Si foarte, foarte frumos!! Cat este de deosebit... dragalasul!! :) Cum ii straluceste penajul de frumos! Noi avem pe terasa de la ghena iar porumbei (sau gugustiuci - nu stiu sigur, nu i-am vazut, imi povestea Mami). Pupici cu drag! Happy WW!! :D
Povestea e lungă dar interesantă: acum mai mulți ani a apărut la locul de munca al soțului meu, a intrat de buna voie înăuntru și umbla fara frică printre oameni. Soțul meu i-am dat pâine că nu avea altceva și părea mort de foame. A stat acolo câteva ore până când soțul a trebuit să plece temporar, și-a rugat colegii să îl țină înăuntru dar când s-a întors sediul era închis și intrând a văzut că porumbelul lipsea. S-a supărat dar nu mai avea ce face. A doua zi de dimineață, porumbelul era din nou la ușă. L-a lăsat înăuntru unde a stat cuminte până la ora închiderii. Când a venit acasă l-a adus într-un coșuleț, nu era acoperit cu nimic și nu îl ținea cu mâna. Cum venea cu el și se legăna coșulețul micuțul se echilibra cu aripile sa nu cadă. Nu îmi venea să cred, am pus coșulețul pe parchet și el stătea cuminte acolo. Când a văzut că îi aducem pâine a venit, a mâncat, a mai dat niste ture să ia locul in primire și s-a dus înapoi în coșuleț. Am sunat un verișor care crește porumbei călători să îl ia el, dar putea veni doar a doua zi, după serviciu. L-am lăsat acasă a doua zi, cu mâncare și apă, a stat cuminte, a venit verișorul, ne-a spus că e porumbiță, că după codul de pe ineluș e din Austria și că e foarte slabă, pare rătăcită de mult timp. Și că el nu a reușit să convingă porumbeii pe care ii creste sa ii mănânce din palmă, nici pomeneală să mănânce din mana unui străin. Parcă am avut cățeluș, așa se comporta. Pe scurt, verișorul a reușit să găsească și să contacteze proprietarul, a tinut-o până și-a revenit și a trimis-o acasă. Ne gândim și acum cu drag la ea, cât de cuminte și încrezătoare a fost.
Așa este, sunt și oameni care i-ar fi putut face rău, sau chiar păsări răpitoare, ca să nu zic cum de a rezistat atât de mult nemâncat. Parcă am rămas cu o dilemă: când ați eliberat porumbelul pentru a se întoarce la căsuța lui, a ajuns cu bine la destinație? Apreciez mult de tot acest răspuns detaliat, despre povestea porumbelului.. Îți mulțumesc frumos! 😇
Ce scump! Si ce poveste cu porumbel calator... A avut noroc mititelul, cu voi! Nu imi imaginam ca ar sta in cosulet, asa cumintel. Multumesc mult pentru alegerea de azi. Pupici si Happy WW! 😘❤️
Suzana sa știi că nici verișorul care crește porumbei voiajori din copilărie nu a mai văzut așa ceva. Și cred că a avut noroc, colegii soțului vorbeau de tocăniță și nu garantez că era doar o glumă.
Ce poveste frumoasa! 💞 M-a induiosat tare mult! Si ma bucur ca a avut norocul sa va intalneasca si sa ajunga la el (ea) acasa. ❤ Draga de porumbita! Si comportamentul e interesant! Cativa dintre porumbeii care vin sa se hraneasca la noi, pe pervazul balconului, mananca din palma (inclusiv unul dintre gugustiuci) dar e cu totul altceva! Sunt porumbei si gugustiuci care "ma cunosc". Nu prea le dau din palma pentru ca nu vreau sa-i obisnuiesc (si mai mult) cu oamenii - nu toti oamenii au intentii bune. Multa sanatate! Bucurii si succese! ❤
Impresionantă povestea porumbelului călător ajuns la voi. Am citi de curand o postare despre niște turiști care intr-o excursie la munte au salvat niște pui de pisică mici și pricăjiți. I-au luat acasa în capitală si i-au ingrijit cu gand sa-i adopte. După o săptămănă au ajuns cu ei a veterinar ca să descopere că erau pui de pisică sălbatică. Nici specialistii nu-și explică de ce au mieunat si s-au aproiat de oameni de au reusit turistii să-i găsească. Se pare că acea săptămană cât au fost in compania oamenilor le-a dăuna foarte mult. Au fost preluati de o asociatie care se ocupă cu reintegrarea șlor în natură.
Si foarte, foarte frumos!! Cat este de deosebit... dragalasul!! :) Cum ii straluceste penajul de frumos!
RăspundețiȘtergereNoi avem pe terasa de la ghena iar porumbei (sau gugustiuci - nu stiu sigur, nu i-am vazut, imi povestea Mami).
Pupici cu drag! Happy WW!! :D
Este un porumbel călător, era deosebit de frumos și de blând. De fapt s-a dovedit a fi o porumbiță.
ȘtergereNu știu dacă mi-a mâncat vreo dată o pasăre din palmă. Porumbei, nici atât. O zi bună îți doresc!
