Lorax

 M-am străduit din greu sa fac ceva cat de mic pentru provocările verzi în această lună. Problemele s-au ținut scai de mine, din concediu am venit cu o frumoasa enterocolita, abia mi-a trecut că am mers la muncă, unde toate colegele cu copii la școală sunt răcite că deh, a început școala. Eu in general rezist foarte bine, dar probabil pe fondul imunității scăzute aseară a început să mă doară gâtul și acum fac și febră. 

Daaar ceva mic-mic tot am făcut, i-am făcut Codrutei un tablou cu Lorax. Recunosc că am printat imaginea, nu am avut nervii necesari să desenez eu, dar cel puțin am colorat-o și am înrămat-o. Ca sa fie și altceva reciclat (in afară de creioanele cu care am colorat) am făcut rama din bețe de înghețată. A rămas natur pentru că dacă mai stau sa le colorez trece ziua de azi ( am fost la grădină, abia la 9 am ajuns acasă). Și culorile nu sunt cele mai potrivite, dar deocamdată am puține și atât s-a putut.

Cutie pentru andrele

 Acum ceva vreme am hotărât să îmi fac cutii decorate identic și etichetate pentru păstrarea diferitelor mărunțișuri. Zis și făcut, am pregătit un stoc mare de coli printate cu note muzicale (erau scrise pe cealaltă parte dar cu chestii de la serviciu), am rupt bucăți câteva coli și le-am lipit pe o cutie in care păstrez șabloane. Am pus și o etichetă ochioasă, și am rămas cu o singură cutie (sunt câțiva ani de atunci).

Acum, văzând ce cutii va decorați voi pentru croșete, am refăcut și eu cutia de pantofi in care țin andrelele, in același mod. 

Știu, tot dezordine este in cutie, dar măcar știu unde sunt. Până am luat cutia și le-am adunat aici numai ce îmi trebuia nu găseam, erau fiecare în alt loc.

Postarea participă la transformările creative ale lunii septembrie de pe blogul Mihaelei.

Căsuță cu led pentru sărbătorile de iarnă

 De data aceasta transformările creative propuse de Mihaela mi-au dat ocazia să realizez un proiect pe care doream să îl fac de iarna trecută: o căsuță pentru sărbătorile de iarnă din tetra pack.

Plecând de la o cutie de lapte am obținut o căsuță albă cu o lumânare (cu led). Am îmbrăcat cutia in hârtie albă și am garnisit partea de deasupra intrării cu pastă de zăpadă, am lipit niște autocolante și am schițat ramele ferestrelor cu creionul.

Obiecte din staniol

 Staniolul mi-a placut de cand ma stiu, fosneste si luceste si in copilarie mi se parea foarte, dar foarte frumos. Cine a copilarit in anii 80 stie cum este cand nu se gaseste nimic, fiecare maruntis capata valoare. Desfaceam cu grija fiecare bomboana si ciocolata din ambalaj, pastram ambalajul de hartie (imi pare foarte rau ca nu le mai am) si staniolul il netezeam si pastram foile una peste alta. Avea culori diferite si uneori intram in micul meu stoc si faceam diverse lucruri din el. 

Postarea Dianei de zilele trecute mi-a trezit amintirile si mi-am adus aminte ca faceam printre altele si mici cupe din staniol. Eram prin scoala generala, clasele gimnaziale, cand ma ocupam cu asa ceva. Nu am avut la indemana cel mai potrivit staniol, de la bomboane am dar nu l-am gasit, de la ciocolata nu am ca este doar argintiu si parca plasticos in multe cazuri, daca este. Am verificat ciocolatile din casa :))) una are staniol dar cu hartie pe dos si nu dispun momentan de rabdarea cu care mai demult curatam cu apa hartia de pe dosul staniolului. Inca doua nu au deloc staniol, asa ca am luat singura bucata pastrata, ceva mai dura, nu e genul care se sifoneaza usor. S-a prelucrat putin mai greu, la picior este problema, dar am facut rapid doua cupe mititele. Le-am rasucit pe degetul mic si le-am facut si o sticla sa nu fie stinghere. Sticle nu faceam in copilarie, doar cupe, si le umpleam cu bilute mici-mici de staniol de diverse culori, ziceam ca este sampanie, bilutele erau bulele. Sicluta este putin disproportionata, sa zicem ca e una din cele de mici dimensiuni, de obicei pentru turisti, si ajunge continutul pentru o degustare.

