Rochițe capucino pentru zile de toamnă

 A venit toamna, a început școala! Ocean s-a întors la școală cu o ținută nouă, o rochiță in culoarea cafelei cu lapte, capucino adică. Cred că așa ceva se numea mai demult "sare și piper". Recunosc că nu m-am priceput niciodată la numit culorile in felul acesta. 

Povestea rochiței este cam așa: căutând culori de toamnă printre ghemele mele vechi am văzut două care păreau să meargă combinate, unul de bumbac crem in vreo patru fire, nu am numărat, și unul garofița, foarte subțire, maro închis cu alb. S-au combinat foarte bine împreună, dar evident că s-a lucrat greu combinația, tot scăpam câte un firicel de pe ac, și se agăța firul buclat. 

Ca să fie toate perfecte și să termin târziu, lucrând după ureche am făcut o rochiță mult prea largă pentru Ocean, care este foarte subțirică. Pentru că am oroare să stric, eram deja pe la talie, am adus-o și pe Ilincuta și i-am făcut ei rochița. Ea are o siluetă mai de copil, este ușor mai plinuță, și îi vine foarte bine. Apoi am lucrat alta pentru Ocean, la care am făcut mici modificări în model. Evident că nu mi-am notat nimic, am lucrat după ureche și probând întruna, așa că tot am bătaie de cap dacă vreau să mai fac altele.

După cum vedeți, ele s-au întâlnit undeva pe drum, s-au luat de mână și au plecat împreună spre școală. Arată ca două surori îmbrăcate aproape la fel, și mai au și bentițe in păr identice, făcute dintr-o danteluță rustică foarte îngustă. 

De astăzi au venit ploaia și frigul, așa că le vor prinde foarte bine rochițele grosuțe cu mâneci lungi la școala pădurii. 

Reflexii in oglinda - candela dintr-un borcan vechi

 Tema transformarilor creative din aceasta luna mi-a oferit ocazia sa folosesc un borcan din acelea din vremurile comuniste, cand la noi borcanele cu filet erau inexistente. Nu stiu de ce or fi pus interdictie pe asa ceva, dar de fapt era interdictie cam pe toate comoditatile. Cu filet aveam cateva de la maslinele Krinos, odata la un an-doi reusea tata (el era responsabil cu cumparaturile) sa cumpere cate un borcan, si dupa ce mancam maslinele una-doua odata, sa tina mai mult, pastram borcanele ca pe ceva foarte valoros. 

Nici din acestea fara filet nu era usor sa iti aduni, nu se gaseau de cumparat decat cu "ceva" in ele, si de multe ori nu le puteai cumpara daca nu dadeai borcan la schimb. Cel putin in anii 80, de cand tin eu minte lucruri de-astea. Foarte mica fiind nu ma interesau :))) . Si mai aveam si de dus la scoala anual un numar de sticle si borcane, de fapt le duceam la magazinul din sat, ne adunam toti din scoala acolo, si primeam bani pe ele. Un leu pe borcanul de 400 si 2 lei pe cel de 800. Vesnic se suparau mamele ca raman fara borcane, erau esentiale pentru ca "pusul pe iarna" era o necesitate, nu o joaca. In ultimii ani din deceniul 8 in judetul Cluj magazinele erau absolut goale. Borcanele astea le acopeream cu celofan, care si el era greu de procurat, si ungeam gura borcanului cu albus sa se lipeasca celofanul, apoi legam cu ata. Unul tinea degetul, altul lega cat de strans se putea. Apropo de celofa, cand eram in clasa a VI-a, in 86, am fost in excursie cu scoala la Bucuresti si trecand pe langa un magazin am vazut coada. Ne-am asezat cu totii la coala, peste 30 de copii si profesori, si apoi am intrebat "ce se da". Chiar asa, nu ce se vinde. Se dadea celofan, 4 coli de persoana, pliculete cu scortisoara si ciocolata chinezeasca de 50 de grame, tot 4 de persoana. Am cumparat de toate si ne-am dus frumos acasa din excursie cu celofan si scortisoara. Ciocolata nu ne-a tinut atat :))))

Am avut peste 100 de asemenea borcane, am salvat vreo 30 maxim, restul le-a aruncat mama dupa ce au aparut cele cu capac si a avut destule, undeva prin 2000. Am facut diverse organizatoare cu ele, a avut Rux o tema ofertanta, "borcanase dragalase", si o singura candela daca bine tin minte. Asadar, candela de astazi a dat o noua viata unui asemenea borcan, si a oferit si niste reflexii in oglinda foarte bine-venite. Am folosit vopsea de creta aplicata cu buretele, de aceea are acest aspect cu buburuze, iar pentru fereastra am decupat o frunza din hartie, am udat-o si am fixat-o asa pe borcan, dara sa fie nevoie de lipici. Dupa vopsire a fost asa de bine lipita ca abia am scos-o, cu cate un pic din margini, pentru ca vopseaua a format o pelicula. 

