Desi mi-am propus sa scriu mai des, timpul s-a scurs pe langa mine si m-am trezit aproape la jumatatea lunii ianuarie. Ca de obicei in ultimii 13 ani am inceput anul in forta si cu mare oboseala, la mine la munca nu se admit zile libere la inceput de an decat daca esti in spital :( si e maaare aglomeratie, mare stres si mai nou am si stresul frigului, cu o economie de energie foarte aiurea intr-un spatiu unde usa se deschide fara incetare. Daaar sa nu ma plang ca intotdeauna se poate mai rau :) si sa vorbesc despre ce ma tine sanatoasa la minte: de data asta este un bradut care se adauga la colectia deja existenta (as vrea sa am si un spatiu corespunzator sa ii pot afisa in sezon pe toti impreuna, dar mai am de asteptat).
Nu l-am facut acum, dupa sarbatori, dar acum m-am putut aduna sa si scriu ceva, nu sa public doar o fotografie fara explicatii. Ca o paranteza, ma bantuie gandul sa fac si asta, ceva gen miercurea fara cuvinte, sa fie o rubrica saptamanala care sa ma traga de maneca sa intru mai des pe aici. Sa vedem :)
Nu l-am masurat dar estimez asa ochiometric cam 30 de centimetri, maxim 35. Este facut dintr-o panglica care mi-a luat ochii de cand am vazut-o prima data, si are si o mica poveste in spate. Am vazut-o prima data cu ceva ani in urma, intr-o mercerie, Avea afisat pretul de 20 de lei pe metru, si m-am infipt sa iau cativa metri. Vanzatoarea imi zice foarte senina ca pretul este pentru un rand, nu pentru toata latimea panglicii. Adica panglica are 12 randuri pe latime, dar ea imi decupeaza unul (cam 2mm) si asta costa 20 de lei. Ca idee, bradutul e din panglica decupata la 2 randuri latime. Mi s-a parut absolut ridicol si am zis pas, really, 12x20=240 de lei metrul. Desi in general poarta numele pompos de panglica cu strasuri si e declarata metalica, de fapt nu are deloc strasuri si e din plastic. Are o gramada de discuri mici de plastic concave, care stralucesc si dau impresia de stras. Cam asa:
Cateva luni mai tarziu am mers in Spania si am intrat intr-un magazin chinezesc (sunt peste tot, au ffff multe produse la preturi mici, nu ca pe la noi) si vad panglica la 2 euro metrul. Intreb daca pretul e pentru toata latimea, se uita chinezul la mine ca la o nebuna si imi zice but of course :) asa ca vin cu ea acasa foarte fericita. Mai tarziu am luat de pe ali si aurie si roz, si cu floricele in loc de cerculete, inca asteapta sa imi fac timp pentru ele. Si ma intreb de ce jecmaneala asta la noi, nu stiu sincer daca a cumparat cineva vreodata panglica asta din merceria respectiva dar mi s-a parut aberant totul.
Ca sa revin la bradut, am facut conul din carton refolosit, am taiat multe-multe fasii de 2 randuri si cam 5 cm lungime si le-am lipit cu silicon cu multe rabdare si multe degete arse. La urma am lipit conul pe un mic sfesnic din sticla, nu garantez ca nu e cristal, nu ma pricep dar e greu pentru marimea lui si are o transparenta deosebita, si niste muchii foarte frumoase. E cumparat din Oser si avea o mica ciobitura la buza, motiv pentru care a fost foarte ieftin pentru ca nu se mai putea folosi ca obiect de decor.
Cat poate fi de dragut bradutul!!!!! :O si ce idee buna ai avut cu suportul. E fantastic!!!
RăspundețiȘtergereDantela cu strasuri este foarte de „efect” cum se spune. Nu ma mira absolut deloc afacerismul.. ma intristeaza foarte tare cand se exagereaza... Adica, inteleg sa puna putin peste pretul de echizitie, dar cand se jegmaneste la propriu... e trist.
Imi amintesc insa de o intamplare hazlie.. in fine. Era acum ... niste ani (lol) prin Bucuresti in Unirea - unde se stie clar, gasesti produse de prin Dragonul Rosu, cu pretul de vreo 10 ori pe putin umflat (sau se gaseau, ca eu vorbesc de epoca dinozaurilor ...- atunci gaseai produsele din Unirea, cele de prin buticuri, mult mai ieftin in IDM si mult mai ieftin la sursa, adica centrul chinezesc). Si imi placea sa ma olimb putin cu Ralu pe acolo, dupa ce terminam si noi cu invatatul, alea-alea. Intram intr-un magazin cu genti, gentute.. prostiute. Pe un raft spre intrare, ne sare in ochi o gentuta din ceva satin, cu paiete pe fata (ne sare, pentru ca Ralu avea una identica, luata cu vreo 10 ron dintr-un magazinas din Brasov). Cand sa iesim, hai sa vedem cat costa, de curiozitate. Intreaba Ralu „Nu va suparati. cat costa gentuta cu paiete?”. Tipa, aparent vexata, cu un ton din ala de superioritate maxima, se adreseaza catre noi, marile necunoscatoare in ale modei si dichisului cu „ Poseta paiete Paris... ” moment in care, mi-au at lacrimile instant, pentru ca mi-am muscat limba sa nu pufnesc la propriu in ras in magazin... abia am iesit cu Ralu de acolo cu falcile umflate ca in filmele de comedie.. pretul era umflat undeva la aproape 150 de ron, daca nu mai mult.. dar felul in care a spus acea Poseta paiete paris...Oh Doamne. Niciodata nu am fost nepolitocoasa, m-am straduit sa ma comport frumos, dar atunci efectiv am ras cu lacrimi cum am iesit din magazin.Vreo 5 minute si eu si Ralu..
Epic. Ce pot sa zic, :)
Te puuuup si iti multumesc mult pentru minunea care mi-a incantat privirea, pentru povestea care i-a reamintit de o alta intamplare de gen si m-a facut sa rad iar, din tot sufletul.
Cine stie.. o fi fost sirulet e strasuri paris :))))).
Pup!!
Mă bucur că place, și mie îmi place că îmi ia ochii sclipiciul. Delicioasă povestea ta, am ras și eu.
Ștergere