Salvam papusi 1 - Tinkerbell

In august cand a lansat Rux provocarea asta m-am gandit imediat "o sa particip, suna bine". Pe urma m-am mai gandit o data si mi-am amintit ca... nu am papusi. Adica mai am doua papusi mari Aradeanca depozitate pe undeva, nu in cea mai buna stare dar sunt de talie mare si sa ma apuc de facut hainute pentru ele ar fi aproape ca si cum mi-as face mie. :) Asa ca m-am gandit ce as putea face sa fac rost de papusi in spiritul provocarii, sa le salvez de la aruncat ca de cumparat e usor. Nu, nu am reusit, am rugat mamici de fetite sa imi aduca o papusa nu conteaza in ce stare e, toata lumea zice la o adica cum ca arunca jucarii, ca au stricate, dar pas. Am scris pe fb intr-un grup de donatii, am primit informatia ca se gasesc la magazin. :) Da stiam si eu. Cred ca se teme lumea de vodoo :) Asa ca dupa vreo luna de insucces am ajuns in Oser si am cumparat doua papusi abandonate de altii. 

Nu prea m-am jucat eu cu papusile in copilarie, tin minte ca aveam una cand eram mai mica care era plina de "vanatai" facute cu pixul, pentru ca colega mea de banca vroia sa devina doctorita si tratam papusile. Ca as avem ce trata trebuia sa fie bolnave, si la varsta noastra raceala si vanataile erau bolile serioase, asa ca am umplut papusa de vanatai. Dupa ce am mai crescut, pe la 13-14 ani am inceput sa croiesc si sa tricotez hainute pentru o papusa mai micuta, ca era mai usor cu ea. Asta m-a tinut pana pe la 16 ani, lucram de zor cu prietena mea cea mai buna si babele ne barfeau ca in loc sa iesim cu baieti inca ne jucam cu papusile. Ceva era in neregula cu noi :). Prietena mea visa la design vestimentar pe vremea aia, nu a fost sa fie dar atunci ea desena modelele si pe urma le lucram impreuna. Aveam o gramada de material, ca aveam matusa croitoreasa, avantaj neloial pe vremea aia. 

Asaaa, si prima tema a fost Tinkerbell. Am citit cartea pe nerasuflate candva prin anii 80, desenele nu le-am vazut. In cartea aia era tradus numele Tilincuta :) 

Pentru documentare am studiat cateva imagini si am ales o costumatie asemanatoare dar nu la fel, plecand de la ce aveam prin casa. Ideea e de reciclat in primul rand, asa ca in afara de papusi nu cumpar nici un fir de ata pentru proiectul asta. De cand imi tot propun sa mai lucrez din materialele adunate, dar nu stiu cum se face ca oricat lucrez ele se aduna mai repede. 

Am imbracat-o cu o fustita din fetru, o bluzita dintr-o maneca taiata de la o bluza veche, i-am prins parul cu un elastic verde si am cadorisit-o cu aripioare dintr-o sticla de apa. Am conturat aripile cu un marker si am colorat cu lacuri de unghii in nuante sidefii.

Incepe sa imi placa joaca cu papusile!

Cascada Cailor

Anul trecut am avut senzatia ca toata lumea merge la Cascada Cailor. Ca un facut, era plin pe fb de fotografii postate de o multime de cunoscuti in fata cascadei. Desi nu suntem noi genul care sa ne luam dupa multime, ne-au placut imaginile si am ramas cu dorinta sa ajungem si noi acolo. Si am ajuns anul acesta, la mijlocul lui iunie, pe vreme caniculara si cu vijelii. Nu cea mai potrivita pentru munte, dar atunci am avut trei zile libere legate, ca la mine e o poveste intreaga cu zilele de concediu. Ne-am facut noi un program frumos cu ce o sa facem in cele trei zile, dar s-a ales praful de el din cauza conditiilor din teren. 

