Agrafe din scoici

In vizita pe plaja din Spania evident ca am cules scoici, daca adunam tot ce imi facea cu ochiul cred ca mai luam un bagaj la avion :) Le-am ales pe cele mai mari pentru a face niste agrafe pentru vara, am gasit trei bucati superbe, nu le-am prelucrat in nici un fel, asa cum zaceau deja sparte pe nisip au fost perfecte:

 Le-am lipit cleme pe spate si le-am lacuit si gata, sunt de dimensiuni medii, cea din stanga are 8x3,5 cm.

Modelaj din aluat cu sare

Toate avem incercari ratate, nu-i asa? Numai ca de cele mai multe ori le dosim pe undeva, nu vorbim despre ele, pentru ca nu avem un rezultat demn de afisat pe blog. Ei bine, de data asta m-am hotarat sa scriu despre un esec, poate ca o sa ajut pe cineva sa nu repete greseala mea. 

Am primit cu drag provocarea zanei verde, de a modela figurine si margelute in aluat. Nu prea ma vedeam modeland figurine, dar am zis ca nu-i bai, niste margelute tot reusesc sa fac. Am cautat cu mare elan o reteta pentru aluat, si m-am oprit la aluatul cu sare, pentru ca parea cel mai usor si rapid de facut. Am luat o reteta repetata peste tot, promovata pe bloguri si site-uri in romana si engleza ca fiind foarte buna, nu crapa, este durabila si usoara, am adunat rapid ingredientele, ca ce mare lucru e sa amesteci sare cu apa si faina. Ei bine, poate ca e mare lucru, pentru ca mie nu mi-a rezultat deloc ceva durabil. 

Am decupat cateva forme, unele s-au spart cand am incercat sa le intorc pe partea cealalta, celelalte au crapat toate, desi nici una nu a fost mai subtire de 1 mm. Am modelat cateva margelute, ele arata mai bine, dar totusi au mici fisuri. Am mers mai departe, le-am vopsit cu acrilic, dar a trebuit sa ma misc rapid pentru ca se dizolva aluatul sub vopsea. 

Concluzia mea este ca e bun pentru joaca, pentru modelat ceva cu copiii, dar nu pentru obiecte care vor fi purtate pe strada, cum am avut eu de gand. Asta e, mai caut, o sa incerc si alte retete de aluat, pentru ca acesta fara suparare mi se pare o gluma. 

Va arat si rateurile, ceva o sa fac cu ele pana la urma dar nu ce intentionam, si va rog sa nu va distrati de talentele mele la pictura :) pestisorul vroia sa fie un sumatran dar numai asa ceva nu a iesit. 

Malaga

Mult-asteptata parte a doua a vacantei din Spania :). Din Valencia am alergat in Malaga, nu la propriu ca e mult prea departe, dar si acolo ne asteptau prieteni dragi asa ca am impartit vacanta in doua. Am petrecut si acolo cateva zile minunate, am vazut locuri fabuloase, nu exagerez defel, si ne-am intors obositi dar cu sufletul plin. 

Ne-am plimbat o zi intreaga intr-un colt al orasului, eu iubesc marea asa ca am ales zona portuara, am urcat mai intai la fortareata Gibralfaro.

La coborare este amenajat un punct de unde poti admira jumatate din oras, El Mirador, unde ne-am oprit si am facut nenumarate fotografii. Am remarcat ca desi nu era inca sezon turistic era destul de aglomerat, si auzeai toate limbile pamantului, cel mai putin spaniola :) 

De aici de sus am remarcat arena de corrida, o traditie antica ce a supravietuit doar in Spania. 

Pe malul marii, in prelungirea portului au amenajat foarte frumos un loc de promenada, ei ii zic Passeo Maritimo, au ridicat si un perete de sticla intre mare si pasajul propriu-zis. Daca la inceput mi s-a parut ciudat si nepotrivit, adica eu am venit sa vad marea si intre mine si mare este ceva ce blocheaza accesul, am inteles rostul lui dupa ce l-am depasit. Era o zi frumoasa si linistita, dar o "briza" ca acolo nu am mai intalnit pana acum pe timp frumos. E ok, poti sa treci de el si sa cobori pe plaja, ceea ce am si facut.

De cand am aflat ca in apropiere se afla Caminito del Rey, nu am avut liniste pana nu an rezervat bilete. Atentie pentru amatori, biletele se cumpara exclusiv on-line, se printeaza si se prezinta la intrare. Se intra in grupuri mici, ora de intrare trebuie respectata, accesul este permis doar cu incaltaminte adecvata, iti verifica tinuta la intrare, primesti casca si ti se face un instructaj. Am vazut locuri in care este prezentat drept cel mai periculos canion din lume, nu stiu daca e asa pentru ca nu am vazut toate canioanele din lume :). pot doar sa spun ca nu ai ce cauta acolo daca ai rau de inaltime. O buna parte din traseu este pe poduri suspendate la mare inaltime, inaltimea maxima este de 104 metri. Daca iti vine rau cand te uiti in jos esti pe cont propriu, traseul este lung si unidirectional, cam 8 km in cea mai mare parte in panta descendenta. 2,9 km mergi pe poduri. Am vorbit destul, asa ca va las cu fotografiile si tac. 

 

Asta e asa, sa ma dau mare :)

Ultima fotografie este facuta dupa iesirea din canion, se aduna trei rauri intr-un lac cu ape turcoaz, mie mi s-a parut din alt film, parea iesit din zonele tropicale. 

