29 noiembrie 2018

Pernuta dintr-un tricou

Acum cativa ani i-am luat un tricou sotului, i-a placut foarte mult si l-a purtat si raspurtat. Ca urmare, s-a cam stricat. S-a ros banda de la gat si avea vreo doua gaurele mici-mici pe langa umar, in rest era ok. Imaginea asa a fost din start, mai stearsa, asa era stilul. Si pentru ca nu vroia sa renunte la el de tot l-am taiat si am imbracat cu el o pernuta de 40x40 cm, de care acum e si mai incantat decat era de tricou. 
Am innodat la ea vreme de un film intreg :) si a trebuit sa fac noduri duble pentru ca materialul este un bumbac grosut si se desfaceau, da, stiu, o sa am de furca la desfacut cand vreau sa o spal dar asta e. Perna se inscrie la provocarea verde a toamnei, ca de-aia m-am grabit sa o fac si sa o pozez, altfel cine stie cat mai astepta! Noroc cu Rux ca ne da de lucru! 


28 noiembrie 2018

Joben ornament de Craciun

Pe scurt, un proiect reciclat incepe cam asa: altii pun in cosul de gunoi ce nu le mai trebuie, eu ma gandesc cum sa transform lucrurile  de-aia am ajuns si un pic ecologista, ca nu arunc mult gunoi! Mai jos am adunat un CD (era din plastic negru, se gasesc la baza teancului de CD-uri din cutiile mai mari), o cutie de conserve, ceva panglica, sarma si niste margelute, si frunzulite de plastic dintr-un martisor primit candva si care mi s-a parut horor  serios, martisor cu frunze de ilex! Am lipit, grunduit si vopsit, decorat si gata ciudatenia, buna pentru decorat masa asa cum este sau cu o lumanare pastila deasupra.



22 noiembrie 2018

Omul de zapada

Oh, ce dor imi era de un om de zapada! Bine, nu de unul real, ca presupune statul in frig si e mult timp de cand asta nu imi mai face placere. Candva de mult tare, pe cand conceptul de handmade nu intrase la noi si se numea lucru manual :) si nu aveam net si nu stiam sa fac lucruri atat de diverse, tricotam destul de mult. Si am tricotat si omuleti de zapada, din pacate acum nu mai am nici unul si nu stiu cum se face ca pana acum nu am realizat unul din nici un fel de materiale. 


Acum m-a apucat asa un dor de oameni de zapada ca am inhatat repede o sticla de 330 ml, deci nu prea mare, am imbracat-o in sfoara alba si am decorat-o rapid. Palaria din fetru, fularul din ceva material mai subtire care nu se destrama, nasturasii ramasi de la o camasa iesita din uz... Si ca sa fie si mai alb si sa poata fi curatat usor am dat cu un strat de aracet peste firul care imbraca sticla si dupa uscare am lacuit-o. Palaria imbraca dopul si se defileteaza cu ea cu tot. Nu-i asa ca e tantos? 


8 noiembrie 2018

Candela dintr-un borcan vechi


Un borcan (nu borcanel, e destul de mare) transformat in candela. Imi plac foarte mult borcanele astea vechi fara filet, se preteaza mult mai bine la decorat. Nu o sa insist pe materialele folosite, dar toate sunt luate de la ceva/de pe ceva, deci iarasi am ceva in intregime reciclat (de borcanul in sine nu mai vorbesc, a gazduit diferite conserve ani la rand cand borcanele cu filet erau un lux de neinchipuit acum). O mentiune pentru danteluta, e neagra cu irizatii aurii din fabricatie, nu am dat cu vopsea sau altceva peste ea.  

1 noiembrie 2018

Coronite

Mi se pare mie sau in fiecare an decorurile de Craciun apar tot mai devreme? Imi plac foarte mult si parca aduc un plus de energie in zilele mohorate ale iernii, numai ca incep sa apara cu mult inaintea iernii :)
Se pare ca ma aliniez si eu tendintelor si ma apuc tot mai repede de confectionat podoabe, deja am cateva care vor fi afisate aici cat de curand. Pentru inceput, coronite.
Prima este pe suport de polistiren, decorata cu conulete culese de pe te miri unde si trandafirasi din hartie creponata. Asta mi s-a parut ciudat la inceput, folosirea florilor in decoratiunile de Craciun, dar vazand tot mai multe m-am obisnuit cu ele si am inceput sa la includ si eu. Am facut un morman de trandafirasi, asa ca... urmeaza creatiile :)
 


A doua este din ramurile unui bradut la care cineva a renuntat si avea de gand sa-l arunce. L-am salvat si pentru ca era un bradut mai ciufulit, nu foarte estetic, l-am desfacut si am impletit coronite din ramuri. Ocazie cu care am aflat ca sarma aia poate sa fie extrem de dura. 


26 octombrie 2018

Umbreluta din dantela

Daca nu v-ati dat seama pana acum, va spun eu :) ca sotul meu si cu mine suntem pasionati de fotografie. Ce are asta cu umbreluta? Are, ca la un moment dat, prin vara, imi zice el ca ce frumos ar fi sa avem o umbreluta de dantela, sa o folosim ca recuzita cand facem fotografii. Ne apucam noi si cautam peste tot, inclusiv pe la chinezi, dar renuntam repede la ideea de a cumpara pentru ca... sunt cam scumpe. Asa ca ma duc eu prin cateva magazine, ochesc o umbrela mai micuta, pentru copii, tip baston, si o cumpar. Evident ca peste cateva zile am gasit si mai micuta, dar deocamdata ajunge una. Poate una neagra cu alta ocazie!
Asa, si ajung eu cu umbreluta acasa, ii scot frumos partea de fas (e prin cutii acum, ca cine stie ce idei imi mai vin) si ma apuc sa tai o perdea. Nu am luat-o de la geam, am avut una de Pascani de pe vremea cand erau la moda, care a imbatranit si se taiase pe alocuri. Asa ca am croit frumos din ea opt triunghiuri din partea de jos care numai bine avea onduleuri, le-am cusut (de mana ca mi-a fost frica sa pun dantela la masina mea simpluta) si le-am prins de schelet.






Am intentionat sa vopsesc manerul si partea de sus cu alb, dar cum am terminat-o cu o zi inaintea festivalului medieval de la Ardud unde a avut ea prima ei sedinta foto :) nu am mai apucat si asa a ramas pana in ziua de azi.
Pentru ca o umbreluta de dantela alba poate fi un accesoriu minunat pentru o mireasa, umbreluta mea participa la tema 1 din provocarile toamnei.

20 octombrie 2018

Casuta de pitici

Dintotdeauna am iubit casutele de pitici, genul de casuta in ciuperca sau intr-o gheata. Mai exact, de pe la 7-8 ani, cand am citit Cipi, acest pitic urias. A fost una din cartile preferate ale copilariei mele.
Ideea sa fac eu o astfel de casuta nu mi-a venit mie, asa din senin, pur si simplu in ultima vreme am tot vazut asemenea casute mai ales pe fb, si mi-am amintit ca aveam un pachet de lut care se usuca in frigider, din februarie de cand am facut martisoare ie. 
Am cautat un borcan mai mititel ca numai de asa ceva imi ajungea lutul, am gasit unul ramas de la hrean si l-am imbracat in lut. In caz ca va intrebati, acoperisul ala tuguiat e facut din folie de staniol si doar imbracat in lut. Dupa ce s-a uscat bine m-am apucat de picturi naive :) 


La ce serveste? Se poate umple cu bomboane, se poate pastra in ea cafea sau laptele praf pentru cafea, sau pur si simplu de decor. Sau cu ce vreti voi, numai sa incapa in borcan. 

12 octombrie 2018

Cutiuta de bijuterii lucrata manual

Cutiuta asta de bijuterii nu este mare, are 17.5x8.5x5 cm, dar imi place la nebunie, poate si pentru ca este lucrata de sotul meu. Adica eu am decorat-o cu servetel, dar el a sculptat-o dintr-o bucata de lemn. Sertarasul este facut din lemn de pin, iar fata sertarului din lemn de nuc, de aceea nu l-am vopsit. Am preferat sa il lacuiesc cu selac (am vazut si varianta serlac) pentru ca este un lac deosebit care pune minunat in valoare lemnul. In rest, servetelul si patina aurie de pe laterale mi s-au parut suficiente, pentru ca nu imi plac lucrurile incarcate.


7 octombrie 2018

Colier din dantela

Am gasit din pura intamplare danteluta asta din matase si i-am cusut niste margelute, nu multe sa nu o incarc. Imi place foarte mult cum se aranjeaza daca e legat in jurul gatului in genul unu choker. 



3 octombrie 2018

Corfu

Ne-am petrecut penultima saptamana din septembrie in Grecia de care se pare ca nu ne mai saturam. Chiar asa, am fost pentru a opta oara in Grecia. Nu, nu e plictisitor si nici repetitiv, pentru ca are atat de multe insule, si sunt atat de diferite intre ele, incat ai ce vedea o viata intreaga. 
De data aceasta am ales Corfu, despre care stiam doar ca este cea mai verde insula a Greciei si ca aici a locuit Sissi. Intr-adevar, este incredibil de inverzita, nu am intalnit deloc ariditatea cu care eram obisnuiti la sfarsitul verii in alte parti ale tarii. 
Am ales un hotel in Kanoni si ne-am trezit la doar 3 km de aeroport aproape rupti de lume. Liniste, multe case micute printre hoteluri, aproape fara magazine si restaurante putine, plaja mica la poalele unui deal acoperit cu pini. Cand nu se simteau aromele de la restaurantul de pe plaja (delicioase si ele) simteai mirosul pinilor. Plaja cu nisip si foarte putine pietricele, apa de adancime medie si calduta, lume putina ca la sfarsit de sezon, a fost cu adevarat relaxant. 
In fara plajei erau cele doua insulite de mai jos. Prima este legata de insula de un pod si gazduieste o manastire din sec XVII, Vlacherna, iar a doua este Insula Soarecelui, Mouse Island. Plina de pomi si din cate am inteles tot cu o manastire mica-mica in mijloc. Pana acolo puteai merge cu o barca pt 2,5 euro, dar noua cumva nu ne-a mai ajuns timpul sa mergem si acolo. De-aia trebuie sa revenim!



