Vaza origami

Am terminat de curand un proiect inceput acum vreo 3 ani, o vaza origami modular. O miniatura, are 9 cm inaltime. Acum 3 anisori am facut cu mare entuziasm modulele, am cautat cu si mai mare entuziasm un tutorial din care sa si inteleg cum le montez, am montat cateva randuri si m-am blocat unde trebuia sa cresc vaza drept, fara sa mai largesc diametrul. Din toate tutorialele pe care le-am gasit, eu una nu am reusit sa pricep cum jonglez cu diametrul, cum creste si cum scade. Asa ca le-am pus frumusel intr-un borcan si acolo le-am lasat pana saptamana asta. Si ma intreb de ce fac unii tutoriale din care nu ai ce invata? 

Intr-o zi m-am gandit ca totusi in 3 ani s-au mai incarcat tutoriale pe net, si se pare ca am avut dreptate, asa ca am mai bifat un proiect de pe vremea piramidelor terminat. Mai am, stati pe-aproape!

Ingerasi si alte decoratiuni pentru Craciun

Stiu, stiu ca a trecut Caciunul ☺ dar ce sa fac daca zilele astea au trecut ca vantul si ca gandul pe langa mine. M-am trezit ca au trecut sarbatorile si eu nu am postat aici tot ce am lucrat, asa ca niciodata nu e prea tarziu, ne putem pregati de acum pe iarna viitoare :) 

Am lucrat in decembrie niste ingerasi din carton de la niste dosare (imi raman dosare scrise cu care teoretic nu mai am ce face). Am facut doua modele, pentru unul am imbracat conul din carton in sfoara, si la fel am procedat si cu capul, o biluta din polistiren. Pentru al doilea tip de ingeras am folosit o punga de la covrigi in care am imbracat conul din carton. Imi place foarte mult hartia din pungile astea, si mi se pare ca merge perfect cu sfoara de impachetat. 

Cei mai mici au primit aripi tot din hartie de punga, pentru cei mai mari, doi la numar, am gasit intr-o cutie de bomboane de ciocolata hartie pe care nu scria nimic, vorbesc despre hartia aceea cu multe straturi care acopera bomboanele. Au mai primit si niste panglici si floricele micute, niste trandafirasi din hartie ramasi de alt proiect, si sunt buni de scos in lume!

Mai au niste fratiori care s-au instalat pe niste felii de lemn de 26 cm diametru, langa lumanari si alte lucrusoare maruntele (asa ca sa ma laud numai, lumanarea bradut e turnata de sotul meu) si au iesit niste decoratiuni pentru centrul mesei. 

Stea decorativa

Am si eu un tricotin, cumparat de acum nu-stiu-cati ani si lasat sa zaca intr-o cutie. Noroc ca nu am uitat in care, din cand in cand mai aveam cate-un gand asa razlet sa-l folosesc. Asa ca noua tema a lunii decembrie m-a trimis direct la cutia respectiva, de unde am scos tricotinul si l-am studiat. Bun, are 4 ace, dar de ce nu are si un ac lung? Ca ambalajul e sigilat si pe el scrie ca ar contine si asa ceva. Cam tarziu sa iau magazinul la intrebari, asa ca am folosit o andrea mai mica, din setul pentru sosete. 

Deci, snur roz, perlute scoase de pe o bluza veche, un snurulet pentru agatat pastrat de la un glob de ciocolata, si o sarma indoita pe wig-jig. Si gata o steluta cat palma mea de mare!

Si daca tot am vazut cat e de simplu sa lucrezi cu tricotinul, acum am inceput un snur pentru un bradulet.

CRACIUN FERICIT!

Sticla cu luminite 2

Pentru ca prima sticla cu luminite mi-a deschis apetitul ☺, am cautat prin stocul maricel o sticla de vin verde, i-am pictat niste stelute argintii, am trimis-o la gaurit, am dotat-o si pe ea cu o instalatie, si voila, inca o veioza de Craciun!

Sticla cu luminite

Chiar nu stiu cum sa ii spun altfel decat sticla cu luminite. Aveam de ceva timp o sticla de sampanie (fara sampanie) alba mata si o tineam pentru... ceva. O idee mai buna decat cele ale momentului. Si ideea a venit cand am gasit intr-un magazin o instalatie cu leduri si baterii. I-am inmanat sticla sotului pentru o gaura aproape de baza, am executat o pictura naiva (ca asa mi-a iesit) si am lipit niste floricele stralucitoare. Am obtinut o veioza cu lumina ambientala, foarte usor de mutat oriunde ai vrea sa stai. 

Asa arata pe lumina :) 

Si asa pe intuneric

Si pe aici iese firul instalatiei

Topiary cu boabe de cafea

Un proiect cu totul nou, ceva care de mult ma obsedeaza: topiary cu boabe de cafea. Pentru ca ador cafeaua ☺ si imi place sa-i simt mirosul. Asa ca am plecat la cumparaturi, am venit acasa cu o punguta de boabe cu aroma de ciocolata si m-am pus pe lucru. 

Borcanas - pernita de ace

Aveam de cativa ani buni borcanasul acesta si imi duceam in el mancare la serviciu dar am facut greseala sa-l spal la masina cu capac cu tot, si se pare ca nu i-a placut tratamentul. De pe dosul capacului s-a dus stratul acela cauciucat si a ruginit, asa ca nu mai pot pune mancare in el. Pentru ca la mine nu se arunca nimic, dar nimic, totul capata alta viata, a primit o pernita de ace pe post de palarie si gazduieste niste nasturasi. Este reciclat pana la ultima bucatica, am facut pernita de ace din buretele de la o pernita de umar din aia gigantica scoasa de pe o bluza veche, lipit pe un carton de la um ambalaj si imbracat intr-un material primit de la o colega de forum, ramas de la croitorie.

