Tablou din bijuterii

 Mi-am făcut un brăduț de Crăciun, unul mai neobișnuit la care visam de câțiva ani. Ideea este de pe net, nimic original, am văzut la americance că au asemenea tablouri realizate de bunici in tinerețe.

Partea grea a fost adunatul pieselor, nu am bijuterii stricate pentru că am grija de ele, nu am nici inutile pentru că port tot ce am (hmmm, înseamnă că nu am prea multe :)). 

In principiu am folosit doar ce aveam deja, o rama veche care stătea goală, catifea lipita pe un carton, nasturi tăiați de pe haine la care am renunțat, floricelele colorate le-am cumpărat de mulți ani și nu prea le-am găsit întrebuințare până acum, iar bijuteriile sunt mărțișoare tip broșă cărora le-am luat cu grijă acul de broșă și cercei desperecheați, de diverse proveniențe, la mine au ajuns gata desperecheați. 

Ah, da, mai sunt steluțele din jurul bradului, cele albe sunt din carton tăiate cu un perforator iar pe cele albastre le aveam de o veșnicie, sunt pentru lipit pe unghii dar nu le-am folosit, habar nu am de ce.

Coronite de Craciun

 Din seria "foloseste ce ai si nu mai cumpara, ca ai mai multe decat crezi" ☺am facut doua coronite pe baza de carton, imbracate cu fire din sacul pe care il am de vreo 20 de ani (ups). Albastrul este ramas de la o bluza pe care mi-am tricotat-o cand eram studenta! Si nu a ajuns chiar pentru toata coronita, dar m-am gandit ca o insertie din alta nuanta de albastru nu face rau nimanui. De cumparat tot am cumparat ceva, cerbul de pe coronita albastra, ca nu sunt chiar atat de rezistenta, vorba aia, om sunt si eu :). 

In rest, floarea era deja lucrata si zacea printr-o cutie, funditele sunt din resturi de panglica, coronita albastra are doua stelute pe care le-am pastrat din scoala generala, au fost prinse pe elastic si le ziceam ritzi-pitzi (pff, nu am diacriticele la indemana) erau in seturi de cate doua si se prindeau coditele cu ele. Una a disparut in neant, dar una am pastrat-o intro cutie pana acum cand am folosit stelutele argintii aici. 

La coronita semiluna la fel, aveam steluta galbena cumparata de cativa ani, omuletul era si el intr-o cutie, steluta argintie era facuta de cativa ani din paste fainoase dar una s-a ciobit cand a cazut pe jos. E lipita cu partea aceea inspre baza si nu se vede. Ornamentele alea micute le-am facut cu multi ani in urma dintr-un aluat sarat si nu stiam ce sa fac cu ele, acum le-am gasit locul.

Globuri kimekomi

 Tehnica asta japoneaza de mult ma atrage, ca multe altele de la japonezi. Presupune rabdare si multa migaleala, dar rezultatul e pe masura zic eu, chir si pentru o incepatoare ca mine. Adica, stiu ca ma laud singura, dar cand am inceput nu ma mai puteam opri, asa de mult mi-a placut rezultatul. Am inceput cu un set de patru globuri, am mai cumparat patru, si inca patru :) 

Nu le-am lucrat acum sunt facute mai de mult, inca nu am revenit la handmade, am revenit doar pe blog :( 

Imi place foarte mult ca am putut folosi tot felul de resturi de materiale, dantele snururi, margelute si alte maruntisuri cu care nu mai aveam ce face, pentru ca erau prea putine pentru orice altceva. La modele mai complicate, chiar si 2 cm de material pot fi folositi. Si o margea frumoasa dar desperecheata, un lantisor de 2-3 cm care ar parea numai bune de aruncat. Si multe ace de gamalie, cu care am pixat margelele, nimic nu e lipit, asa ca uite si un dezavantaj: nu sunt deloc child-friendly. Cred ca japonezii au copii foarte cuminti :) 

Welcome november!

