Glob cu scoici

Pentru tema data de Rux am ales un glob banal al anilor 80 si am hotarat sa il transform intr-un glob magic. Unul cu amintiri. Care sa ma duca instantaneu pe plajele Greciei cand il privesc. Adica am ales sa alatur doua obsesii, podoabele de Craciun si Grecia. 

Globul nu este unul la care sa fi tinut in mod deosebit dar nu am vrut sa renunt la el, asa ca noua infatisare este exact ce ii trebuia ca sa fie in centrul atentiei. Demult, prin anii 80, mi-am dorit foarte mult un glob transparent pentru ca vazusem unul la cineva. Dar nu am gasit, pe vremea aia am avut mare noroc ca am gasit chiar si unul partial transparent, pictat cu stelute argintii. Imi plac stelutele, nimic de zis, dar as fi vrut sa nu aiba absolut nimic desenat pe el. L-am gazduit si asa, l-am agatat an de an in brad pentru ca oricat de multe poboabe as avea incerc sa le fac loc tuturor (da, am un brad foarte colorat, nu e deloc la moda dar e plin de amintiri si il ador asa), dar acum i-a venit randul sa se odihneasca. 

Because I am a hoarder :) am in casa nisip si o gramada maaare de scoici aduse de pe toate plajele pe care am ajuns, asa ca am turnat nisip in glob si am asezat deasupra scoici si melci marini de dimensiuni mici-mici, ca nu a incaput mare lucru pe gaurica de sus. Dupa ce i-am reatasat agatatoarea am vazut ca a devenit cam greu si agatatoarea nu il mai poate sustine si i-am cautat si un piedestal :) 

Brăduți din materiale reciclate

Ehei, de când tot lucrez la ei, credeam că va trece Crăciunul până să îi postez! Am reușit să fac șapte brăduleți din materiale reciclate și am așteptat cu înfrigurare o zi de weekend cu lumina bună (că în rest plec și mă întorc acasă noaptea) sa le fac fotografii. In special visam la fotografia de grup, acum că am realizat-o unii dintre ei vor pleca. 

Pe doi dintre ei i-ați mai văzut, mai am unul din reviste dar verde că s-a terminat vopseaua argintie :) 

Ceilalți sunt pe conuri. Cel alb cu roșu pe polistiren pentru că aveam conul cumpărat de câțiva ani iar ceilalți pe conuri din carton (din dosare de carton mai exact). Floricelele sunt din cămăși de mătase iar pentru cel albastru am îmbrăcat cartonul intr-o bucată de tricotaj. Pe acesta l-am decorat cu ce am găsit prin cutii, floricele rămase nefolosite, frunzulițe și mărgeluțe stinghere.

Suporturi pentru lumânări

Am realizat câteva suporturi pentru lumânări din materiale reciclate și mie una mi se pare că au ieșit chiar drăguțe :) mă da afară modestia din casă ha ha. 

Primul este in întregime opera mea, am luat un tub de la hârtia igienică și l-am îmbrăcat în bețișoare de înghețată (toate bețișoarele mele au avut cândva înghețată pe ele, nu cumpăr bețe pentru că ador sa reciclez). Am fixat în interior un carton care să susțină lumânarea și am vopsit totul alb, apoi am aplicat șervețel. Evident, cu lac pe deasupra :) 

Celelalte le-am gândit ca un set și am primit sprijinul soțului la realizarea lor. Concret, eu i-am dat dimensiunile și el le-a făcut din crengi uscate (tăiate și grădina noastră). Tot reciclare se cheamă, altfel ar ajunge pe foc. Pe acestea le-am decorat cu model de Crăciun, pentru că... ador modelele de Crăciun! 

Ah, și toate lumânările au aromă de ciocolată! 