Miercurea fara cuvinte - culegatoarea

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personala.

Reflexii în oglindă - apus de august

Jocul reflexii în oglindă este gazduit de Carmen

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fără cuvinte - fluturaș

 

Miercurea fără cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personală.

Felicitare cu bucățele de sticlă

 Bănuiesc că știți sticla numită sea glass, cioburi șlefuite și matuite de apele mării. Uneori am găsit așa ceva pe plajă în Grecia, majoritatea sunt de pe aceeași plajă din Creta. Sunt amintiri din vacanță, așa cum cere tema de săptămâna aceasta a provocărilor verzi. Când le-am adunat nu știam ce să fac cu ele, dar mi-au plăcut. Nu am găsit prea multe, după cum o să vedeți, și abia acum am făcut ceva cu ele. Din nou nu este o idee originală, am văzut o imagine care mi-a mers la suflet și am reprodus-o. S-a potrivit la țanc și cerința transformărilor creative de a realiza o felicitare cu sticlă, altfel făceam un tablou. 

Mai jos o vedeți pe Ocean răscolind entuziasmată printre cioburi și încercând să se hotărască ce bucățele o să folosim. 

Zar din carton

 Pentru articolul de la provocările verzi am ales cu greu o carte de activități, nu mă puteam hotărî. In cele din urmă m-am decis la cartea Jocuri, jucării, de același N. Nobilescu. De data aceasta o carte fără text, una dintre preferatele mele in copilărie.

Cartea nu arată rău deloc, așa că nu avut ce să îi fac, dar m-am întors pentru scurt timp in copilărie și am confecționat (din nou) una dintre jucăriile propuse. Cândva le-am făcut pe toate,  dar cartea arată bine totuși pentru că fiind o carte de colorat nu a trecut prin mai multe mâini. Cărțile mele au fost citite de mulți copii, am împrumutat cu drag cărți pentru că am considerat că sunt făcute să fie citite, așa că au ajuns să arate destul de rău. Am renunțat să mai împrumut de o vreme, după ce unele nu le-am mai primit niciodată înapoi, altele după un an doi și multe insistente, iar câteva au fost distruse.

Daaaa sa trecem la lucruri mai vesele, Ocean a venit repede să ia în primire cubul construit după modelul din carte și s-a instalat cu el pe scaunul verde pliant. Am intrebat-o de ce nu stă pe scaunul făcut ieri din dopul de șampanie, și cică ar fi prea mic pentru ea 🤣🤣🤣. Lasă că este bun acesta, stă cu picioarele atârnând! 

. 

 

Recunoașteți porumbelul? Se pare că de aici am luat modelul, dar nu îmi mai aminteam. 

M-am hotărât să fac zarul, așa că am copiat mai întâi imaginea pe o coală subțire, am decupat-o și am transferat-o pe un carton alb lucios, din cutia ultimului telefon cumpărat. Am colorat cu carioci și creioane colorate, apoi am lipit zarul, ocazie cu care am văzut că nu iese tocmai un cub. Dar l-am lăsat așa, pentru autenticitate 🤣🤣🤣

Scaun din dop de sampanie

 Din sarma cu care a fost legat capacul unei sticle de sampanie si din capacul metalic de deasupra dopului am improvizat un scaunel. Putin cam stangaci pentru ca sarma a fost neasteptat de tare si casanta, dar de fapt nu ar trebui sa ma mir. 

Sigur mai am cateva pastrate, dar oare pe unde? 😁 Pana sa reusesc sa fac un set de scaune ma multumesc sa il inscriu pe acesta la transformarile creative, tema "fii creativ". 

Reflexii în oglindă - torturi din capace de plastic

 Tortuletele acestea le am de mult în plan, adun capacele de ani de zile 🤣. Au fost migăloase, mi-a luat ceva timp să le fac, au fost mulți pași și multe materiale. Fiind plastic a trebuit să folosesc mai întâi o bază, apoi 2-3 straturi de vopsea, un strat de lac și decorurile, toate cu timpi de uscare. In total am lucrat patru zile. 

Au fost lucrate pentru transformările creative lansate de Mihaela, tema a patra, "fii creativ". Dar fiindcă le-am fotografiat pe înserat (deja vine vremea cu lumina slabă, că numai seara sunt acasă) și era un soare strălucitor in apus, s-au produs reflexii vrând nevrând, și se potrivesc zic eu și la reflexiile în oglindă găzduite de Carmen.

Provocarea a fost să găsesc suficiente piese mărunțele și frumos colorate ca să se potrivească cu torturile, pentru că oricât de bun ar fi tortul, decorul îl face mai apetisant. Cutiile cu maimuțe au fost serios răscolite 🙃

Ocean le inspectează și se gândește că are destule să deschidă o cofetărie 🤣

Un frumusel pe picioroange - miercurea fara cuvinte

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen.

Fotografii din arhiva personala.