Malaga

Mult-asteptata parte a doua a vacantei din Spania :). Din Valencia am alergat in Malaga, nu la propriu ca e mult prea departe, dar si acolo ne asteptau prieteni dragi asa ca am impartit vacanta in doua. Am petrecut si acolo cateva zile minunate, am vazut locuri fabuloase, nu exagerez defel, si ne-am intors obositi dar cu sufletul plin. 

Ne-am plimbat o zi intreaga intr-un colt al orasului, eu iubesc marea asa ca am ales zona portuara, am urcat mai intai la fortareata Gibralfaro.

La coborare este amenajat un punct de unde poti admira jumatate din oras, El Mirador, unde ne-am oprit si am facut nenumarate fotografii. Am remarcat ca desi nu era inca sezon turistic era destul de aglomerat, si auzeai toate limbile pamantului, cel mai putin spaniola :) 

De aici de sus am remarcat arena de corrida, o traditie antica ce a supravietuit doar in Spania. 

Pe malul marii, in prelungirea portului au amenajat foarte frumos un loc de promenada, ei ii zic Passeo Maritimo, au ridicat si un perete de sticla intre mare si pasajul propriu-zis. Daca la inceput mi s-a parut ciudat si nepotrivit, adica eu am venit sa vad marea si intre mine si mare este ceva ce blocheaza accesul, am inteles rostul lui dupa ce l-am depasit. Era o zi frumoasa si linistita, dar o "briza" ca acolo nu am mai intalnit pana acum pe timp frumos. E ok, poti sa treci de el si sa cobori pe plaja, ceea ce am si facut.

De cand am aflat ca in apropiere se afla Caminito del Rey, nu am avut liniste pana nu an rezervat bilete. Atentie pentru amatori, biletele se cumpara exclusiv on-line, se printeaza si se prezinta la intrare. Se intra in grupuri mici, ora de intrare trebuie respectata, accesul este permis doar cu incaltaminte adecvata, iti verifica tinuta la intrare, primesti casca si ti se face un instructaj. Am vazut locuri in care este prezentat drept cel mai periculos canion din lume, nu stiu daca e asa pentru ca nu am vazut toate canioanele din lume :). pot doar sa spun ca nu ai ce cauta acolo daca ai rau de inaltime. O buna parte din traseu este pe poduri suspendate la mare inaltime, inaltimea maxima este de 104 metri. Daca iti vine rau cand te uiti in jos esti pe cont propriu, traseul este lung si unidirectional, cam 8 km in cea mai mare parte in panta descendenta. 2,9 km mergi pe poduri. Am vorbit destul, asa ca va las cu fotografiile si tac. 

 

Asta e asa, sa ma dau mare :)

Ultima fotografie este facuta dupa iesirea din canion, se aduna trei rauri intr-un lac cu ape turcoaz, mie mi s-a parut din alt film, parea iesit din zonele tropicale. 

Am vizitat si un sat de munte, Mijas, parca scos din cartile cu povesti, casute mici si albe, terase cochete cu masute pictate, calesti si magarusi care te invitau la plimbare. Inca nu am reusit sa inteleg cum poate sa ramana totul de un alb imaculat, pereti si strazi, cand parcarea era plina cu autobuze turistice iar traficul destul de aglomerat. 

In ultima zi ne-am dus intr-un targ de vechituri, nu stiu daca am mai spus dar ador asemenea targuri, din pacate nu am fotografii pentru ca nu am luat aparatul cu noi. Am ratacit pe acolo o jumatate de zi, am facut si cateva achizitii, dar ne limita bagajul de avion, ca de finante nu mai vorbesc :)