 Am disparut cu lunile de pe aici, pentru ca uneori viata te ia la palme si e greu sa iti revii. Pe scurt, dupa ce anul trecut in septembrie l-am pierdut pe socrul meu, anul acesta tot in septembrie a plecat dintre noi tatal meu. A fost o lupta lunga cu o boala grea si m-a tinut departe de toate preocuparile de pana atunci, departe de handmade, de calatorii, chiar si de mici excursii de o zi. A murit in anotimpul lui preferat, si fiecare frunza aurie pe care am vazut-o de atunci mi-a amintit de el. Iubea diminetile racoroase de toamna si roua deasa care se lasa pe panzele de paianjen, ma chema sa imi arate panzele multe si micute din gardul viu care anuntau o toamna cu atat mai lunga cu cat erau mai multe. Ii placea toamna pentru bogatia de fructe din gradina, pentru dovlecii pe care ii coceam seara, pentru abundenta de frunze galbene si ruginii cazute pe jos, pentru soarele calm al amiezii si caldura care nu te toropea ca vara. Copil fiind, nu vedeam farmecul toamnei, vedeam doar un anotimp cu ploi si noroaie in care incepea scoala. Maturizandu-ma am ajuns sa ii inteleg si impartasesc pasiunea si toamna a devenit anotimpul meu preferat. 

A fost o toamna lunga in care am inceput sa ma linistesc, mai greu imi este sa o ajut pe mama sa se linisteasca, pentru ca desi se pregatea de cativa ani pentru acest moment lovitura a fost cumplita. Au avut o relatie incredibil de calda si apropiata, au fost pentru mine un exemplu de cum trebuie sa fie o familie. 

Acum impartasesc cu voi cateva imagini din Faget, o padure care devine de miere si aur topit toamna. Din pacate pentru mine, care detest multimile si ma simt bine in locuri izolate, e greu de gasit asa ceva aici, cel putin in weekend. E greu de gasit si un loc de parcare, dar daca te adancesti in padure scapi de multime pentru ca majoritatea prefera sa ramana la liziera. Cred ca sunt cam trei saptamani de cand am ajuns acolo intr-o dupa-amiaza,  singura iesire de la Florii incoace. 

Începuturile mele in handmade

 Nu știu cât de interesant este subiectul pentru alții, dar mie îmi place sa îmi adun amintirile, semne de bătrânețe deh :) 

Și sunt mai multe începuturi pentru că am tot început și abandonat, și nici nu sunt sigură că îmi amintesc când am făcut prima dată handmade. In copilăria mică, desigur, numai că pe atunci se numea lucru manual. La grădiniță îmi amintesc cel mai bine că făceam modele simple de origami, care pe atunci se numea tot românește îndoituri din hârtie. Nu auzisem neam de origami. Dar făceam bărcuțe, coifuri, avioane, solnițe din pagini de caiet dar și din hârtie glasată.

Părinții mei mi-au cumpărat Sa țesem frumos pe care l-am folosit complet in scurt timp, și un joc cu broderie, i-am uitat denumirea. Cred că atunci am ținut prima dată acul in mână. Dar cusutul nu îmi era străin pentru că bunica maternă cosea cu drag și spor, cum se cosea pe vremea aceea mai ales la sat, fețe de masă, perne decorative, laturi de perete (așa se numesc la noi carpetele), tot felul de protecții decorative pentru întrerupătoare (va mai amintiți de ele?) perdeluțe decorative care se atârnau in partea de sus a ușilor interioare. Îmi amintesc cu drag cum mergeam cu ea la femeile din sat care aveau un model nou de cusut, cum scotea modelul pe hârtie, cum mergeam la magazin sa aleagă ațele, cu câtă grijă cântarea ce și cât sa cumpere, pentru că avea bani foarte puțini. Și îmi amintesc și de o situație aparte, o vecină care a refuzat să îi dea un model de față de masă, se întâmplau și de-astea. 

