In drumurile noastre săptămânale pe autostradă, la întoarcere întotdeauna venim spre apus și la ora apusului, cu excepția iernii când deja este întuneric. Din dreapta, eu pândesc și fotografiez apusul când văd culori deosebite.
Aici și în realitate se vedea aproape ca în fotografie, o reflexie puternică în nori și pe deal.
Inscriu imaginea de mai jos in rubrica reflexii în oglinda de pe blogul lui Carmen
In sfârșit reușesc să vin cu articolul pentru transformările creative din aprilie, ultima temă, și anume fii creativ.
Mie îmi place ce a ieșit, încă nu am un plan clar ce sa fac cu ele dar florile nu sunt in plus niciodată. Și eu exact mărimea unor narcise naturale.
Au trecut toate sărbătorile ca și când nu ar fi fost, a trecut și Săptămâna Luminată, eu la muncă fiind de marți până vineri nu prea am văzut lumină. Chiar acum mă întreb câte zile au fost însorite, și nu mai știu.
Doar de sâmbătă îmi amintesc, pentru că am mers la grădină. Dar de zăpăcită ce sunt nu am luat mesagera cu mine, așa că nu apare în fotografii. A fost o zi plină, cu soare și muncă fizică, am doi cireși mititei plini de flori, e primul an în care ar trebui să rodească, mai am un măr și mai mic, care încă nu are flori, dar mă bucur că a supraviețuit secetei de anul trecut. Am găsit în schimb lalele inflorite care se răsfățau in soare.
Am adunat cu drag razele și sclipirile pentru provocarea lui Rux Colecționând lumini/sclipiri
In sfarsit m-am mobilizat sa particip si eu la inca o rubrica fixa, sper sa reusesc sa ma si tin de ea.
Inscriu imaginea de mai jos in rubrica Reflexii in oglinda de pe blogul lui Carmen
Este o imagine de acum 4 ani (deja) din concediul in Turcia. O camila din bronz, parte a unei caravane care decoreaza trotuarul statiunii Evrenseki, in care se reflecta luminile de pe fatada bazarului alaturat. O statiune in care am vazut incredibil (pentru mine, care nu sunt obisnuita cu ea) de multa arta stradala, la tot pasul fotografiam ceva.
Oușoarele de mai jos sunt de la 🦆🦆 🦆 ingrijite si iubite de Greenzonelife. Si spre rusinea mea sunt de mult decorate, nici nu mai stiu de cand, dar nu am apucat sa le prezint. Vopsite alb, decorate cu modele maruntele si potrivite Sarbatorilor Pascale, stropite, lacuite, cu margelute (stiu, margelutele scot in evidenta faptul ca nu sunt chiar unde ar fi trebuit gaurite) si cu panglicute/fire de ata pentru a putea fi agatate. Fiecare ou are decorate ambele fete si sunt 10 oua, dar ca sa nu incarc articolul am fotografiat doar cateva pentru ca sunt cate 2-3 decorate cu acelasi model.
Dupa ce am vazut la Rux gainusa motata am hotarat ca imi fac si eu una, prea era frumoasa. Si din una am ajuns sa fac doua, doar cofrajul are doua capete. Ah, si am uitat ca si ea a numit-o motata, am vazut doar cand am intrat sa copiez linkul. Cuvantul mi-a venit spontan in minte, asa o vad eu cu creasta aia mare si frumoasa, asa ca nu mai modific.
Am reușit în sfârșit să apar și cu coșulețul pentru ouă făcut din cofraj de ouă 😄. E făcut de câteva zile bune, l-ați văzut de altfel la postarea cu trandafirii, dar acum vin să explic ce și cum.
Cofrajele pentru ouă sunt foarte dispensabile, aproape toată lumea le aruncă. Mergând spre casă de la autobuz trec pe lângă un magazin unde mereu văd cofraje din cele mari, pentru 30 de ouă, puse în teancuri imense pe terasă pentru a fi aruncate. Așa că m-am bucurat ideea Mihaelei de a le propune pentru refolosire in cadrul transformărilor creative.
Rux a lansat provocarea de a realiza un cos sau cuib pascal, evident tot din materiale reciclate.
Coșulețul de mai jos este realizat dintr-un cofraj pentru șase ouă căruia i-am tăiat capacul.
A da, am tăiat vârful turnulețelor din mijloc pentru că erau prea înalte și așa am loc sa mai pun floricele sau crenguțe pentru decor.
In zona mea in sâmbăta Floriilor se merge la cimitir cu flori și ramuri de salcie. De fapt acum mai puțină lume duce crenguțe de salcie, se găsesc greu acum. Pe lângă satul meu trece Arieșul și înainte de 1990 malurile erau mărginite de bercuri, după 90 le-au tăiat oamenii habar nu am de ce, acum rar mai vezi o salcie pe acolo. Așa o frenezie generală era, toți bărbații tineri mergeau cu câteva zile înainte după mâțișori. Mai puțini aveau flori in grădină la vremea asta, acum situația s-a inversat, majoritatea au flori dar am pierdut natura sălbatică.
Așa că sâmbătă de dimineață am urcat în mașină și am plecat spre cele două localități în care locuiesc mamele noastre, din fericire apropiate una de alta, 40 și 60 de km de noi. Majoritatea drumului este pe autostradă, eu stând în dreapta uneori fac fotografii. După cum se vede, drumul era mărginit de zăpadă. Asta de la Cluj până în Cheile Turzii, autostrada A3 trece destul de aproape de ele. Mai încolo era alt anotimp, totul verde.
Încă nu e luna florilor, nu-i așa, luna mai este florar, și totuși azi e sărbătoarea Floriilor. O sărbătoare extrem de veche, posibil cu rădăcini în neolitic, dar știm sigur că o sărbătoreau și romanii. Floralia era sărbătoarea zeitei Flora, și se ținea la sfârșitul lunii aprilie.
Am profitat de bunavointa fetelor sa inscriu articolul pe doua bloguri, la provocari verzi si la transformari creative.
Pentru tema din aprilie aveam deja un proiect început, așa că am găsit momentul optim să îl finalizez. Am folosit două tipuri de cofraj așa că am două tipuri de trandafiri, cei doi pe care ii aveam făcuți sunt din cofraj pentru 30 de ouă, ceilalți din cel de mai jos:
Iata-i și pe cei doi deja existenți:
Pentru transformările creative ale lunii aprilie Mihaela ne provoacă să realizăm obiecte din cartoanele de la ouă. Un material foarte potrivit pentru că deja ai papier mache sau pasta de hârtie gata prelucrată. Prima temă este realizarea unui animal sau personaj și bântuind pe net in căutare de inspirație am găsit un model de iepurași din care am făcut nu unul, ci de-a dreptul patru.
Nu m-am putut mulțumi de data aceasta cu o singură fotografie, așa că i-am așezat pe unii dintre ei lângă două ouă. Cel cu floare este făcut de mine, oul golit de conținut și decorat cu servetel, a mai fost prezentat pe blog. Cel roșu este tot un ou real golit de conținut pe care l-am cumpărat de la un târg de Paști in Cluj, când eram studenta, long time ago. Țin minte că era standul unei doamne tinere și amabile, artist plastic. Este cel mai vechi ou pe care îl am, a supraviețuit drumului de la cămin acasă și mutatului in două orașe, vreme de 30 de ani.
Privind verdele și florile mă mai incalzesc, măcar sufletește pentru că la mine ninge a treia zi consecutiv și se depune zăpada. E vânt și 1 grad afară, cam la fel a fost și în ianuarie.
Miercurea fara cuvinte este gazduita de Suzana
Fotografiile sunt din arhiva personala.
E prima zi din aprilie, lună în care se trezește natura la viață. Nu întâmplător săptămâna viitoare sunt Floriile. Pentru a marca aceste evenimente, Rux ne-a propus un șirag de provocări inspirate de un desen animat dedicat florilor: Lidia in jurul lumii. Recunosc că nu știam desenele, au fost ani in care împrejurările au făcut să fiu în preajma unui televizor doar in weekend așa că nu le-am văzut, dar le-am găsit și am început să le urmăresc acum.