Globuri decoupage

După ce am tot văzut postări cu globuri decorate cu tehnica decoupage am pus și eu mâna pe cele două globuri mai mărișoare pe care le aveam prin casă și m-am pus pe treabă. A ieșit ceva... pe de o parte mie nu îmi plac decorațiunile încărcate, pe de altă parte parcă ar mai merge ceva in plus... astea rămân așa și mai vedem :) 

Braduti din reviste

Am realizat cei doi braduti din doua reviste, cel mic a fost o revista a unei farmacii iar cel mare un pliant de la supermarket. Am vazut intamplator un filmulet si mi-am zis ca trebuie sa incerc si eu ca prea arata bine. Si pentru ca daca asteptam o vreme sigur uitam, ca asa patesc tot timpul :) am pus mana imediat pe cele doua reviste si m-am apucat de pliat. In continuare am beneficiat de sprijinul sotului care a suflat bradutii cu grund si apoi i-a vopsit cu spray. I-am lipit pe cate un sfesnic, unul metalic si altul din portelan, cumparati de la vechituri si i-am decorat cu stelute din carton auriu. Si s-au potrivit la fix pentru a zecea editie a concursului impodobim-bradul de pe copilarim :) 

Coronița și brăduț de Crăciun

Anul trecut am văzut peste tot decorațiuni de Crăciun cu globulețele astea de ață dar evident că până m-am moșmondit eu a trecut Crăciunul :) 

Așa că acum le-am pregătit din timp, am masacrat o cutie pentru coroniță și un dosar pentru brăduț, am răscolit prin cutia cu maimuțe după alte mărunțișuri și am produs două decorațiuni in întregime reciclate. Lucru de care sunt foarte mândră pentru că asta îmi doresc cel mai mult să fac, sa refolosesc lucruri care pot aduce din nou bucurie în loc să îngroașe stratul (consistent) de gunoi al marilor orașe. Mă rog, dacă intră și Clujul in categoria marilor orașe :) 

Salvam papusi 5 - Nausica Vaii Vantului

Noroc cu Rux ca asa am aflat si eu de niste desene minunate! Desi sunt vechisoare, adica asa cam de pe vremea mea :) nu am auzit de ele pana acum. Am folosit aceeasi papusa roscatica, recunosc ca o prefer pentru ca este micuta si termin repede :) i-am facut o hainuta albastra dintr-o bucata de material ramasa de la scurtatul unor fete de perna (erau dreptunghiulare iar pernele mele sunt patrate). Pe Teto cel urechiat l-am modelat din lut si l-am pictat cu acrilice, nu stiu cat seamana dar m-a dat maaari batai de cap. Asta a fost cea mai grea parte! Tunica e pictata cu acrilice, ghetutele sunt cele de la costumatia anterioara, imaginea cu ohmul e scoara sa imprimanta (am avut intentia sa desenez dar pana la urma eram pe ultima suta de metri si nu am mai apucat). 

Salvam papusi 4 - sarbatoarea recoltei

Pentru sarbatoarea recoltei am aranjat cadrul folosind drept fundal o fosta fata de masa care a fost arsa cu tigara intr-un colt, dar nu am aruncat-o pentru ca imi place materialul :) a fost inlocuita bineinteles dar sta frumos in cutia intr-una din cutiile cu materiale. Pe jos am asternut un presulet pe care l-am tesut pe rama tot pentru o provocare, am intors o cana de lut cu gura in jos si am obtinut un butoias, am scos cosuletul impletit si cand sa pun ceva in el am descoperit ca.... aaa... nu am miniaturi. Nu de toamna, in orice caz. Aveam un ardei si un usturoi de la Lidl si cam atat, asa ca am scos din frigider lutul cu uscare la aer si m-am apucat de modelat. Pentru primele incercari, as zice ca a iesit ceva cat de cat. Am facut trei morcovei si un dovleac si am zis stop joc, ca deja era noaptea pe la nu stiu cate si dimineata la 6 cand suna ceasul imi vine sa-l omor :) 

A da, si sticluta cu ulei de de la Lidl, e drept ca e ulei de masline dar merge si ala :) 

Uleiul de lavanda poate e o productie mai putin traditionala, dar asa bine se potrivea borcanasul ca dimensiuni cu restul decorului ca nu m-am indurat sa-l las deoparte :)))) 