In clasa întâi, draga mea învățătoare a cumpărat etamină, fire roșii și negre și a croit și tivit cu mâna ei ștergare pentru toți cei 28 de elevi. La orele de lucru manual, cu îndrumarea și ajutorul ei am cusut cu toții ștergare decorative cu model tradițional, la care ne-a pus ea franjuri pentru că noi eram prea mici. Acasă la ai mei, într-un dulap, încă există acel ștergar, dar a stat mulți ani pe perete deasupra unei farfurii de lut. 

Haha, și nu o sa uit niciodată cum in clasa a șaptea diriginta m-a obligat să îmi tricotez o cordeluță și să o port.

Tot pe la vârsta asta mi-am făcut coliere din sâmburi de mere și din conuri de tuia, dar am renunțat repede la ele pentru că se uscau și își pierdeau forma. Și din paste prăjite să fie colorate. Și niște obiecte decorative din scoici, dar nu le mai am. Și mereu îndoiam hârtia cu tatăl meu, și el pasionat de origami. Mi-a cumpărat și o carte cu modele de origami, singura pe care a gasit-o. 

Cândva pe la 10 ani bunica mi-a pus și croșeta in mână și m-a învățat punctele de bază și modele simple. Cu andrelele am învățat să lucrez tot de la învățătoare, dar nu m-au pasionat până după 90 când a apărut mohairul. La cât eram de subțirică atunci și cu înălțimea mea fantastică din 300g îmi făceam o bluză in câteva zile. 

Tot în școala generală am participat doi ani la un cerc de pirogravura. Eram la o școală de la țară în anii comunismului, dar aveam in școală o învățătoare tânără și entuziastă care a organizat acest cerc cu puținii copii doritori și deținători ai unui aparat de pirogravura. 

Din păcate sursele de informare pe atunci erau cărțile, foarte puține și greu de găsit, și eventuala bunăvoință a cuiva care cunoștea tehnici/modele și era dispus să te învețe. Asemenea oameni erau greu de găsit și își păzeau cu gelozie secretele. Când am împrumutat de la o prietenă o carte cu modele de macrame am reușit să învăț să lucrez cu sfoara și am făcut o decorațiune de perete și câteva suporturi pentru ghivece suspendate. De la sora mamei mele am învățat să lucrez faimoasa dantela românească, point-lasse. Era încă la modă și mi-am rotunjit veniturile mici pe atunci lucrând garnituri. 

Apoi... a apărut și la noi internetul și a început să se găsească tot mai multă informație, e drept că în principal în alte limbi. Cunoașterea limbii engleze a fost neprețuită atunci :) 

Acestia sunt cerceii pe care ii visam si nu ii gaseam nicaieri

Apăruseră și câteva magazine online cu materiale pentru handmade, și în 2011 am făcut prima comanda cu scopul expres să mă apuc de bijuterii. După prima comanda a urmat repede a doua pentru că mi-am dat seama că am comandat ce mi-a plăcut cum arată dar nu aveam nimic care să se potrivească, sa pot închega ceva. După a doua comanda am reușit să îmi fac o pereche de cercei după care tânjeam de mult dar nu găseam nimic asemănător in comerț. (V-am spus vreodată că sunt obsedată de cercei?) Am făcut de fapt o mână bună de cercei pe care i-am arătat colegelor, care i-au cumpărat aproape pe toți. Am făcut o nouă comandă, alți cercei, coliere, brățări.... Am cumpărat organza și am făcut broșe, apoi am trecut la tot mai multe tehnici pe măsură ce au început să se găsească materiale. Decupaj pe sticle, cutii de bijuterii, bijuterii din piele, am cochetat și cu sârma, origami, am descoperit lutul și matrițele din silicon... 

Ce mi s-a lipit de suflet este reciclarea, indiferent de tehnica folosită. In această aventură l-am molipsit și cooptat și pe soțul meu, care și el are pasiuni asemănătoare. Îmi toarnă forme din gips, îmi grunduiește sticle și îmi lucrează cutii din lemn, îmi repară tot ce se strică și mai ales mă încurajează tot timpul. 

Cum încap în casă de materiale? :) Nu prea încap, apartamentul este mic și materialele multe, dar cu bunăvoință ne înghesuim :) Mi-am promis că nu mai cumpăr materiale până nu lucrez ce am, tentația e mare dar am reușit să mă abțin in proporție de 90%. Cum nici mult timp nu am, am cu ce lucra ani de zile. Munca asta a ajuns sa facă parte din mine, nu știu spre ce tehnici o sa merg in viitor dar știu că întotdeauna voi lucra ceva, e cea mai buna relaxare pentru mine. Tine loc de psiholog :) 

Coronita Red Princess

 M-am reprofilat pe coronite :) si pe fotografii cu Sanziana draga de ea. Dupa ce am vazut un tutorial pe undeva cu o coronita asemanatoare am scotocit repede prin casa dupa toate margelele rosii pe care le am, sa nu cumva sa uit ideea. Ca asa e stilul meu, imi vin o suta de idei dar si pleaca daca nu le notez (si de obicei nu le notez, imi tot promit ca devin mai organizata dar... ). Si am descoperit repede ca nu am prea mare varietate de margele pe rosu, asta e nu sunt fan rosu in special si culori "colorate" in general. Dar mi-am promis de nu stiu cate ori ca folosesc tot ce am inainte sa mai cumpar, asa ca m-am tinut de promisiune si am luat o cordeluta neagra (stiu, nu se vede in fotografie, e undeva prin parul papusii), sarma de cupru groasa si subtire, stocul de margele si m-am pus pe insirat. 

Nu stiu cat a durat, toata casa a fost margele, alea maruntele de 2 mm au un talent incredibil sa sara peste tot si cum nu am mai lucrat de mult cu ele mi-am pierdut indemanarea si si-au facut de cap :) dar in cele din urma am terminat, am imbracat baza coronitei in panglica rosie si am lipit-o pe coronita neagra. Asta a fost partea cea mai dificila, in tutorial o lipea cu silicon. Coronita e grea si aveam dubii ca o sa reziste, a rezistat pana am scapat-o din mana :) asa ca am lipit din nou cu E6000 si am legat-o cu sarma cat s-a mai putut, sa nu fie vizibil. Am scapat-o din nou de doua ori, a rezistat, asa ca se poate si purta :) 

Coronita in culori de primavara

 Am realizat aceasta coroniță in întregime din sârmă, fara să folosesc o bază, dar a ieșit mai bine decât mă așteptam. Se poate purta și că o coroniță și ca o diademă. 

Am folosit sârmă de aluminiu și mărgele in culori primăvăratice, recunosc că m-am străduit să aleg dintre cele din care aveam puține și nu ajungeau să mai fac ceva bijuterii cu ele. Poate doar in combinație, dar am o maaaare problemă vine vorba să combin culori. Am adăugat și câteva floricele din mătase și am obținut o coroniță numai bună pentru ședințe foto sau de purtat in serile călduțe de primăvară care urmează (în sfârșit se ridică absurdele restricții de circulație cărora recunosc că nu le vad sensul, ziua este aglomerație pe străzi, în magazine și malluri, de autobuze nu mai vorbesc, dar brusc seara devine periculos și e musai sa ne închidem in case). 

Model a fost Sânziana mea in vârstă de 40 de ani, a fost cadou de ziua mea deci știu ce vârstă are :) pe care recent am recuperat-o de unde zăcea și am readus-o la viață. 

