Glob cu monede

Am imbracat un globulet din polistiren in banuti de-aia pe care nimeni nu ii vrea, l-am infipt intr-o crenguta de salcie contorsionata si l-am cazat intr-o cutie de conserva vopsita si impodobita cu dantela rustica, modele din acelea care par lucrate de mana. Numai par, pentru ca le gasesti la magazin la metru, productie chinezeasca. Dat una peste alta a iesit ceva dragut, nu-i asa?

Si pentru ca simt nevoia de vorbit pe langa subiect :) mi-am amintit doua lucruri. Primul ar fi ca nimeni nu vrea banutii astia, lumea ii refuza daca sunt oferiti rest dar oricum nu se mai ofera in ultimul timp. Peste tot daca mergi la cumparaturi "uita" sa iti dea 2-3 banuti, 4 sau chiar 5. Poti vedea ca au in sertar, dar nu ii dau. Ba chiar iti spun pretul direct rotunjit in sus. Preturile insa sunt afisate cu ,99 bani in coada, incat rar se intampla sa se adune o suma rotunda. Eu ii culeg frumos de cate ori ii primesc, au mai contribuit si altii la pusculita, si am adunat material de lucru. Ca de cumparat nu poti cumpara pe ei nimic, daca incerci sa ii dai la magazin iti taie macaroana: nu imi dati de-aia. Adica ai de plata 1,53 dar sa dai 1,55. Asa, acuma ziceti ca-s zgarcita :) dar prefer sa platesc cu cardul, cat costa atata se retine.

A doua chestiune e doar o amintire de-a mea, cu multi ani in urma am citit o carte scrisa de un roman care a vizitat Japonia, Ogio-san se numeste. O relatare savuroasa si amuzanta asupra celor cativa ani petrecuti acolo (acum aproape o suta de ani) din care mi-am amintit, privind globuletul, urarea de Anul nou: banzai. Pe care el o pronunta bani s-ai pentru ca i se parea o urare foarte potrivita, iar japonezii puneau diferenta de pronuntie pe seama accentului strain. Daca primesti cadou un asemenea globulet de Anul nou ai si bani :)