Salvam papusi 3 - Papusile lumii: Romania

Romancuta mea e fosta Tilincuta, acum a devenit Ilincuta. E imbracata pe cat s-a putut in portul din locul meu de nastere, o comuna din judetul Cluj. Costumul este unul de fetita, la noi e mai sobru si nu are multe culori si ornamente. In general e cusut cu rosu pentru copii si cu negru pentru cei mari. Fetele tinere mai beneficiaza de flori uneori, dar Ilincuta mea mai are de crescut. I-am facut un fel de botinute din piele pentru ca vara femeile se incalta cu pantofi (la costumul de sarbatoare, altfel erau desculte toata ziua) si iarna cu cizme, opincile au iesit de foarte mult timp din uz. Adica, si strabunica mea purta pantofi si era o simpla taranca. Influenta ungureasca :) No bun, si micuta mea si-a luat straituca in spinare si a plecat sa aduca apa, numai ca galeata e mare si a obosit, asa ca s-a oprit sa-si traga sufletul. 

Salvam papusi 2 - Zana verde fluturas

Tema a doua a ne aduce in atentie muza provocarilor verzi, zana verde fluturas.

Papusica de azi este una din portelan, cumparata tot din Oser acum cativa ani. Imi doream mult una din portelan si acolo am gasit la un pret cu adevarat bun. Genul papusii a conditionat  imbracamintea, ea are numai capul si extremitatile din portelan, restul avand un aspect total neatragator, asa ca a avut nevoie de hainute care acopera totul. Mi-a iesit un fel de zana-padurar, dar eu sunt incantata de ea. Ba chiar o sa o las asa imbracata, imi plac hainele astea mai mult decat cele originale. 

Din culise: rochita este dintr-o buza reformata si este prinsa pe umeri cu doua ace in genul fibulelor romane, pentru ca nu are deloc corpul mobil si altfel era mai greu de imbracat. Manecutele sunt separat de rochie, in stilul medieval, si sunt facute dintr-o bucatica de matase. Cordunul rochiei, cu fluturasul atasat, este un elastic de par care mi s-a parut ca merge la fix acolo, iar cizmulitele sunt degete de manusa. Palaria este din aceeasi bluza si dintr-un dop de la pasta de dinti (e un pic mai inalt decat  cele de la flacoanele de apa). Coafura ei a cerut neaparat o palarie mare, pentru ca are un ornament pe cap lipit pe tot parul si nu il pot scoate fara sa o las cheala, ceea ce nu imi doresc. 

Steluta este dintr-un fular de polar, aveam si fetru galben dar am vrut-o alba ca in noptile reci de iarna :) 

Restul decorului... partial cumparat, partial facut de mine, partial cules din paduri si de pe plaje. Mi-am zis ca daca tot a iesit o mica padurarita :) sa adun si ceva padure langa ea. 

Ma rog, vad ca am adunat si ceva de pe plaja aici nu numai din padure :) piatra mai marisoara din stanga are incastrate in ea mici cochilii de scoici si am adus-o din Skiathos (ca eu vin din concediu cu plasa de scoici, pietre, conuri si alte cele) iar cele doua conuri din fata cutiei de ceai sunt de la o prietena care mi le-a adus din Herculane acum... aproape 20 de ani

Salvam papusi 1 - Tinkerbell

In august cand a lansat Rux provocarea asta m-am gandit imediat "o sa particip, suna bine". Pe urma m-am mai gandit o data si mi-am amintit ca... nu am papusi. Adica mai am doua papusi mari Aradeanca depozitate pe undeva, nu in cea mai buna stare dar sunt de talie mare si sa ma apuc de facut hainute pentru ele ar fi aproape ca si cum mi-as face mie. :) Asa ca m-am gandit ce as putea face sa fac rost de papusi in spiritul provocarii, sa le salvez de la aruncat ca de cumparat e usor. Nu, nu am reusit, am rugat mamici de fetite sa imi aduca o papusa nu conteaza in ce stare e, toata lumea zice la o adica cum ca arunca jucarii, ca au stricate, dar pas. Am scris pe fb intr-un grup de donatii, am primit informatia ca se gasesc la magazin. :) Da stiam si eu. Cred ca se teme lumea de vodoo :) Asa ca dupa vreo luna de insucces am ajuns in Oser si am cumparat doua papusi abandonate de altii. 