Abatia cisterciana Carta

Pe drumul dintre Sinaia si Sibiu se gaseste, ascunsa in satul Carta si nu grozav de bine semnalizata, o comoara de arhitectura si istorie: abatia cisterciana Carta. Sau ce a mai ramas din ea. In acest moment este transformata in obiectiv turistic, se plateste o taxa de intrare de 5 lei daca bine mai tin minte, de care localnicii sunt scutiti. 

Ruinele au un aer exotic, poate in primul rand datorita peretelui cu fereastra circulara, specifica arhitecturii gotice. Gradina este foarte frumos intretinuta iar in interiorul zidurilor se afla un mic cimitir al eroilor cu morminte ale soldatilor cazuti in al doilea razboi mondial.

Din cate ne-a spus doamna care vinde biletele de intrare, supravegheaza locul dar te serveste si cu o cafea sau o gustare la micul local din curte, calugarii cistercieni au construit cu mainile lor toate cladirile. In jurul manastirii s-a adunat o comunitate care interactiona cu ei in special comercial, si asa a luat nastere satul de astazi. Insa din pacate s-a ajuns destul de repede la conflicte cu satenii datorita faptului ca acei calugari nu se comportau ca niste buni crestini si au fost alungati de acolo. Infiintata in anul 1202, manastirea a fost locuita de cistercieni putin mai mult de doua secole si jumatate. 

Cladirile din piatra de astazi dateaza din epoca invaziilor mongole.

In cladirea restaurata care se vede in fundal functioneaza si astazi o capela frecventata de sateni.

Asa arata manastirea in vremurile ei de glorie.

Fara legatura cu abatia, cu doua zile inainte am urcat pe platoul Bucegilor pentru o "intalnire de gradul 3". Din cauza unui vant cainos care iti ingheta si sangele in vene telecabina nu a functionat, asa ca au fost putini curajosi prezenti si am revazut Babele si Sfinxul din Carpati in toata spendoarea lor, neinconjurati de o multime agitata si mai mult sau mai putin interesata de peisaj (mai putin de cele mai multe ori). 

Una din multele "babute" mai modeste care sunt presarate in jurul Babelor.

Norii care au coborat pe creste la amiaza ne-au determinat sa coboram repejor, mai ales ca si cabana era inchisa si nu aveai unde te adaposti de poaie.

Cetatea Rasnov si Pestera Cetatii

Cetatea Rasnovului era un alt obiectiv la care doream sa ajung in zona Brasov - Sinaia, asa ca i-am dedicat o alta zi din concediul nostru, impreuna cu pestera invecinata. Este o cetate, nu un castel, asa ca intre zidurile ei se adapostea candva o intreaga comunitate, iar in vremurile de restriste primea si taranii din satele invecinate. Ai ceva de urcat, dar merita sa faci urcusul pe jos pentru ca drumul prin padure este relaxant, pana la urma esti in vacanta si nu te grabeste nimeni, urci in ritmul tau. Cand se termina padurea cetatea iti apare in fata in toata maretia ei. 

Ca sa ajungi inauntru trebuie sa treci pe sub doua porti inchise cu grilaj si cu usi masive de lemn.

Apoi esti liber sa cutreieri stradutele cetatii, inguste si in panta accentuata, sa arunci o privire in interiorul casutelor minuscule insirate de ambele parti ale drumului si sa-ti imaginezi farmecul dar si greutatile vietii din alte vremuri de pe aceste meleaguri. In interiorul cetatii se desfasura un fel de targ al mesterilor traditionali, dar in unele casute functioneaza si magazine permanente care au firma afisata la intrare. Cumva, asta da o impresie de viata cetatii, chiar daca majoritatea caselor sunt in ruina simti pulsul vietii. 

Aici se pot inchiria costumele si armele pentru fotografii.

Coboram catre piata centrala a cetatii, casele sunt mai mari, mai spatioase si complet restaurate.

Una dintre incaperi gazduieste o expozitie eclectica de obiecte vechi, de la unelte, arme, vase, costume, pana la monede, bancnote, fotografii, documente si obiecte de folosinta personala.

Dupa cateva ore petrecute in cetate am coborat si ne-am indreptat spre Pestera Cetatii aflata la 1,5 km distanta. Acolo lasi masina intr-o parcare si din nou ai de urcat prin padure, pentru mine a fost destul de obositor pentru ca nu am antrenament dar am savurat la fiecare pas verdele incredibil pentru sfarsitul lunii septembrie (noi venind dintr-o zona mai arida unde nu prea mai vedeam nimic verde la ora aceea) si chiar la un moment dat ne-am oprit sa inregistram cantecul pasarilor. Pestera are ceva vizitatori dar destul de putini, poate si pentru ca a fost abia de cativa ani deschisa publicului si inca nu stiu multi de existenta ei. 

Se viziteaza numai cu ghid iar vizita dureaza 20 de minute, cam putin pentru gustul meu pentru ca nu stii cum sa te imparti intre atentia acordata explicatiilor ghidului, admiratul sirurilor nesfarsite de stalactite si stalagmite si parcurgerea unui traseu abrupt si alunecos. Evident ca pestera este mult mai mare decat portiunea amenajata, dar pentru cei aventurosi si care nu sufera de claustrofobie se poate parcurge un alt traseu, de nivel profesionist, bineinteles insotit de un speolog si echipat corespunzator. Daca bine am retinut este vorba despre 200 de metri care se parcurg in doua ore, asta ca sa va faceti o idee despre gradul de dificultate.

Aproape de iesire unul dintre cei care au lucrat la amenajarea pesterii a sculptat silueta unui calut in calcar.