Am vizitat si un sat de munte, Mijas, parca scos din cartile cu povesti, casute mici si albe, terase cochete cu masute pictate, calesti si magarusi care te invitau la plimbare. Inca nu am reusit sa inteleg cum poate sa ramana totul de un alb imaculat, pereti si strazi, cand parcarea era plina cu autobuze turistice iar traficul destul de aglomerat. 

In ultima zi ne-am dus intr-un targ de vechituri, nu stiu daca am mai spus dar ador asemenea targuri, din pacate nu am fotografii pentru ca nu am luat aparatul cu noi. Am ratacit pe acolo o jumatate de zi, am facut si cateva achizitii, dar ne limita bagajul de avion, ca de finante nu mai vorbesc :)

Valencia

In primavara acestui an ne-am reintors in Valencia, un oras unde ne-am simtit ca acasa inca de la prima vizita si unde ne asteptau prieteni dragi, de care ne era dor. Ne-am intors de mai bine de o luna, dar viata asta nebuna de aici m-a acaparat si nu am reusit sa-mi fac timp pentru o postare asa cum trebuie, cu poze multe si alese pe indelete. 

Ne-am dus in Valencia in toiul sarbatorii Fallas, despre care de altfel acum am si aflat (spre rusinea noastra, se pare ca o lume intreaga stie, dupa cat de multi turisti straini au fost acolo). Pe scurt, spre finalul lunii martie se ridica la toate intersectiile strazilor din zona centrala figuri din papier-mache, pot fi admirate o saptamana, se jurizeaza si se premiaza, apoi li se da foc. Noua ni s-a parut o adevarata nebunie sa distrugi munca de un an intreg, compozitii care de care mai frumoase. Originea acestei sarbatori se pare ca este curatenia de primavara a breslelor din evul mediu, care isi ardeau resturile adunate peste iarna. 

Orasul era in sarbatoare, muzica si dansuri pe fiecare strada.

 

Spre deliciul trecatorilor erau si statui vivante

 

Falleras in costume traditionale se plimbau pe strazi si pozau fara fasoane pentru si cu orice turist ii  solicita.

Pe stradute inguste am gasit picturi interesante, de exemplu aceasta: 

Ne-am dus si in piata din fata marii catedrale, unde fiecare grup de falleras aduce ofrande de flori, multimea era imensa, aerul incarcat cu parfum de flori, iar in centru se ridica o statuie gigantica din flori pe schelet metalic, inconjurate de figuri mai mici din flori si nenumarate buchete presarate pe jos. 

 

In fotografiile de mai jos am surprins cateva dintre grupurile statuare din intersectii, erau extrem de multe, in fiecare intersectie era un grup dedicat adultilor, cu o tematica anuntata de un mic panou, si cate un grup mai micut dedicat copiilor, fallas infantiles. 

 

Dupa ce s-a intunecat s-au aprins luminile, un program de 15 minute unde beculetele au dansat formand imagini si inscriptii, pe muzica, de doua ori, la ora 8 si la 9. Daca bine tin minte erau 50 000 de beculete, am primit un program unde scria asta. 

 

 Tarziu in noapte, au turnat pe ele materiale inflamabile si le-au dat foc. La ora 10 au ars cele pentru copii, pentru cele mari am avut de asteptat pana la miezul noptii. 

 

Pompierii erau pregatiti: 

A doua zi am revenit in Valencia (am stat intr-un sat din apropiere) dar strazile erau perfect curate, fara nici o urma a incendiilor si a miilor de turisti care au petrecut pana spre dimineata. Cu forte proaspete ne-am pregatit sa vizitam Oceanograful. Pot spune doar ca a fost foarte frumos, ne-am dus tarzior ca erau obositi dupa Fallas si am stat trei ore inauntru, o zi intreaga ar fi perfect :) Nu ne-am uitat pe net la program si am avut surpriza ca la ora 6 sa se inchida, altfel am fi stat mai mult. 

In primele imagini este Orasul stiintelor si artelor, sunt multe obiecte legate de astronomie in spatiu liber , nu se plateste intrare pentru a le vedea, si mai multe muzee pentru care ar mai trebui cateva zile daca vrei sa si ramai cu ceva in memorie. Noi am preferat sa intram doar la Oceanograf si sa lasam restul pentru o alta vizita :)

Un calamar:

De doua ori pe zi sunt spectacole cu delfini, eu personal nu agreez genul acesta de spectacole, nici circul si nici gradinile zoo,  dar aici totusi mi-a placut pentru ca bazinul este imens, totul perfect curat, dresorii (mai degraba le-as zice antrenorii) intra in apa si participa la program impreuna cu delfinii, se vede comunicarea dintre ei, iar undeva la mijlocul programului tin o lectie de ecologie, vorbesc despre poluare si despre capturarea delfinilor in plasele de pescuit, si explica ce trebuie sa faci daca gasesti un delfin esuat pe plaja. Si mai spun ca toti delfinii din spectacol au fost salvati din plase sau au fost gasiti bolnavi pe plaja, nici unul nu a fost capturat expres pentru spectacol.

V-a placut? Daca da mai am multe fotografii din alte locuri spectaculoase din acest concediu, dar trebuia sa rup postarea in doua pentru ca sunt prea multe deja.