Bentita cu urechi de iepuras

 O bentita reglabila, marime newborn sau bebe, cu urechiuse de iepuras. Este facuta din fetru si montata pe o banda din tricot. Poate nu sunt tocmai culorile clasice, dar vroiam sa incerc modelul si alb nu mai aveam suficient, asa ca am folosit ce culoare mi s-a parut mai potrivita din ce aveam prin sertare. De o vreme mi-am dat bataita :) si mi-am propus sa folosesc cat mai mult din ce am si sa cumpar cat mai putine materiale, ca oricum am cu ce lucra ani intregi. Ma rog, la ritmul in care lucrez eu :))) Comenzi pe net nu mai fac, ca acolo ma lungesc, dar mai scap in cate un magazin fizic, "numai un lucru iau" sau cel putin asa imi propun, si ies cu plasa plina. 

Oglinda oglinjoara...

 Am vazut undeva un tutorial care prezenta o tava micuta dintr-o oglinda cu marginea din perle, si mi s-a infipt in creier. Mi-am rugat sotul sa imi taie o oglina rotunda, a iesit una de 16 cm diametru, iar eu am pus mana pe un sirag de perle si un fir argintiu metalizat si m-am pus pe impletit. 

Am lipit siragul pe marginea oglinzii, din trei perle mai marisoare i-am facut picioruse, si gata tavita! 

Frunze de vie - boluri din lut cu uscare la aer

 Imi place sa folosesc acest material, chiar daca nu lucrez prea des cu el. In toamna am lucrat aceste doua boluri pentru maruntisuri, vide-poche, folosind doua frunze de vita de vie. Sunt destul de mari in diametru, in jur de 15 cm, cat de subtiri am indraznit, adica vreo 2 mm ca vreau sa fie si rezistente. Am eu marota asta, sa ma tina lucrurile 100 de ani, si tot ce lucrez trebuie sa fie cat mai trainic, sa nu se dezmembreze. Din cauza asta cand lucrez cu materiale textile cos nu lipesc, si evit materialele care se degradeaza usor. 

Deeeci, reteta e asa: doua frunze proaspete, lut intins in foaie cu sucitorul, frunzele presate pe deasupra tot cu sucitorul sa se imprime bine conturul si nervurile, taiat pe conturul frunzei cu un cutit ascutit (partea asta pune nervii la incercare pentru ca au foarte multe neregularitati). Indepartat frunzele, dat forma cum doreste fiecare si sprijinit bolurile pe ceva care sa le mentina forma. Eu am folosit staniol in mai multe straturi si modelat in forma de cuibar :) Dupa uscare am slefuit marginile cu un smirghel fin si le-am vopsit. 

Brosa floare de lotus

 Nu am lucrat de mult bijuterii, dar migalitul la martisoare mi-a deschis pofta :) asa ca am aruncat o privire prin cutiile/pungile cu chestii de reciclat. Mi-au atras atentia semintele de fistic asa ca am luat o mana si am facut o mica brosa, aproximativ 5 cm diametru, pe care am pictat-o cu alb si mov iar la final mie mi se pare ca arata ca o floare de lotus. Practic un lotus din lemn, pentru ca cojitele de fistic sunt lemnoase. 

Am lucrat-o acum o saptamana, asa ca i-am pus si un snur de martisor, insa numai temporar. Pe spate are ac de brosa.

Martisoare umbreluta si fluturas

 Din cateva bucatele mici-mici de material si dantela, sarmulite si cateva margelute, am improvizat doua umbrelute, 5 cm cu tot cu maner. Merg purtate ca brose sau pandantive dar pentru ca 1 martie e chiar dupa colt (sper din suflet ca dupa coltul iernii :) le-am adaugat cate un snur si le-am facut martisoare, mai ales ca si ele sunt lucrate tot in culorile martisorului. si pentru ca i se potriveau perfect, una dintre umbrelute i-am imprumutat-o celei mai mici papusi pe care o am, pentru o sedinta foto. 

Fluturasul este lucrat tot in alb-rosu, de fapt rosul este o nuanta de coral, dupa un model exersat deja acum multi ani, am crezut ca nu sa il mai stiu face desi nu e complicat.