Concret? Toata lumea (de pe net) zice ca traseul e accesibil, asa ca am luat-o de buna. Chiar langa pensiunea noastra era un indicator care iti arata un omulet simpatic mergand si scria langa el 1h. Fara numar de km, ca doar toti avem aceeasi viteza. Bun, o ora de mers nu e mare lucru, hai la drum! Mergem noi o ora numai cu soarele in cap, eram tot pe langa padure dar umbra ioc pe drum, urcus accentuat, drum de la rau la foarte rau sau chiar lipsa pe alocuri, pana cand se innoreaza si aproape ca incepe ploaia. Ne mai intalnim si cu niste oameni care coborau si care ne spun ca suntem aproape de jumatatea drumului, moment in care am decis sa ne intoarcem. Eu oricum nu mai aveam suflu, se facuse aproape intuneric din cauza norilor si daca as mai fi urcat nu cred ca as mai fi fost in stare sa cobor. Am urcat de doua ori pe jos la Sfinx in Bucegi, am mers in martie 20 km prin Valencia, dar aici nu am rezistat. Bun, cica e traseu usor! Pana ne-am intors a fost seara de-a binelea oricum si ploua deja. 

A doua zi ne-am prezentat la telescaun, drumul cu telescaunul a fost superb, as mai fi facut o tura, dar a trebuit sa coboram. Indicatoare nu erau dar ne-am luat dupa restul lumii, am mers prin iarba pana am ajuns la un drum care se bifurca, si unde erau doua indicatoare, unul spre cascada si altul spre Lacul Stiol. Din nou, fara distanta. De data asta nici macar cu o aproximare orara a distantei. Din nou despre gura lumii: am tot auzit ca e preferabil sa mergi la lac ca acela e drumul mai lung si pe urma spre cascada ca e floare la ureche. Cum cel mai tare ne doream sa vedem cascada am luat-o direct spre ea si bine am facut. Am coborat vreo jumatate de ora pe un drum cu portiuni in pante foarte abrupte (la urcare am mers pe acolo in unghi ascutit :) si din nou numai cu soarele in cap. Zic acum si de urcare ca aia ma doare: cred ca am urcat vreo ora, am murit de cald si de sete, am gasit fix o banca la jumatatea urcusului sa ne putem odihni un pic si sus spre final era un foisor. 

Cascada in schimb e impresionanta cu cei 90 de metri inaltime, chiar daca curgerea apei nu este continua. Odata ajuns acolo poti sa te catari pe stanci pana la o treime din inaltimea cascadei pe un traseu amenajat dar deloc confortabil, dar unii curajosi (sau inconstienti, datorita echipamentului lor - sandale, slapi si pantaloni scurti sau fustite) se catarau pana mai sus de jumatate de dragul unui selfie. Daca vrei sa te odihnesti ai in sfarsit umbra, la baza cascadei este o poienita unde te poti aseza pe iarba sau pe trunchiuri cazute. Sunt si 2-3 bancute, dar multimea oamenilor este coplesitoare. Sau cel putin asa a fost duminica, in plin sezon. Nici acolo nici pe drum nu gasesti vreun magazin sau chiosc de unde sa te te poti aproviziona cu apa sau mancarem asa ca e bine sa iti duci suficient cu tine (si e foarte bine ca e asa). 

Pentru ca am stat cateva ore acolo, plus orele de pe drum (15 minute pana la telescaun pe jos, asteptarea la telescaun, 17 minute drumul pe telescaun, aproape o ora in jos si mai mult de o ora in sus) nu am reusit sa mai mergem si la lacul Stiol, asa ca am ramas doar cu cascada. Am inteles ca debitul apei depinde si de nivelul ploilor, dar cum in iunie abia se terminasera ploile diluviene care au inceput in aprilie a fost spectaculoasa. 

La mijlocul lui iunie sus in Muntii Rodnei inca era zapada.

Colier din coji de fistic

Cand mananc fistic nu arunc nici o cojita :) pentru ca e lemn, e un material natural, pot fi refolosite in multe moduri minunate. Am o pungulita in care le adun iar acest colier este prima lucrare realizata cu ele. Inspiratie de pe internet, nu este nici pe departe o idee personala. Pe dos am dublat cu fetru sa fie placut la purtare.