Venind spre casa trec zi de zi pe langa un teren lasat in paragina, pe care nu cresc decat buruieni. De cateva zile insa si-a schimbat brusc aspectul. Am zarit o pata de culoare si cand m-am apropiat am vazut ca au inflorit minunatiile astea:
Desi in general nu imi place sa rup florile pentru ca simt ca le scurtez viata si le simt murind in vaze, de cate ori vad maci infloriti trebuie sa aduc cativa in casa. Nu rezista decat o zi-doua, e adevarat, unul si-a pierdut deja petalele, dar mi se pare o poezie felul in care-si rasucesc tijele, fragilitatea lor si impresia de vigoare pe care o lasa rosul aprins al petalelor. Un haiku.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu