6 noiembrie 2024

Miercurea fără cuvinte - întâlnire de gradul trei

 


Miercurea fără cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personală.

12 comentarii:

  1. Oooo wow ce lacusta! Sau ce e?! Foarte fain ca ai observat o! Are un camuflaj perfect!
    Happy WW 🤗😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o specie de mantis, călugăriță se numește la noi. Până acum am văzut doar verzi, maro este o culoare mai rară.

      Ștergere
  2. Eu nu cred ca am vazut asa ceva nici verde. Asa ca maro nici atat!
    O poza foarte detaliata.
    Happy WW, draga Pompilia! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Happy WW! Eu am avut parte sa tot vad, odata a intrat in dormitor si abia la 1 noapea am reusit sa o scoate. Toate ca toate, dar nu aveam de gand sa dorm cu ea in camera!

      Ștergere
  3. Am gasit si eu una in curte, dar era moartă, am păstrat-o , am fixat-o îm bolduri pe polistiren si am pus-o intr-o cutiută transparentă de betisoare de urechi.
    Foarte reusită fotografia! Happy WW!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pfff, mi-ai amintit de cand a trebuit sa fac insectar la scoala, a fost un cosmar. Am avut unul pana la urma, dar nu l-am facut eu.
      Multumesc, am iesit intr-o zi la munca sa iau aer si am vazut-o in gardul viu. M-am apropiat cat am indraznit, dar daca te apropii prea mult ataca.

      Ștergere
  4. Ce frumoasa este!! :) Am avut si eu una in balcon intr-un an.. am fost fericita cand a iesit!! :D Toate ca toate da na, vorba ta.
    Si la insectar subscriu.. desi recunosc ca am prins odata un fluture si l-am pus in cutie de chibrituri (copil nestiutor.. si nu mi s-a spus decat dupa ca vezi Domne le cade puful de pe aripi.. de atunci mai prindeam dar ii eliberam imediat. imi placea sa prind din cei mici albastri, cum erau la bunici si sa ii privesc apoi cum zboara...
    Eu am refolosit isectarul lui mama.. cred ca am avut doar 2 sau trei adaugari si nu erau prinse de mine.
    Eu sunt copilul terorizat la aproape 2 ani de Gandecelul... plangeam si mergeam (de fapt coboram niste scari) nici nu mai vedeam de lacrimi.. si s-a oprit Buni din frecitat cand s-a oprit si copilul de strans pumnul :)))).
    Dar acum nu o mai lasa sa imi mai zica poezii :))) - cum incepe cu vreun El Zorab sau alte de gen.. shhhhh. :))))
    Te pup. Happy ww :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu cum am gasit abia acum in spam comentariul tau, imi pare rau. Nu mi-a placut niciodata sa simt fluturii pe mine, nu imi place cum li se agata piciorusele.
      De Gandacelul nu imi mai amintesc bine, dar am plans cand am avut la scoala Puiul. Si am plans zdravan acasa la Colt alb, Singur pe lume si multe altele, vaaai, am plans din greu la carti. Ah da, si la El-Zorab.

      Ștergere
  5. Uau! Am văzut ceva de gen destul de des, dar verzi! Le pot admira, dar de la distanță, în poze sau filme! 😃 Ce spirit de observație ai! 😊

    RăspundețiȘtergere
  6. 😁 Fosta profesoara, se pare ca defectele profesionale nu dispar.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oare să fie din cele verzi care se pregătesc acum de toamnă? Un fel de mini cameleoni, că nu mai sunt frunzele verzi să le camufleze?
    Si eu fac parte din clubul celor care plâng la poeziile sau povestile amintite. Chiar si acum, adult înghit cu noduri le unele din ele. Bambi nici n-am putut s-o citesc fetelor.
    Si am fost norocoasă să scap de cerința insectarului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu nu, asa este ea maro. Dealtfel, in jur totul era verde. Ahhh, Bambi! Dupa ce am vazut desenele prima oara am refuzat sa ma mai uit la ele.

      Ștergere