Nu prea m-am jucat eu cu papusile in copilarie, tin minte ca aveam una cand eram mai mica care era plina de "vanatai" facute cu pixul, pentru ca colega mea de banca vroia sa devina doctorita si tratam papusile. Ca as avem ce trata trebuia sa fie bolnave, si la varsta noastra raceala si vanataile erau bolile serioase, asa ca am umplut papusa de vanatai. Dupa ce am mai crescut, pe la 13-14 ani am inceput sa croiesc si sa tricotez hainute pentru o papusa mai micuta, ca era mai usor cu ea. Asta m-a tinut pana pe la 16 ani, lucram de zor cu prietena mea cea mai buna si babele ne barfeau ca in loc sa iesim cu baieti inca ne jucam cu papusile. Ceva era in neregula cu noi :). Prietena mea visa la design vestimentar pe vremea aia, nu a fost sa fie dar atunci ea desena modelele si pe urma le lucram impreuna. Aveam o gramada de material, ca aveam matusa croitoreasa, avantaj neloial pe vremea aia. 

Asaaa, si prima tema a fost Tinkerbell. Am citit cartea pe nerasuflate candva prin anii 80, desenele nu le-am vazut. In cartea aia era tradus numele Tilincuta :) 

Pentru documentare am studiat cateva imagini si am ales o costumatie asemanatoare dar nu la fel, plecand de la ce aveam prin casa. Ideea e de reciclat in primul rand, asa ca in afara de papusi nu cumpar nici un fir de ata pentru proiectul asta. De cand imi tot propun sa mai lucrez din materialele adunate, dar nu stiu cum se face ca oricat lucrez ele se aduna mai repede. 

Am imbracat-o cu o fustita din fetru, o bluzita dintr-o maneca taiata de la o bluza veche, i-am prins parul cu un elastic verde si am cadorisit-o cu aripioare dintr-o sticla de apa. Am conturat aripile cu un marker si am colorat cu lacuri de unghii in nuante sidefii.

Incepe sa imi placa joaca cu papusile!

Cascada Cailor

Anul trecut am avut senzatia ca toata lumea merge la Cascada Cailor. Ca un facut, era plin pe fb de fotografii postate de o multime de cunoscuti in fata cascadei. Desi nu suntem noi genul care sa ne luam dupa multime, ne-au placut imaginile si am ramas cu dorinta sa ajungem si noi acolo. Si am ajuns anul acesta, la mijlocul lui iunie, pe vreme caniculara si cu vijelii. Nu cea mai potrivita pentru munte, dar atunci am avut trei zile libere legate, ca la mine e o poveste intreaga cu zilele de concediu. Ne-am facut noi un program frumos cu ce o sa facem in cele trei zile, dar s-a ales praful de el din cauza conditiilor din teren. 

Concret? Toata lumea (de pe net) zice ca traseul e accesibil, asa ca am luat-o de buna. Chiar langa pensiunea noastra era un indicator care iti arata un omulet simpatic mergand si scria langa el 1h. Fara numar de km, ca doar toti avem aceeasi viteza. Bun, o ora de mers nu e mare lucru, hai la drum! Mergem noi o ora numai cu soarele in cap, eram tot pe langa padure dar umbra ioc pe drum, urcus accentuat, drum de la rau la foarte rau sau chiar lipsa pe alocuri, pana cand se innoreaza si aproape ca incepe ploaia. Ne mai intalnim si cu niste oameni care coborau si care ne spun ca suntem aproape de jumatatea drumului, moment in care am decis sa ne intoarcem. Eu oricum nu mai aveam suflu, se facuse aproape intuneric din cauza norilor si daca as mai fi urcat nu cred ca as mai fi fost in stare sa cobor. Am urcat de doua ori pe jos la Sfinx in Bucegi, am mers in martie 20 km prin Valencia, dar aici nu am rezistat. Bun, cica e traseu usor! Pana ne-am intors a fost seara de-a binelea oricum si ploua deja. 

A doua zi ne-am prezentat la telescaun, drumul cu telescaunul a fost superb, as mai fi facut o tura, dar a trebuit sa coboram. Indicatoare nu erau dar ne-am luat dupa restul lumii, am mers prin iarba pana am ajuns la un drum care se bifurca, si unde erau doua indicatoare, unul spre cascada si altul spre Lacul Stiol. Din nou, fara distanta. De data asta nici macar cu o aproximare orara a distantei. Din nou despre gura lumii: am tot auzit ca e preferabil sa mergi la lac ca acela e drumul mai lung si pe urma spre cascada ca e floare la ureche. Cum cel mai tare ne doream sa vedem cascada am luat-o direct spre ea si bine am facut. Am coborat vreo jumatate de ora pe un drum cu portiuni in pante foarte abrupte (la urcare am mers pe acolo in unghi ascutit :) si din nou numai cu soarele in cap. Zic acum si de urcare ca aia ma doare: cred ca am urcat vreo ora, am murit de cald si de sete, am gasit fix o banca la jumatatea urcusului sa ne putem odihni un pic si sus spre final era un foisor. 

Cascada in schimb e impresionanta cu cei 90 de metri inaltime, chiar daca curgerea apei nu este continua. Odata ajuns acolo poti sa te catari pe stanci pana la o treime din inaltimea cascadei pe un traseu amenajat dar deloc confortabil, dar unii curajosi (sau inconstienti, datorita echipamentului lor - sandale, slapi si pantaloni scurti sau fustite) se catarau pana mai sus de jumatate de dragul unui selfie. Daca vrei sa te odihnesti ai in sfarsit umbra, la baza cascadei este o poienita unde te poti aseza pe iarba sau pe trunchiuri cazute. Sunt si 2-3 bancute, dar multimea oamenilor este coplesitoare. Sau cel putin asa a fost duminica, in plin sezon. Nici acolo nici pe drum nu gasesti vreun magazin sau chiosc de unde sa te te poti aproviziona cu apa sau mancarem asa ca e bine sa iti duci suficient cu tine (si e foarte bine ca e asa). 

Pentru ca am stat cateva ore acolo, plus orele de pe drum (15 minute pana la telescaun pe jos, asteptarea la telescaun, 17 minute drumul pe telescaun, aproape o ora in jos si mai mult de o ora in sus) nu am reusit sa mai mergem si la lacul Stiol, asa ca am ramas doar cu cascada. Am inteles ca debitul apei depinde si de nivelul ploilor, dar cum in iunie abia se terminasera ploile diluviene care au inceput in aprilie a fost spectaculoasa. 

La mijlocul lui iunie sus in Muntii Rodnei inca era zapada.

Colier din coji de fistic

Cand mananc fistic nu arunc nici o cojita :) pentru ca e lemn, e un material natural, pot fi refolosite in multe moduri minunate. Am o pungulita in care le adun iar acest colier este prima lucrare realizata cu ele. Inspiratie de pe internet, nu este nici pe departe o idee personala. Pe dos am dublat cu fetru sa fie placut la purtare. 

Cutiuta muzicala

Încă o lucrare în colaborare cu soțul meu, el a tăiat și lipit iar eu am decorat. Avea un melc de la un claxon și în vacanță în Spania am bântuit pe la târguri de vechituri. A găsit acolo un mecanism de cutiuță muzicală și l-a cumpărat. A tăiat niște scândurele și a făcut o cutie muzicală.

Partea de sus se dorește a sugera un patefon :) așa că nu mai primește alt decor. Pentru punerea în funcțiune se ridică capacul sa se poată învârti cheița. Partea frumoasa este că nefiind chinezesc, mecanismul cântă doua minute. Sincer, am ascultat multe cutii muzicale de producție recentă dar nici una nu durează atât.

Cutiuta din dopuri de pet

Ultima provocare verde mi-a dat serios de gândit, hmm ce să fac eu din dopuri sa fie și util. Și să se facă și repede :) 

După o scurtă documentare pe net am găsit niște filmulețe cu o idee genială, cum să-ți faci mici recipiente din dopuri de pet. Am fotografiat și etapele, pentru că sunt puține și se execută ușor. 

Pentru primul pas am apelat la soțul meu pentru că am descoperit că am nevoie neapărat de o unealtă de tăiat, firez sau ceva de genul ăsta, că sa tai gâtul sticlei. Deci, e nevoie de doua sticle de orice dimensiune dar e preferabil sa fie la fel, ale mele nu au fost și se vede. Imediat sub dop au un fel de inel mai lat și se taie exact sub el. Se șlefuiesc tăieturile cu un șmirghel și se lipesc una de alta cu un adeziv puternic. 

Pentru aspect dar și pentru a vedea in interior am scos inelul acela de sigilare de sub dop.

Poate nu e prea arătoasă dar e utilă pentru păstrat mărunțișuri, mai ales în geanta. 

Muntii Bihorului

Am descoperit acum la batranete cat de mult imi plac pesterile :) 

Tot marea ramane iubirea mea cea mare (cat de pompos am zis-o!) dar in ultimii ani, vizitand niste pesteri, am descoperit ca imi place si mai vreau. Noi avem destule pesteri frumoase, insa toate departe de Cluj iar drumurile sunt praf, ceea ce le face si mai departe. Deocamdata am luat la rand pesterile din Muntii Bihorului, cele mai aproape de noi. 

Am mes din nou la Pestera Ursilor dar am postat o data fotografii de acolo asa ca trec peste ele acum, cele de mai jos sunt din Padis unde la inceputul lunii mai infloreau brandusele cat vedeai cu ochii si inca era o gramada de zapada. 

Pestera Meziad cred ca este foarte cunoscuta, este una din primele pesteri amenajate si una din cele mai mari din tara. Ca peste tot, doar o treime din lungimea ei este deschisa publicului. Incepand cu intrarea care impresioneaza prin dimensiuni (16x10m) - nu pare mare in fotografia de mai jos pentru ca nu exista nici un punct de reper, pe intreg parcursul ei se deschid goluri ample, te simti in interior ca intr-un palat gigantic. Pestera gazduieste intr-una din galeriile de langa iesire si o colonie foarmata din multe specii de lilieci, am vazut doi mici de doar cativa centimetri si am simtit si mirosul intepator de guano.

Inainte de intrarea in zona sigilata a pesterii este amenajat um mic amfiteatru in care se tin concerte. 

Urmatoarea pe lista noastra a fost pestera cu cristale Farcu, o pestera mica si mult mai putin cunoscuta. Descoperita accidental in 1987, a fost vandalizata de mineri si inchisa in scurt timp din cauza surparii galeriei de intrare. A fost redeschisa abia in 2012, se intra in grupuri mici conduse de un ghid si este supravegheata cu camere video. Este compusa dintr-o galerie de 200 m a fostei mine de bauxita unde s-a amenajat un mic muzeu si din cei 100 de metri ai galeriei cu cristale. Este singura pestera cu cristale din Romania deschisa publicului si una din cele doua din Europa. 

Libelula si fluturele, cele mai spectaculoase cristale, devenite simboluri ale pesterii.

Aici se vad o mica parte din distrugerile provocate in primii ani, insa se vede cu ochiul liber ca ele sunt enorme. Doar inaltimea galeriei si blocarea pesterii au salvat restul de la pieire.

Peisaje de pe drumul de intoarcere din zona comunei Bratca, un loc ciudat unde in primele zile ale lunii mai primavara si toamna convietuiau linistite.

Dealurile Damisului, doua dealuri gemene rotunde.