24 noiembrie 2024

Libelula

 Ultima tema a transformarilor creative (in ordinea in care le-am facut eu) este compozitia de toamna cu trei elemente din natura. Am avut o felie de lemn, din pacate proaspat taiat dintr-o creanga care nu este uscata, a trebuit sa curatam gradina de diversi pomi crescuti salbatic unde au vrut ei, o crenguta subtire si doua achene de artar. Pe acestea din urma le-am cules din apropierea locului de munca, este acolo plantat intre blocuri un artar batran si superb, inalt cat blocurile cu patru etaje. Ar fi trebuit sa fie si boabe de piper ca ochi dar nu am decat macinat, asa ca am folosit margelute. 


Am lipit toate elementele cu silicon si am pensulat achenele cu un lac de unghii transparent care are un sclipici foarte fin. Am de gand sa dau lemnul cu ceara, dar astept sa se usuce complet si sa umplu cu ceva crapaturile. Felia de lemn are 8 cm diametru  si este corcodus, o specie foarte invaziva si foarte tepoasa).

11 comentarii:

  1. E o frumusețe ceea ce ai făcut! 😍 O libelula care se odihnește pe un ciot de corcoduș. 😊
    Ce idee ți-a venit!!! E clar cât de bogată e și imaginația ta! 😊 Am văzut atât de multe "semințe" de gen, dar nu mi-a zburat in minte ideea unei libelule 😃 (și ador libelulele)
    💗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Diana! Scuze ca raspund atat de tarziu, eu caut inspiratia pe internet, nu am de ce sa nu recunosc.

      Ștergere
    2. Nu-i bai cu răspunsul "târziu". 😊 Și dacă nu răspunzi nu-i bai. 😊 Știu din experiență că, uneori, nici timpul și nici dispoziția nu prea e cum vrem. 😊
      Eu întârzii sa vin sa citesc ce ai răspuns.... Dacă e răspuns, bine, daca nu e, tot bine. 😘
      Dada, de pe internet, ok, doar că, văzând "semințele" nu as fi căutat pe net sa fac o libelula sau orice altceva și nici nu as fi căutat pe net "libelule din frunze" sau ceva de gen. 😃

      Ștergere
  2. Ce-mi place! Ai facut ceva la margine? Ai mai lipit-o sau lacuit-o?
    O compozitie draguta! Si arata chiar a libelula!
    Felicitari, Pompilia!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inca nu, o las sa se usuce complet, lemnul dureaza pana se usuca.

      Ștergere
  3. Frumoasa compoziția ta. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  4. WOOOOOOW
    ce imi placeau „aripioarele” astea in copilarie. Aveam un copac (Sau poate doi... nu mai stiu) exact in fata scolii.. Era magic cand incepeau sa se scuture... :D
    Dar na.. pe atunci nu credeam ca la un moment dat nu voi mai vedea acel spectacol.. probabil mi-as fi facut provizii.. hahaha)
    Pupici cu drag!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ca le-am cules, ca de luni lucrez in alta locatie si nu mai sunt artari pe acolo. In schimb sunt cativa pini.
      De achenele astea de artar ma leaga o amintire despre o carte, este o povestire scrisa de Victor Kernbach in care doi indragostiti, intr-un univers paralel, o lume dictatoriala unde alcoolul, cafeaua si orice alte stimulente sunt interzise pentru binele oamenilor (a fost scrisa demult, in anii comunismului) se intalnesc intr-o cofetarie si beau ceai din achene de artar. Cam fad, il apreciau ei, dar era tot ce puteau face impreuna. Am citit povestirea prin liceu, dar inca imi amintesc de ceaiul acela :))). Autorul este destul de necunoscut, dar a fost un om cu o vasta cultura si un scriitor talentat, are multe carti publicate, SF, povestiri de calatorie, mitologie, paleoastronautica si o autobiografie. Am incercat sa adun in bliblioteca mea cat mai multe dintre cartile lui, dar unele fiind publicate in anii 50-60 nu le-am putut gasi nici in anticariate.

      Ștergere