La nici 200 m de plaja este pista aeroportului. Probabil ca pe unii ii deranjeaza avioanele, dar eu am o adevarata pasiune pentru avioane si vapoare, asa ca am fost incantata. Daca in porturi merg de fiecare data cand sunt la mare, nu am avut ocazia sa stau prea mult timp atat de aproape de o pista. Aeroportul din Cluj si le-a ascuns si nu te poti apropia de ele sub nici o forma, aici in schimb exista un rand de hoteluri de-a lungul ei, poate la 100 m distanta, maxim. Le separa doar un brat de apa. Si foarte aproape de capatul pistei este un pod de beton care uneste Kanoni cu o alta parte a insulei, Kaiser's Bridge. Este un adevarat obiectiv turistic, este tot timpul plin cu amatori de fotografii cu avioane, pentru ca trec exact pe deasupra ta la foarte mica altitudine. Asa ca acolo ne-am petrecut si noi serile :) 



Unii dintre noi (adica eu) nu pot sta linistiti o saptamana, trebuie neaparat sa viziteze ceva, asa ca am inchiriat o masina si ne-am luat picioarele la spinare, mai intai spre golfurile cu ape albastre si verzi din Paleokastritsa. Zona superba, dar aglomerata si scumpa (5 euro un sezlong de ex.). Apa transparenta dar rece si adanca, pietre si pe plaja si in apa, fara papuci speciali e cam teroare daca nu ai antrenament la umblat descult.



Pentru ca stiam ca in varful dealului este o manastire medievala am urcat pana acolo si nu ne-a parut rau deloc, privelistea este superba. Intrarea in manastire nu se taxeaza. In incinta manastirii este si un mic muzeu cu teascuri vechi si obiecte specifice obtinerii uleiului, si un stand cu ulei si produse din ulei. 




Urmatoarea oprire a fost Sidari, celebra pentru Canal d'amour. Se spune ca daca il strabati inot impreuna cu perechea ta veti ramane impreuna toata viata. Dupa ce l-am vazut am inteles ideea, nu e mare, poate vreo 50 m, problema e cum iesi de acolo pe urma, pentru ai de urcat malurile inalte din calcar, si aluneci inapoi. Aderenta zero. Erau doi curajosi acolo cand am ajuns noi, unul a reusit sa iasa pentru ca avea adidasii in picioare, al doilea era descult si tot cadea inapoi. L-a tras sotul meu cu cureaua :) toata lumea de acolo a bulbucat ochii cand l-a vazut ca isi scoate cureaua :) 
Plaja e langa, cu nisip fin si apa foarte mica si calduta dar altfel banala, asa ca nu am fotografii si cu ea.




A doua zi, directia a fost spre palatul lui Sissi, Achilleion. Biletul de intrare, 8 euro, destul de mult pentru Grecia dar merita fiecare banut. Un palat dedicat lui Achile. Arhitectura amintind de antichitatea greaca, interioare superb pastrate si mobile cu aluzii la antichitate, 


zeci de statui


basoreliefuri, evident infatisandu-l pe Achile




un costum corfiot daruit imparatesei de o localnica


una dintre cele mai celebre scene ale Iliadei, Ahile tarand cadavrul lui Hector



terase si gradini de basm


un ficus gigantic (cat un nuc batran) cu fructe


statui infatisandu-l pe Ahile




statuile muzelor strajuind terasa



La intrare, dar si la plecare, te intampina stapana domeniului


Pentru ca eram atat de aproape de capitala, am luat intr-o dimineata autobuzul catre capitala, sa vizitam fortareata venetiana. Dimineata, pentru in bunul stil grecesc este deschisa numai pana la ora 16,00. Intrarea costa 4 euro, odata intrat te plimbi pe stradutele unui veritabil oras. Aproape de intrare se gaseste un mic muzeu de arta bizantina, tot aici este biblioteca din Corfu si mai multe institutii de cultura. 





In cel mai inalt punct este si un far, aici eram chiar langa el. De vazut se vede doar in fotografiile luate de mai jos.



Vedere spre Fortareata noua. Pana acolo nu am mai ajuns, pentru ca am stat foarte mult in cea veche.


Farul



O biserica ortodoxa intr-o cladire identica cu un templu antic, imagine pe care am mai vazut-o in Grecia si trebuie sa recunosc ca prima data m-a socat.





In seara dinainta plecarii, luna plina mare si rosiatica despura manastirii Vlacherna.