Borcanas - pernita de ace

Aveam de cativa ani buni borcanasul acesta si imi duceam in el mancare la serviciu dar am facut greseala sa-l spal la masina cu capac cu tot, si se pare ca nu i-a placut tratamentul. De pe dosul capacului s-a dus stratul acela cauciucat si a ruginit, asa ca nu mai pot pune mancare in el. Pentru ca la mine nu se arunca nimic, dar nimic, totul capata alta viata, a primit o pernita de ace pe post de palarie si gazduieste niste nasturasi. Este reciclat pana la ultima bucatica, am facut pernita de ace din buretele de la o pernita de umar din aia gigantica scoasa de pe o bluza veche, lipit pe un carton de la um ambalaj si imbracat intr-un material primit de la o colega de forum, ramas de la croitorie.

Abatia cisterciana Carta

Pe drumul dintre Sinaia si Sibiu se gaseste, ascunsa in satul Carta si nu grozav de bine semnalizata, o comoara de arhitectura si istorie: abatia cisterciana Carta. Sau ce a mai ramas din ea. In acest moment este transformata in obiectiv turistic, se plateste o taxa de intrare de 5 lei daca bine mai tin minte, de care localnicii sunt scutiti. 

Ruinele au un aer exotic, poate in primul rand datorita peretelui cu fereastra circulara, specifica arhitecturii gotice. Gradina este foarte frumos intretinuta iar in interiorul zidurilor se afla un mic cimitir al eroilor cu morminte ale soldatilor cazuti in al doilea razboi mondial.

Din cate ne-a spus doamna care vinde biletele de intrare, supravegheaza locul dar te serveste si cu o cafea sau o gustare la micul local din curte, calugarii cistercieni au construit cu mainile lor toate cladirile. In jurul manastirii s-a adunat o comunitate care interactiona cu ei in special comercial, si asa a luat nastere satul de astazi. Insa din pacate s-a ajuns destul de repede la conflicte cu satenii datorita faptului ca acei calugari nu se comportau ca niste buni crestini si au fost alungati de acolo. Infiintata in anul 1202, manastirea a fost locuita de cistercieni putin mai mult de doua secole si jumatate. 

Cladirile din piatra de astazi dateaza din epoca invaziilor mongole.

In cladirea restaurata care se vede in fundal functioneaza si astazi o capela frecventata de sateni.

Asa arata manastirea in vremurile ei de glorie.

Fara legatura cu abatia, cu doua zile inainte am urcat pe platoul Bucegilor pentru o "intalnire de gradul 3". Din cauza unui vant cainos care iti ingheta si sangele in vene telecabina nu a functionat, asa ca au fost putini curajosi prezenti si am revazut Babele si Sfinxul din Carpati in toata spendoarea lor, neinconjurati de o multime agitata si mai mult sau mai putin interesata de peisaj (mai putin de cele mai multe ori). 

Una din multele "babute" mai modeste care sunt presarate in jurul Babelor.

Norii care au coborat pe creste la amiaza ne-au determinat sa coboram repejor, mai ales ca si cabana era inchisa si nu aveai unde te adaposti de poaie.

Cetatea Rasnov si Pestera Cetatii

Cetatea Rasnovului era un alt obiectiv la care doream sa ajung in zona Brasov - Sinaia, asa ca i-am dedicat o alta zi din concediul nostru, impreuna cu pestera invecinata. Este o cetate, nu un castel, asa ca intre zidurile ei se adapostea candva o intreaga comunitate, iar in vremurile de restriste primea si taranii din satele invecinate. Ai ceva de urcat, dar merita sa faci urcusul pe jos pentru ca drumul prin padure este relaxant, pana la urma esti in vacanta si nu te grabeste nimeni, urci in ritmul tau. Cand se termina padurea cetatea iti apare in fata in toata maretia ei. 

Ca sa ajungi inauntru trebuie sa treci pe sub doua porti inchise cu grilaj si cu usi masive de lemn.