Pentru ca materialul de baza (si singurul) este staniolul, particip cu aceste cupe la transformarile creative ale lunii septembrie, lansate de Mihaela. 

Staniolil a generat vrand-nevrand cateva reflexii delicioase, asa ca postarea participa si la rubrica Reflexii in oglinda găzduită de Carmen.

Miercurea fara cuvinte - răsăritul văzut din avion

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita Carmen

Fotografie din arhiva personală.

Cutia cu flori

 S-au aliniat astrele si am reusit sa finalizez si eu ceva cat de mic pentru transformarile creative ale lunii septembrie. Acum vreo doua luni sotul meu a pus pe o masa sa arunce o cutiuta mica de la un termostat pentru cazanul cu apa calda, mie mi-a placut ca era (aproape) un cub mic, imi incapea in palma, si am rechizitionat-o. 

Aseara am fost franta de oboseala, prima zi dupa concediu, dimineata spre munca am facut o ora jumatate in picioare in autobuz si am ajuns gata obosita, abia am stat toata ziua acolo, plus ca la mine nu te poti trage de-o parte daca esti obosit sau nu ti-e bine, e munca doar cu publicul si nu ai efectiv unde sa te ascunzi, iar oricine vine la tine si vede ca nu esti bine te ia in balon ca te-ai plictisit. Astea fiind zise, am ajuns aseara acasa, am mancat si nemaifiind in stare de nimic am zis ca ceva mic-mic tot fac, asa ca am luat cutia si am imbracat-o im ambalajul de la un buchet de flori. Nu am idee de cati ani il pastrez, dar sigur de peste 15 ani, acum am vazut ca s-a mai decolorat, dar nu-i bai. Convinsa ca am o poza cu cutia am imbracat-o rapid, dar s-a dovedit ca nu am. Mai jos se vede ce a ramas din ambalaj si o imagine de aproape sa se vada si culoarea mai bine. 

Singurele lucruri cumparate sunt buchetelul de trandafiri si frunzulitele, restul le aveam facute si dosite pe ici-colo. Am mai improvizat pe loc doua floricele dintr-un nasture argintiu si o margeluta roz, ambele in forma de floare, pe care le-am dotat cu codita sa le pot infige in burete. Fluturasul este dintr-o serie mai veche, am vorbit despre ei aici. 

Reflexii in oglinda - vara si soare in curtea hotelului

 Nu stiu cat va dura vara in Alanya, dar sigur inca mult timp avand in vedere plantatiile de bananieri in aer liber pe care le-am vazut de-a lungul drumului. Nu am fotografii cu ele, nu am avut prezenta de spirit si autocarul mergea mult prea repede. Dar erau multe, bananieri pitici cu banane mici si in fata cate o masa la care se vindeau proaspat culese. Aveau si clienti. 

Dar sa ne intoarcem la oile, pardon, reflexiile noastre. Au fost facilitate din plin de soarele arzator, la 9 dimineata si la 6 seara termometrul de pe plaja afisa 35-36 de grade, in rest 40 zi lumina. Doar a doua zi au fost niste norisori nu prea voinici, in rest cer albastru senin.De fapt, in prima si ultima zi niste scame de nori stratosferici decorau cerul, dar ei nu au nici o treaba cu acoperitul soarelui. Numai cu crema cu factor 50 si cu palarie si cu un sal fin de in pe umeri am fost, doar cat am stat in apa m-a vazut soarele - ok, am stat mult, dar tot m-am bronzat (parul il vopsesc blond dar oricum il am saten foarte deschis, dar tenul imi este foarte alb si ma ard rapid si in 10 minute de soare puternic. 

La caderea serii, cu o cafeluta in stanga si cu telefonul in dreapta 😍 am surprins tot felul de reflexii. 

