13 septembrie 2024

Reflexii in oglinda - candela dintr-un borcan vechi

 Tema transformarilor creative din aceasta luna mi-a oferit ocazia sa folosesc un borcan din acelea din vremurile comuniste, cand la noi borcanele cu filet erau inexistente. Nu stiu de ce or fi pus interdictie pe asa ceva, dar de fapt era interdictie cam pe toate comoditatile. Cu filet aveam cateva de la maslinele Krinos, odata la un an-doi reusea tata (el era responsabil cu cumparaturile) sa cumpere cate un borcan, si dupa ce mancam maslinele una-doua odata, sa tina mai mult, pastram borcanele ca pe ceva foarte valoros. 

Nici din acestea fara filet nu era usor sa iti aduni, nu se gaseau de cumparat decat cu "ceva" in ele, si de multe ori nu le puteai cumpara daca nu dadeai borcan la schimb. Cel putin in anii 80, de cand tin eu minte lucruri de-astea. Foarte mica fiind nu ma interesau :))) . Si mai aveam si de dus la scoala anual un numar de sticle si borcane, de fapt le duceam la magazinul din sat, ne adunam toti din scoala acolo, si primeam bani pe ele. Un leu pe borcanul de 400 si 2 lei pe cel de 800. Vesnic se suparau mamele ca raman fara borcane, erau esentiale pentru ca "pusul pe iarna" era o necesitate, nu o joaca. In ultimii ani din deceniul 8 in judetul Cluj magazinele erau absolut goale. Borcanele astea le acopeream cu celofan, care si el era greu de procurat, si ungeam gura borcanului cu albus sa se lipeasca celofanul, apoi legam cu ata. Unul tinea degetul, altul lega cat de strans se putea. Apropo de celofa, cand eram in clasa a VI-a, in 86, am fost in excursie cu scoala la Bucuresti si trecand pe langa un magazin am vazut coada. Ne-am asezat cu totii la coala, peste 30 de copii si profesori, si apoi am intrebat "ce se da". Chiar asa, nu ce se vinde. Se dadea celofan, 4 coli de persoana, pliculete cu scortisoara si ciocolata chinezeasca de 50 de grame, tot 4 de persoana. Am cumparat de toate si ne-am dus frumos acasa din excursie cu celofan si scortisoara. Ciocolata nu ne-a tinut atat :))))


Am avut peste 100 de asemenea borcane, am salvat vreo 30 maxim, restul le-a aruncat mama dupa ce au aparut cele cu capac si a avut destule, undeva prin 2000. Am facut diverse organizatoare cu ele, a avut Rux o tema ofertanta, "borcanase dragalase", si o singura candela daca bine tin minte. Asadar, candela de astazi a dat o noua viata unui asemenea borcan, si a oferit si niste reflexii in oglinda foarte bine-venite. Am folosit vopsea de creta aplicata cu buretele, de aceea are acest aspect cu buburuze, iar pentru fereastra am decupat o frunza din hartie, am udat-o si am fixat-o asa pe borcan, dara sa fie nevoie de lipici. Dupa vopsire a fost asa de bine lipita ca abia am scos-o, cu cate un pic din margini, pentru ca vopseaua a format o pelicula. 

16 comentarii:

  1. Ce frumos ți-a ieșit borcanul candelă!. Cred că mai am și eu vreo două astfel de borcane comuniste. Mi-aduc aminte de perioada cu celofanul, cum îl uda mama să se lipească astfel încât să se lipească si să se muleze pe borcan. Nu știu de unde făcuseră rost de niște elastice negre cu care prindeau celofanul de borcan. Nu se găseau de cumpărat și țineau la acele elastice foarte mult. Erau și rezistente că le refoloseam de la un an la altul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveau si socrii mei asa ceva, erau taiate dintr-o camera de bicicleta. Cum nici alea nu se gaseau, erau pretioase :))

      Ștergere
  2. Ce frumos se vede lumina! Si recunosc ca nu prea imi aduc aminte de borcanele din tinerete. Insa acum, cand fac gemuri, le pastrez in aceeasi locatie. Cumpar doar daca apar subiecte noi. Deci pot spune ca le recuperez...
    Iti poti imagina ca eu am aflat foarte tarziu de celofan pentru borcane? Credeam ca este din cel obisnuit, de craft...
    Imi place vopseaua ta de creta. Nu se foloseste si pe lemn?
    Sa te bucuri de toamna, Pompilia! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu stiu de celofan de craft, oricum nimic de craft nu s-a gasit multi ani dupa 89, inainte la fel. Celofan era de un singur fel, se folosea la inchis borcanele si sticlutele cu bulion, si la confectionat buchetele elegante ale vremii, din garoafe. Aici se mai folosea si hartia aceea foarte subtire, de matase, dar si ea era rara avis.

      Ștergere
    2. Cand am zis celofan de craft, ma gandeam la cel pentru ambalat cadouri. Pentru borcane am gasit un celofan mai gros. Mi-a zis cineva sa caut acolo unde se vand borcane. Intr-adevar, era mai rezistent.

