27 noiembrie 2020

Decor in alb

 Eu nu fac seturi in general, habar nu am de ce pentru ca de fapt arata foarte bine, dar acum am mai schimbat obiceiurile si m-am dat pe alb. Aveam niste fire primite de la o colega de mestesugit, ea tricoteaza mult si i-au ramas cantitati mai mari sau mai mici de fire cu care nu mai lucreaza. Cum eu fac lucruri micute le-am primit bucuroasa. Printre ele era niste lana alba groasa, cred ca din aia careia ii ziceam candva lana netoarsa. Am decupat doua cercuri pentru coronita din carton si le-am suprapus sa fie mai dur suportul, am adunat de prin casa un glob de polistiren si un con de plastic de la o bobina de ata de croitorie, un con de pin din cele aduse tocmai din Grecia ca sunt mai frumoase decat ale noastre si niste maruntisuri argintii si albastrii pentru decorat. 








Tavita in care am montat aranjamentul este dintr-o tabla zincata groasa, mi-a facut-o sotul meu acum cativa ani si abia acum am ajuns sa o folosesc. 

20 noiembrie 2020

Scaun reconditionat

 De mult mă uit la mobilierul reconditionat de pe internet și îmi doresc să redau și eu viața unor piese mici și aruncate de alții. Problema cea mai mare este lipsa spațiului de munca, dar acum am găsit un scaun pe care cineva vroia să îl arunce fiind deteriorat și mi-am făcut mâna pe el. 

Modelul este unul nostalgic pentru mine, in casa bunicii mele și în alte case vechi prin care mergeam cu ea in vizită vedeam acest tip de scaun. Cu ocazia asta am aflat că este un model Thonet, nu original evident ci o copie realizată în țară noastră în anii comunismului. 

Așa arăta scaunul când l-am adus acasă: 


Soțul meu l-a dezasamblat și l-a asamblat la loc când a fost gata, în rest am muncit singură și sunt mândră de mine :) 

Am șlefuit toate bucățile, am vopsit cu vopsea acrilica in trei straturi și am îmbrăcat șezutul in brocart. Așa când le înșir nu e mare lucru, dar am muncit la el trei zile pentru că a durat până s-a uscat fiecare strat. 



4 noiembrie 2020

Pestera Ungurului

 De fapt sunt doua pesteri cu acest nume, Ungurul mare si Ungurul mic. Situate in comuna Suncuius din judetul Bihor, sunt foarte aproape una de alta si surprinzator de accesibile. Adica se poate merge cu masina chiar pana langa pestera, fara sa o faci praf. Langa pestera Ungurul mare exista o parcare, un loc de campare cu cortul, o toaleta cu apa curenta foarte curata, o cabanuta unde gasesti ceva de mancare, ceva dulce, o cafea sau un ceai. Pesterile sunt situate pe celalalt mal al Crisului si se ajunge la ele peste cate un pod metalic suspendat. In ambele pesteri se gasesc formatiuni de stalactite, parca un pic mai spectaculoase in Ungurul mic, dar din pacate in amandoua se vad urmele unor vandalizari serioase. Au fost taiate din greu toate la care s-a putut ajunge.

Aceste pesteri adapostesc si colonii de lilieci, care din pacate erau pe cale de disparitie in urma cu cativa ani, dar acum incet-incet numarul lor incepe sa creasca. 

Au oferit adapost si oamenilor incepand din neolitic, s-au gasit aici numeroase arme si unelte dar si o necropola in pestera Ungurul Mare. 

Este unul din locurile cele mai frumoase din Apuseni in care am fost, o zona care are multe de oferit pe langa cele doua pesteri (daca timpul tine cu noi mai facem o iesire in noiembrie si va mai arat fotografii frumoase) dar pana atunci va las cu imaginile din luna octombrie. 

Mai jos este Crisul Repede cu debitul mult scazut de seceta si imagini din Ungurul Mare. Aceasta pestera este amenajata si se plateste o taxa de intrare, nu mai  retin suma dar nu e mare. Ghidul pesterii este o minunata si inimoasa domnisoara care se numeste, intamplator sau poate predestinat... Carmen Ungur.























Vedere spre Ungurul mare de pe podul spre Ungurul mic (cum spuneam sunt foarte aproape una de alta).









Pe acest perete vertical se poate face alpinism.


Portalul pesterii Ungurul mic si "cascadele" de piatra din interior.













Drumul spre casa, printr-un peisaj rural care iti incalzeste sufletul.