Salciua: Huda lui Papara si Cascada Sipote

 Anul acesta nu a fost deloc unul bun pentru noi. Amandoi am continuat sa lucram normal pe intreaga perioada a pandemiei pentru ca nu avem genul de slujbe care se pot desfasura de acasa. Asta a presupus pentru mine naveta, mijloace de transport in comun, interactiune cu multi oameni zi de zi pentru amandoi. Nu, nu ne-am imbolnavit, nu am patit nimic nici noi si nici colegii nostri, nu despre asta vroiam de fapt sa vorbesc. Ne-am limitat mai mult sau mai putin voit iesirile, in primul rand pentru ca evenimentele de vara la care mergeam noi aka festivaluri antice si medievale s-au anulat toate. La inceputul lunii septembrie socrul meu a plecat dintre noi, viata noastra a fost serios data peste cap, implicit am renuntat si la concediul din luna septembrie pentru ca nu mai era momentul potrivit pentru asa ceva. 

Am facut doar o iesire de o zi la munte, la mica distanta pentru ca trebuia sa fim mereu disponibili. La inceputul lunii august cand simteam ca ma sufoc daca mai stau in casa (a se citi apartament) am pornit spre Salciua, o comuna din judetul Alba aflata la o ora si jumatate de Cluj unde am gasit exact ce ne trebuia: mult verde, racoare, apa rece si cristalina. Aproape de sat si accesibila cu masina se gaseste o pestera, Huda lui Papara, in care sotul meu a intrat acum 30 de ani si de atunci tot zice ca ma duce si pe mine :) Se pare ca am intarziat un numar de ani pentru ca pestera nu mai este accesibila, in fata intrarii s-au prabusit stanci de mari dimensiuni iar apa din pestera curge in cascada peste ele. Se poate intra cu echipament adecvat si cu o serioasa pregatire fizica, dar nu e cazul la noi. Ne-am catarat cat am putut sa vedem mai bine intrarea, am fotografiat, am filmat cascada, am stat cateva ore pentru ca era lume putina si ne-am putut bucura de liniste si ne-am intors acasa. Am gasit aici un melcusor ciudat, cu corpul negru, o gramada de plante de in care au florile ca niste ochisori albasti sau ca niste bucatele de cer senin cazute in iarba,si o floare care mie imi place tare mult si creeed (numai cred) ca este o specie de arnica.

Pe drumul de intoarcere am oprit in dreptul Cascadei Sipote de pe celalat mal al Ariesului. Este doar partea inferioara a cascadei, restul nu este vizibil de pe malul acesta. Peste cursul Ariesului, destul de lat in aceasta portiune, apa cascadei este adusa printr-un jgheab suspendat. 

Papusa crosetata

 Daca tot m-am (re)apropiat in ultimul timp de lumea papusilor, mi-am luat inima in dinti si am lucrat o papusica crosetata. Nu am mai pus mana pe croseta de  cativa anisori asa ca a mers destul de incet la inceput, dar greu nu este. Mai greu mi-a fost sa gasesc un tutorial, am ales unul care mi s-a parut mai ok dar a trebuit sa improvizez pentru in mod clar nu iesea ce ar fi trebuit. Gatul e cam lung si capul prea greu de prea mult par :) nici rochita nu e ce ar fi trebuit sa fie, dar totusi mie imi e draga. I-am pus si nume, Blue, se vede clar de ce. 

E facuta din firicele ramase de mult, de la alte proiecte, iar nasturasii folositi au stat candva pe niste bluzite. Parul e ondulat fiindca firul a fost lucrat candva si desirat. E umpluta cu vatelina scoasa dintr-o geaca veche de fas. E a mea si pentru mine e ok asa, pentru ca prea multe se arunca pe planeta asta. Tara noastra mai are pana sa-i ajunga pe altii la capitolul lucruri aruncate, dar parerea mea este ca o situatie materiala mai putin stralucita decat a occidentalilor ii opreste pe multi de la o prea mare risipa. Constiinta si grija pentru mediu nu au ajuns prin prea multe locuri. 

Bosai din banuti aurii

S-au mai adunat banuti in borcanel, asa ca am luat o cutie de conserva, niste dantela si vopsele si am confectionat un bobocel auriu, numai bun de inveselit un coltisor intunecos.