Ardei copti la borcan

Am cautat ceva vreme retete de ardei copti la borcan si, desi am gasit o multime, am impresia ca toate seamana intre ele si nici una nu este ca a mea :) De fapt este reteta mamei mele, este o reteta cu bataie lunga pentru ca se pastreaza bine si un an, nu vad rostul sa pun azi la borcan si maine sa incep borcanul. 

Si de ce la borcan in era congelatoarelor? Pentru ca mie una mi se pare ca gustul e mai bun. Imi pare rau, dar fructele si majoritatea legumelor au alta savoare la borcan decat congelate. 

Ce are reteta asta special? Nimic, in sensul ca nu are nimic in afara de ardei. Se coc ardeii, se pun intr-un vas presarati cu sare si acoperiti sa se poata curata mai usor, se curata de pielite, se desfac fasii si se lasa la scurs pe o strecuratoare pana se scurg bine. Se aseaza fasiile in borcane indesate bine sa nu ramana goluri de aer, se presara cu putin conservant (din pacate nu risc sa se strice si sa pierd si produsul si cateva ore de munca, in conditiile in care nu stau la rece peste iarna, pentru ca nu am nici macar camara - deh, blocurile moderne nu au nevoie de acareturi) si eventual cu o lingura de ulei clocotit. Se inchid capacele si se dunstuiesc borcanele timp de o ora. Si gata, nu e mare filozofie :) Nici macar nu e nevoie de cantitati, coci cati ardei ai.

Eu prefer reteta aceasta pentru ca niste otet, sare si usturoi se adauga foarte usor in momentul servirii, dar daca se pun in borcan schimba gustul ardeiului in timp si e mai mare riscul de fermentatie. nu vorbesc despre zahar pentru ca aici e o discutie intreaga, nici eu nici sotul meu nu agreem muraturile cu zahar si in general mancarea cu zahar adaugat. Si nici cu miere. Din cauza asta eu nu mananc deloc gogosari murati, pentru ca se pun cu zahar. I know, I'm freaky :) Si ciocolata imi place amaruie si dulciurile acrisoare :)
Una peste alta, mi-am amintit cu nostalgie de vremurile cand puneam (cu mama - acum a lasat-o si ea mai moale, pune multe dar nu exagereaza) sute de borcane in fiecare an, de cand apareau capsunile si pana in octombrie noi tot borcanaream, si legam borcanele cu celofan pentru ca nu existau borcane cu filet. Chiar si asa borcanele erau o avere, le tineam la mare pret pentru ca nu prea aveai de unde cumpara, iar celofanul se dadea pe sub mana si cu portia. Odata eram in excursie in Bucuresti, eram in clasa a sasea, am vazut coada la un magazin, intreband am aflat ca "se dadea" celofan, si ne-am pus cu totii la coada, elevi si profesori. nu am primit decat patru coli, ca nu dadeau mai mult de persoana, dar ce ne-am bucurat! Acum le gasesti pe toate la borcan, de gata, dar eu inca prefer sa le pun singura in borcan pentru ca langa o multime de nu-stiu-ce in cele cumparate, nici gustul nu se compara. Si pentru ca tot am adus vorba, ma mai uit pe etichetele de gemuri ca uneori ma tenteaza continutul declarat pe eticheta, ceva de genul portocale, lamai, ananas, dar ma blochez la primul rand cand vad ca au 20-30-maxim 40% fruct, depinde cat sunt de scumpe. Nici nu vreau sa stiu ce au mai departe! 

Set pentru bebe: bentita si sandalute din dantela

Am lucrat un set cadou pentru fetita nou-nascuta a unei prietene si am fost pe deplin rasplatita de bucuria mamicii cand si-a vazut fetita "incaltata" cu sandalutele fara talpa. Eu le-am fotografiat acasa inainte sa i le duc si nu am avut la indemana un piciorus minuscul si grasunel sa le probez, asa ca le-am fotografiat pe un flacon sa se inteleaga cat de cat ce reprezinta. 

Planul a fost sa le fotografiez si pe micuta manechina, dar de incantare am uitat cu totul, mi-am amintit acasa. Daca o sa intru in posesia unei fotografii in cele din urma o adaug aici, deocamdata defilez cu ce am :) 

Ardud fest 2017

Cu intarziere de o luna dar cu mare placere pentru ca a devenit un eveniment de suflet pentru noi, mi-am facut timp sa postez cateva imagini de la un festival medieval care pe an ce trece devine tot mai interesant. Evenimentul se intinde pe durata a trei zile, iar anul acesta pentru prima data am ramas 2 zile, fiindca in fiecare an seara zilei de sambata s-a prelungit cu concerte si specacole cu flacari pana tarziu in noapte. Noi avand cale lunga inapoi spre Cluj nu am reusit sa ramanem anii trecuti pana la final. Marele nostru regret a fost faptul ca in Ardud, desi oras, nu exista absolut nici o posibilitate de cazare, asa ca ne-am cazat in Satu Mare, putin cam incomod pentru ca a trebuit sa trecem de Ardud, sa ne cazam si apoi sa ne intoarcem. 

Pe o caldura infernala, greu de suportat ca spectator daramite ca actor, am asistat de-a lungul a doua zile la spectacole de lupte, dansuri, scoala de lupte, manuirea biciului, concerte de muzica medievala si folk... Momentul culminant l-a constituit in seara zilei de sambata vizita unui grup de cavaleri templieri. 

Peste zi au existat pauze, momente in care ne-am refugiat in beciurile castelului unde ne-am revenit din caldura sufocanta. Exista o poveste interesanta legata de aceste beciuri, o poveste despre dragoste si tradare. Din pacate de acolo nu am fotografii pentru ca erau in jur de 16-17 grade si la cele 20 de grade diferenta aparatul a facut condens. 

Tablouri din gips cu servetel

A durat ceva pana am gasit o forma pentru turnat gips exact cum imi doream, dar si cand am gasit am turnat si am tot turnat si nu m-as mai fi oprit. M-am oprit dupa o vreme, dar m-am ales cu cateva tablouri dragute, majoritatea lor s-au vandut rapid.