Mini-jurnal de bord

 Ocean vă prezintă jurnalul ei de bord! Nu s-a lăsat până nu a reușit să îți facă și ea un jurnal pe măsura ei.

Micul jurnal este confecționat din patru bilețele mici pentru notițe, alese pentru că este mai subțire hârtia decât în colile normale. Din fiecare bilețel a rezultat un set cu opt file pe care le-am capsat și le-am lipit pe un carton. Apoi am decupat o bucată de carton de mărimea foilor, dintr-o cutie de capse care tocmai se golise, am lipit-o de cotor și de prima și ultima pagină, și am confecționat coperta dintr-un carton roz, subțire și foarte interesant, se simte catifelat, in care am primit niste mostre de cremă de față. Am scris titlul cu un marker auriu și puțin sclipicios și pentru că stătea destul de desfăcut l-am legat cu un elastic.

Foile nu au cel mai egal aspect, este prima dată când fac așa ceva și m-am grăbit, dacă se pune ca scuză 😀.

Iar aici se poate vedea cât de micuț este, are 22x22 MM.

Jurnalul a fost realizat pentru provocările verzi ale lunii ianuarie și de aici graba mare, l-am făcut ieri și l-am fotografiat aseară, să pot posta astăzi că este ultima zi a lunii ianuarie.

Miercurea fără cuvinte - șopârlița

 

Miercurea fără cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personală 

Cutie pentru colectia de monede

 Aveam nevoie de un cufar marisor pentru colectia de monede care este imprastiata prin mai multe cutiute si nu am reusit sa gasesc una potrivita, sau mai bine zis una care sa nu coste ochii din cap. Se pare ca aceste cutii sunt la moda si sunt scumpe chiar si la mana a doua. Apoi mi-am aminti de aceasta cutie din lemn care se potriveste perfect, pe care o am de 10 ani. Am cumparat-o si am carat-o pana acasa acum 10 ani din Leroy din Spania, la Cluj inca nu era acest magazin. Dar cumva am tot ocolit-o pentru ca avea niste goluri in laterale, iar de entuziasm le-am vazut numai dupa ce am ajuns cu ea acasa. O cutie cu capac si cu spatii goale nu imi era foarte utila. Am rezolvat in cele din urma problema si am decorat-o sa fie in ton cu jurnalul de bord si sa cuprinda elemente care tin de explorari, acvatice, comori scufundate. 

Mai jos se vede cum am acoperit golurile cu doua bucati de lemn taiate la dimensiune, Hartia de ambalaj cu care am decorat cutia este groasa si nu se vede deloc urma lor la exterior.

Am folosit niste forme din silicon pentru monede, iar pentru calutul de mare un ambalaj ramas de la un jeleu cred, eu am primit doar plasticul dupa golire. 

As mai avea de completat cu cateva detalii si poate cu un sistem de inchidere, dar pana ma decid ce mai fac si pana am timp sa mai fac ceva dureaza, asa ca am hotarat sa o prezint asa. Nu de alta dar sa ma incadrez la transformarile creative din ianuarie pana nu este gata ianuarie.

Gheață - reflexii în oglindă

 Zăpadă nu am avut iarna aceasta decât două zile, dar gheață avem din belșug, de trei săptămâni ține frigul. Așa că am căutat reflexiile in gheață.

Rubrica reflexii in oglinda este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte - frozen

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografie din arhiva personala

Reflexii în oglinda - luminițele orașului

 Reflexiile de astăzi sunt produse de luminițele de Crăciun. Vă arăt luminițele dintr-un sat și dintr-un oraș, și vă las pe voi să apreciați care sunt mai frumoase 😀.

Eu locuiesc în Florești de 15 ani, cred că toată lumea a auzit de comuna Florești din judetul Cluj. Este cea mai mare și mai aglomerata comună din țară, depășind de la distanță multe orașe. La recensământul de acum doi ani locuiau aici peste 58000 de oameni, de atunci numărul a crescut. Se construiește mult și apartamentele se ocupă rapid. Teoria zice că sunt ieftine, corect ar fi spus că sunt mai ieftine decât în Clujul cel cu prețuri umflate, dar deloc ieftine raportat la salariile din această țară. Și nu toți din Cluj sunt IT-sti, marea majoritate trăiește de pe o zi pe alta din salarii absolut normale.

Mai jos sunt luminițele din Florești, trec în fiecare dimineață pe lângă ele.

 

Cele de pe stradă mi-am găsit să le fotografiez într-o zi cu ceață 😛

In continuare sunt luminițele din Cluj. In tot orașul (mă rog, străzile mari) doar aceste șiraguri învârtite pe lângă stâlpi, in câteva spații verzi din zona centrală aruncate la întâmplare în copaci. 

Străzile sunt goale pentru că era vacanța de iarnă, oră 7 dimineața. Altfel, la aceeași oră în timpul școlii este un infern pe străzi. Astăzi de exemplu am făcut într-o oră și jumătate cei 13-14 km până la locul de muncă.

Partea bună este că încă nu le-au oprit, orașul este cenușiu și trist fără ele iarna. Vara mai salvează situația pomii plantați recent, altfel era... gri pe gri. Sincer vorbind, mi-e dor de Clujul studenției mele, cel puțin zona centrală era mult mai frumoasă.

Postarea participă la jocul Reflexii in oglinda găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte - ratuste

 Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personala

Jurnal de bord

 Tema asta de la provocările verzi pot să zic că m-a încântat. Am încă din copilărie o pasiune pentru cărțile de călătorie și explorări. Pe primul loc, la egalitate, sunt cele despre explorările maritime și polare. Nu întrebați ce au in comun, au doar corăbiile și cam atât. Și pot fi și ficțiune, ca "Toate panzele sus". Așa că atunci când am auzit despre jurnalul de bord, eu m-am gândit la jurnalul unei corăbii care explorează marile. Neapărat cu pânze. Știu că nu exact la asta s-a gândit Rux când a propus tema, dar eu așa am luat-o. Așa că...

aveți aici jurnalul. Și pe noua mesageră, îmbrăcată cu o rochie 👗 mult prea mare pentru ea primita de la Rux, dar încă nu are hăinuțe proprii. Păpușica este o Ocean, am aflat cu ajutorul lui Rux (cum altfel), iar numele i se potrivește perfect așa că nu o botez altfel. Ocean va porni în explorarea mărilor! Este tare micuță dar are articulații, din păcate articulația din talie a fost forțată și se cam învârte singură, nu știu cum să o repar. Am salvat-o din Oser acum câțiva ani, nici nu mai știu exact când, și până acum a stat într-o cutie. Acum a venit să se prezinte, să prezinte jurnalul meu, și mi-a șoptit că o să își facă și ea un jurnal pe măsura ei. 

Am ales sa transform o agenda mai veche din care am folosit cateva pagini. Nu-i bai ca sunt scrise, vor fi decorate in curand. Deocamdata am decorat doar exteriorul. Se vad mai jos cele doua coperti si cotorul. Pentru coperta din fata, piesa de rezitenta este o imagine cu un velier, pe care am decupat-o de pe o punga de cafea (am avut una singura) si am pastrat-o 30 de ani. De 30 de ani sta intr-un dosar si asteapta sa gasesc acel proiect in care sa se integreze perfect. Si acum  l-am gasit in sfarsit. In partea de jos am mai folosit doua servetele diferite si o bucatica dintr-o oferta turistica pentru Zakinthos primita acum  10 ani, cand inca ofereau asa ceva agentiile. Acum scapa cu un mail. Sus am pictat cat m-a lasat talentul (si lipsa de execitiu) marea si cerul, cu spuma si norii aferente. 

Pentru coperta din spate am folosit o hartie de impachetat in ton cu tema, care imi este si ea foarte draga. 

Am lacuit cele doua fete apoi am inconjurat imaginea rotunda cu un fir de rafie impletit, ramas nu mai stiu de la ce, si am lipit fasii de piele pe cotor si pe marginile opuse. Am decorat cotorul cat m-am priceput cu un marker auriu, nu se vede grozav pentru ca am prins cateva raze de soare cand am facut fotografiile si pielea este lucioasa. 

Mai jos se vad cateva dintre materialele folosite, nu mi-au venit de la inceput toate ideile, ca de obicei. Eu lucrez mult improvizand pe parcurs. Agenda este deja imbracata intr-o hartie alba fina, ca baza pentru servetel, abia in acest stadiu mi-am amintit ca ar fi cazul sa fac o fotografie cu materialele. 

Fiindca am folosit si hartie de ambalaj inscriu agenda si la transformarile creative ale lunii ianuarie, evident la tema semne de carte, coperti. 

O surpriză plăcută

 Am intrat și eu în posesia cadoului de la Mihaela, a fost o surpriză deosebită, m-a sunat curierul că este la locație. Îl întreb care locație, era acasă, doar că eu eram cam departe de casă 😀. Din fericire au un punct de preluare aproape de mine, așa că ieri am putut să ridic de acolo coletul. A fost o surpriză mai ales că Mihaela nu avea adresa mea dar se pare că a avut o complice 😘. 

Cartea frumos învelită (am desfăcut hârtia și am pastrat-o, dar era deja lângă alte hârtii într-o pungă când am făcut fotografia) , o păpușică roșcată cu ochi frumoși albaștri, o perniță inimioară delicioasa, o broșă atent lucrată (eu chiar port broșe), un semn de carte cu mesaj, un breloc din plută, o scoică și două frunze de stejar, și nu în ultimul rând o scrisoare călduroasă pe foaia de hârtie împăturită (am reținut că îți place să scrii de mână). 

Îți mulțumesc pentru efortul depus și abia aștept să reușesc să citesc cartea și să ne împărtășim părerile despre ea!

Aseară am tot zumzăit prin casă ba cu una ba cu alta în mână, dar am avut o grămadă de lucruri de făcut și abia acum reușesc să postez și eu darurile primite.

Un tablou "la indigo"

 Pentru transformarile creative ale lunii ianuarie, am reprodus tabloul Mihaelei cat am putut de bine, cu materiale limitate. Ce a iesit, se vede mai jos.

Am dezmembrat o punga destul de veche de cadouri, nu a fost cea mai potrivita nuanta dar a fost singura punga verde, iar ca baza am folosit cele doua cartoane de mai jos, cred ca sunt de la o camasa. Am trasat dungile cu un marker negru, un creion alb si unul auriu, cel auriu nu prea se vede. Betisoarele de pe laterale sunt din cele primite de advent, iar cele din partea de jos sunt din stocul meu, betisoare lungi si subtiri pentru amestecat in cafea. In afara lor, toate materialele folosite sunt din cele primite de la Mihaela, iar in varf am asezat steluta care era in varful bradutului de la ea, ca acolo nu a mai vrut sa stea. Marginea rosie a fost improvizata din ambalajul plasticos al unui buchet de flori, nu am avut o coala rosie la indemana. Tot ansamblul are marimea A4. Am prins si clemele doar ca decor, cartonul alb este lipit de fapt peste cel imbracat in rosu. 

Pentru ca nu am reusit sa adun toate fotografiile pe care le doream si pentru ca oricum folia rosie are reflexii (cat m-am straduit sa scap de ele!) inscriu postarea si la reflexiile in oglinda gazduite de Carmen. 

Miercurea fara cuvinte - -10 grade

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personală 

Discuție despre îngerași

 De câte ori privesc ingerasele făcute de Rux, care sunt in mod clar fetițe, îmi amintesc o discuție între copilașii de la o grădiniță, surprinsă de educatoarea lor acum peste 20 de ani. Era în preajma Crăciunului, organizau serbarea și unii dintre ei aveau roluri de îngerași. Cu maximă seriozitate, de altfel la vârsta lor totul este cat se poate de serios, fetițele și băiețeii au început să se întrebe dacă îngerașii sunt fetițe sau băieței. Băiețeii spuneau că sigur sunt băieței, pentru că se numesc îngerași, nu ingerase. Dar fetițele au argumentat că trebuie să fie fetițe, pentru că poartă rochițe! 

Felicitare din hartie de impachetat

 Daca bine imi amintesc, am primit ceva invelit in hartia asta prin 2010 sau chiar un an mai devreme. Este de la o prietena care era pasionata de impachetatul in hartii deosebite, care sa fie si ele pe gustul primitorului. Si pot sa confirm ca are un talent deosebit la a alege un cadou, dar si hartie de impachetat, alege intotdeauna pe placul celui care prim este si nu dupa gustul ei. Dar intre timp a abandonat si ea sportul asta, au trecut multe peste ea si nu mai are rabdarea necesara. Eu am pastrat insa hartia asta si alte cateva primite de la ea, si acum s-a ivit ocazia sa o folosesc. 

Toata bucata de hartie se vede mai jos, doar floarea aceasta se regasea completa pe coala. S-a potrivit aproape perfect pe o coala din carton subtire indoita in doua, albastru-pal, cu care mi se pare ca se potriveste bine, ea fiind un verde care bate pe alocuri in gri. Hartia a fost destul de sifonata, cred ca si de la pastrare, au trecut ceva ani peste ea, asa ca nu s-a intins chiar perfect. Am lipit cu silipici, care nu trece prin hartie si nu lasa aspectul de ud pe care il au alte variante de lipici. Pe margini am completat cu niste firisoare de autocolant auriu si nu mi se pare ca ar mai avea nevoie de ceva in plus, pentru ca desenul este destul de incarcat. Oricum, eu prefer un aspect lejer unuia incarcat, less is more dupa mine. 

Cu aceasta felicitare bifez prima provocare din acest an, si anume transformarile creative propuse de Mihaela, a caror tema pentru luna ianuarie este hartia de impachetat. 

Reflexii in oglinda - vitrine decorate

 Când am mers in Târgul de Crăciun am fotografiat câteva vitrine frumos decorate ale unor magazine din centru. Începea să se însereze, se aprindeau beculetele și se estompa cenușiul cotidian. Și da, avem cenușiu din belșug, și cel vechi moștenit și cel nou, de câțiva ani încoace orice lucrare publică se face în oraș este in tonuri de gri. 

Rubrica Reflexii in oglinda este gazduita de Carmen 

Fotografii din arhiva personală 

Miercurea fara cuvinte

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Sursa imaginii: Google