Apoi esti liber sa cutreieri stradutele cetatii, inguste si in panta accentuata, sa arunci o privire in interiorul casutelor minuscule insirate de ambele parti ale drumului si sa-ti imaginezi farmecul dar si greutatile vietii din alte vremuri de pe aceste meleaguri. In interiorul cetatii se desfasura un fel de targ al mesterilor traditionali, dar in unele casute functioneaza si magazine permanente care au firma afisata la intrare. Cumva, asta da o impresie de viata cetatii, chiar daca majoritatea caselor sunt in ruina simti pulsul vietii. 

Aici se pot inchiria costumele si armele pentru fotografii.

Coboram catre piata centrala a cetatii, casele sunt mai mari, mai spatioase si complet restaurate.

Una dintre incaperi gazduieste o expozitie eclectica de obiecte vechi, de la unelte, arme, vase, costume, pana la monede, bancnote, fotografii, documente si obiecte de folosinta personala.

Dupa cateva ore petrecute in cetate am coborat si ne-am indreptat spre Pestera Cetatii aflata la 1,5 km distanta. Acolo lasi masina intr-o parcare si din nou ai de urcat prin padure, pentru mine a fost destul de obositor pentru ca nu am antrenament dar am savurat la fiecare pas verdele incredibil pentru sfarsitul lunii septembrie (noi venind dintr-o zona mai arida unde nu prea mai vedeam nimic verde la ora aceea) si chiar la un moment dat ne-am oprit sa inregistram cantecul pasarilor. Pestera are ceva vizitatori dar destul de putini, poate si pentru ca a fost abia de cativa ani deschisa publicului si inca nu stiu multi de existenta ei. 

Se viziteaza numai cu ghid iar vizita dureaza 20 de minute, cam putin pentru gustul meu pentru ca nu stii cum sa te imparti intre atentia acordata explicatiilor ghidului, admiratul sirurilor nesfarsite de stalactite si stalagmite si parcurgerea unui traseu abrupt si alunecos. Evident ca pestera este mult mai mare decat portiunea amenajata, dar pentru cei aventurosi si care nu sufera de claustrofobie se poate parcurge un alt traseu, de nivel profesionist, bineinteles insotit de un speolog si echipat corespunzator. Daca bine am retinut este vorba despre 200 de metri care se parcurg in doua ore, asta ca sa va faceti o idee despre gradul de dificultate.

Aproape de iesire unul dintre cei care au lucrat la amenajarea pesterii a sculptat silueta unui calut in calcar.

Castelul Bran

Daca inca nu v-ati dat seama, va spun eu ca ma pasioneaza castelele, palatele, cetatile, vechiturile, ruinele si cam tot ce tine de trecut. Asa ca fiind intr-o zona bogata in asemenea castele le-am luat la rand, cate unul pe zi. Acum i-a venit randul Castelului Bran, pe care de mult doream sa il vizitez. 

Castelul este exceptional, a meritat sa-i dedicam o dupa-amiaza intreaga, si din fericire nu a fost distrus in epoca comunista cum s-a intamplat cu atatea altele. Este adevarat ca nu s-a pastrat nimic din mobilierul existent pana atunci in castel, dar cand a fost deschis publicului a fost remobilat cu piese de o reala valoare care recreeaza interioare de secol XVIII-XIX.
Pretul unui bilet de intrare este de 35 lei. Exista si reduceri si gratuitati, sunt mentionate pe site-ul castelului. Nu exista ghid, odata intrat in castel esti liber sa cutreieri peste tot si sa stai cat vrei, in fiecare incapere gasesti explicatii detaliate despre vechimea si provenienta mobilierului si obiectelor de decor. 

Fereasta aceasta iti lasa impresia ca in spatele ei se ascund domnite sfioase care abia asteapta sosirea cavalerilor pentru a-si arata chipul frumos intre arcadele umbrite :) 

Un coridor secret care face legatura intre etaje, ascuns (cum altfel?) intr0n dulap.