RăspundețiȘtergerePovestea e lungă dar interesantă: acum mai mulți ani a apărut la locul de munca al soțului meu, a intrat de buna voie înăuntru și umbla fara frică printre oameni. Soțul meu i-am dat pâine că nu avea altceva și părea mort de foame. A stat acolo câteva ore până când soțul a trebuit să plece temporar, și-a rugat colegii să îl țină înăuntru dar când s-a întors sediul era închis și intrând a văzut că porumbelul lipsea. S-a supărat dar nu mai avea ce face. A doua zi de dimineață, porumbelul era din nou la ușă. L-a lăsat înăuntru unde a stat cuminte până la ora închiderii. Când a venit acasă l-a adus într-un coșuleț, nu era acoperit cu nimic și nu îl ținea cu mâna. Cum venea cu el și se legăna coșulețul micuțul se echilibra cu aripile sa nu cadă. Nu îmi venea să cred, am pus coșulețul pe parchet și el stătea cuminte acolo. Când a văzut că îi aducem pâine a venit, a mâncat, a mai dat niste ture să ia locul in primire și s-a dus înapoi în coșuleț. Am sunat un verișor care crește porumbei călători să îl ia el, dar putea veni doar a doua zi, după serviciu. L-am lăsat acasă a doua zi, cu mâncare și apă, a stat cuminte, a venit verișorul, ne-a spus că e porumbiță, că după codul de pe ineluș e din Austria și că e foarte slabă, pare rătăcită de mult timp. Și că el nu a reușit să convingă porumbeii pe care ii creste sa ii mănânce din palmă, nici pomeneală să mănânce din mana unui străin. Parcă am avut cățeluș, așa se comporta.
ȘtergerePe scurt, verișorul a reușit să găsească și să contacteze proprietarul, a tinut-o până și-a revenit și a trimis-o acasă. Ne gândim și acum cu drag la ea, cât de cuminte și încrezătoare a fost.
Așa este, sunt și oameni care i-ar fi putut face rău, sau chiar păsări răpitoare, ca să nu zic cum de a rezistat atât de mult nemâncat. Parcă am rămas cu o dilemă: când ați eliberat porumbelul pentru a se întoarce la căsuța lui, a ajuns cu bine la destinație?
ȘtergereApreciez mult de tot acest răspuns detaliat, despre povestea porumbelului.. Îți mulțumesc frumos! 😇
Da, avem confirmarea că a ajuns, a fost trimis cu un curier special
ȘtergereMă bucur pentru răspuns, dar și pentru că porumbelul ajuns cu bine!😇
ȘtergereCe simpatic e! Și blând!
RăspundețiȘtergereHappy WW!
A fost ceva deosebit, ne-a înseninat zilele!
ȘtergereCe scump! Si ce poveste cu porumbel calator... A avut noroc mititelul, cu voi!
RăspundețiȘtergereNu imi imaginam ca ar sta in cosulet, asa cumintel.
Multumesc mult pentru alegerea de azi.
Pupici si Happy WW! 😘❤️
Suzana sa știi că nici verișorul care crește porumbei voiajori din copilărie nu a mai văzut așa ceva. Și cred că a avut noroc, colegii soțului vorbeau de tocăniță și nu garantez că era doar o glumă.
ȘtergereOh wo 😍 ce frumooooos! 🕊️ O prietenie speciala si deosebita.
RăspundețiȘtergereHappy WW 🤗
Au trecut destul de mulți ani de atunci, dar nu am uitat-o și mă bucur că am avut ocazia să vorbesc despre asta
ȘtergereCe poveste frumoasa! 💞 M-a induiosat tare mult! Si ma bucur ca a avut norocul sa va intalneasca si sa ajunga la el (ea) acasa. ❤ Draga de porumbita! Si comportamentul e interesant!
RăspundețiȘtergereCativa dintre porumbeii care vin sa se hraneasca la noi, pe pervazul balconului, mananca din palma (inclusiv unul dintre gugustiuci) dar e cu totul altceva! Sunt porumbei si gugustiuci care "ma cunosc".
Nu prea le dau din palma pentru ca nu vreau sa-i obisnuiesc (si mai mult) cu oamenii - nu toti oamenii au intentii bune.
Multa sanatate! Bucurii si succese! ❤
Da, din păcate este periculos pentru păsările și animalele care trăiesc pe cont propriu să aibă încredere în oameni.
ȘtergereImpresionantă povestea porumbelului călător ajuns la voi.
RăspundețiȘtergereAm citi de curand o postare despre niște turiști care intr-o excursie la munte au salvat niște pui de pisică mici și pricăjiți. I-au luat acasa în capitală si i-au ingrijit cu gand sa-i adopte. După o săptămănă au ajuns cu ei a veterinar ca să descopere că erau pui de pisică sălbatică. Nici specialistii nu-și explică de ce au mieunat si s-au aproiat de oameni de au reusit turistii să-i găsească. Se pare că acea săptămană cât au fost in compania oamenilor le-a dăuna foarte mult. Au fost preluati de o asociatie care se ocupă cu reintegrarea șlor în natură.
Am citit și eu despre asta, din păcate compania oamenilor nu e bună pentru animalele sălbatice.
Ștergere