      Ștergere
    3. Acum sunt de mai multe feluri, dar înainte de 90 era un singur sortiment, eu de vremurile acelea vorbeam. Nu am mai cumpărat celofan de peste 20 de ani.

      Ștergere
  3. Arata excelent borcanul tău cu lumânare! 😍 Vopseaua e foarte... interesantă! Acum aflu că există vopsea de cretă. 😊

    Ai activat amintirile mele, despre sticle și borcane și nu numai. 😊 Cred că mai sunt pe undeva prin balcon câteva borcane fără filet... Și noi duceam la școală sticle și borcane, dar nu primeam bani pe ele. Pentru bani le duceam la un centru dedicat, spre neplăcerea părinților - a mamei, în special. 😃

    Revin la borcan. "Reabilitandu-l" se poate spune că ai la îndemână amintiri din copilărie.
    Felicitări pentru idee și realizare - seamănă bine cu modelul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaaaa, am uitat sa spun ca banii mergeau spre scoala, nu ramaneau la noi. Era o suma anuala care trebuia adunata din borcane si sticle, metal recuperat, hartie, textile si plante medicinale.
      Mie mi-a placut intotdeauna sticlaria, chiar si banalele borcane, se vede din amintirile evocate, nu-i asa?

      Ștergere
  4. Foarte frumos! O mica bijuterie pentru casa! Imprastie caldura si lumina, la propriu si la figurat. Felicitari!
    Un weekend minunat sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Carmen, doar lumina deocamdata, lumanarea este electrica. De caldura ma lipsesc pe moment, inca este mai cald in apartament decat imi place mie, sunt 25 de grade si nu vrea sa scada.

      Ștergere
  5. La tema lui Rux ”Borcănașe drăgălașe” am făcut și eu o decorațiune pentru Halloween. Îmi place cum a ieșit borcanul tău la indigo. Eu l-am terminat de ceva timp, dar încă nu am postat.:)))
    Îmi aduc aminte de eceste borcane și cum puneam celofan să nu intre aer în borcan, apoi nu știu de unde a făcut mama mea rost de un capsator de capace pentru astfel de borcane.
    Weekend plăcut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut și un capsator, dar nu aveam capace suficiente, borcanaream la greu pe atunci. Și acum, dar nu la același nivel. Condițiile economice nu mai sunt aceleași.

      Ștergere
  6. Vai ce frumos a iesit!!! Eu inca sunt la capitolul cautat borcanul pentru asa ceva (ceea ce poate suna de-a dreptul stupid ca am la borcane sa imi pun si in cap dar.. ala inca e bun, alalalt ar merge la nu stiu ce.. ala e prea subtire, ala prea gros etc etc etc).
    Ce amintiri :). da asa este - se duceau la scoala si maculatra si sticla.. :).Nu pot spune ca m-a afectat insa.
    Imi placea enorm cand faceam muraturi hihihih. Eu inca mai pun celofan! Doar ca ultimul cumparat e parfumat.. astept sa vad daca a fost doar de la magazin sau .... oroarea a intrat si in zona aceasta. Pun deobicei celofan la sticlele de rosii :))).

    Imi place cum a iesit candela. Ma intreb cum voi face eu cu vopseaua :))))))))) Si cu modelul frunzei. Eh... vom vedea.
    te pup cu drag!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un singur lucru m-a afectat la scoala din acele vremuri, viermii de matase. In ziua de azi m-ar fi dus la psiholog, atunci se chinuiau ai mei cu mine, ca plangeam ca nu ma mai duc la scoala din cauza lor. Aveam atacuri de panica cand trebuia sa ii ating. Nu fac rau, dar imi provocau o scarba incredibila. Inca am cosmaruri cand imi amintesc.
      Borcanul a fost primul la care m-am gandit, daca nu il aveam faceam ca tine: asta nu ca asa, asta nu ca asa...
      Frunza am "lipit-o" cu apa si a stat foarte bine, mai ramane de rezolvat cu vopseaua.

      Ștergere
  7. O mica bijuterie. Daca as reusi sa fac un astfel de borcan frumos, l-as pune in balcon, in coltisorul florilor. Imi si imaginez ce frumos ar lumina.
    Ai trezit multe amintiri. Strangerea borcanelor si sticlelor. Mama fiind foarte ocupata, de obicei tot ceea ce era in plus arunca. Insa, cu acordul ei, eu le spalam, le strangeam, le vindeam si cu banii obtinuti imi cumparam carti. Aveam o librarie in apropiere si nici nu ajungeam cu banutii acasa, ma opream direct acolo si imi cumparam carti (imi luam la mine si banii de la pusculita, ca sa imi ajunga). Si acum simt mirosul acela specific de carti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este chiar foarte simplu de facut, doar de vopsea intr-o culoare potrivita ai nevoie si de un borcan.
      Intram foarte des in librarie in drum spre casa, dar din pacate in anii 80 si cartile au devenit tot mai rare. Eu am crescut la sat, dar in centrul de comuna si aveam librarie. Iar in liceu in orasul invecinat era o librarie mare, dar cartile veneau rar. Mi-am luat bine revansa in Cluj in anii studentiei 😂.

      Ștergere