Postarea participa la rubrica Reflexii in oglinda gazduita de Carmen.

Fotografii din arhiva personala.

Miercurea fara cuvinte - avionul cu desene animate

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografie din arhiva personală 

Sandalute fara talpă

 Dacă vă întrebați unde se pot purta niște sandale fără talpă, răspunsul este "la plajă". Nici acolo nu prea mult, dacă nu vrei bronz cu modele. Dar un pic așa, de picanterie, se pot purta. 

Orientativ m-am ghidat după modele de pe internet dar toate folosesc fir subțire, al meu a fost grosuț, și mărimea pentru adulți nu mi se potrivește, eu având piciorul foarte mic. Așa că am improvizat, evident că nu mi-am notat ce am făcut și a doua a mers mai greu că prima, întruna trebuia să număr ochiurile la prima, să o pot face și pe a doua la la fel. 

Reflexii in oglinda - corăbii rătăcite in apus

 Fără multe cuvinte că am foarte puțin net, apusul de aseară în Akdam, Alanya Turcia. Eu nu m-am putut hotărî pe care sa le aleg, va las pe voi să alegeți.

Nu cred că reușesc să mai intru pe net până luni, abia atunci o sa pot să răspund, nu mă dați dispărută 😄

Rubrica reflexii in oglinda este gazduita de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte - poftiți la restaurant!

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personală 

Reflexii in oglinda - salsa de dovlecei

 Am borcanarit din nou, mie una imi place sa pun la borcan pur si simplu de dragul lor, numai timp sa am. Acum chiar e foarte greu cu timpul, dar aveam dovlecei din gradina si cand se fac multi odata ma satur de ei, nu pot manca tot timpul dovlecei. Bonus caldura de la finalul lunii august, cu 29 de grade in apartament numai sa gatesc dovlecei nu imi venea. 

Acum s-a racorit, m-am vazut cu un morman de dovlecei cu care chiar nu mai aveam inspiratie ce sa fac, si am cautat o reteta altfel decat de stiam eu (cu multi ani in urma am incercat si compot si gem si muratura cu dovlecei, dar nu a fost ceva ce sa vreau sa mai fac). Am gasit ceva ce se numeste zucchini salsa, reteta originala se gaseste la o simpla cautare, eu o sa scriu aici cum am facut-o. Nu de alta, dar dar eu rar urmez reteta cu strictete. 

Toate legumele au fost din gradina, asa ca am folosit ce si cat am avut. Baza au fost sase dovlecei de la mediu la mare, doar doi nu au necesitat curatarea de samburi. I-am ras, am adaugat 12 cepe tocate (cat o minge de ping-pong, atat s-au facut), 2 ardei mari taiati cubulete, aproximativ un kilogram si jumatate de rosii taiate cubulete, de la care nu am indepartat pielita (asa zicea reteta), si cativa catei de usturoi. Cu toate astea s-a umplut pana sus o oala de 5 litri. Am pus sare (am gustat pana s-a simtit sarea, dar nu prea tare), cate o lingurita rasa de chimion si turmeric, putin piper si 100 ml otet. Am pus oala pe plita de la aragaz la foc mic, reteta zice ca din momentul in care incepe sa fiarba se lasa intre 45 de minute si o ora, dar eu m-am bazat pe miros si aspect. Cand au inceput sa se inmoaie, dar inainte sa se terciuiasca si sa devina un fel de zacusca, am stins focul si am pus sosul in borcane. Au iesit cele 8 borcane din fotografie (unul este ascuns in spatele celui mare) si inca unul mic, care a plecat de acasa. Ah, și rețeta cerea și zahar dar eu nu suport zaharul in mancare asa că nu am pus.

L-am gustat si ne-a placut, merge pe post de muratura dar mie imi place mai mult decat muratura, care parca in ultimii ani nu mai "aluneca", nu stiu de ce. 

Se vad si reflexiile frumoase, nu-i asa? Chiar daca nu am lustruit tava 😍, trebuie sa se vada, nu de alta dar cu ele ma infatisez la rubrica Reflexii in oglinda găzduită de Carmen.

Miercurea fără cuvinte - crinii din ghivece

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen