Ardei copti la borcan

Am cautat ceva vreme retete de ardei copti la borcan si, desi am gasit o multime, am impresia ca toate seamana intre ele si nici una nu este ca a mea :) De fapt este reteta mamei mele, este o reteta cu bataie lunga pentru ca se pastreaza bine si un an, nu vad rostul sa pun azi la borcan si maine sa incep borcanul. 

Si de ce la borcan in era congelatoarelor? Pentru ca mie una mi se pare ca gustul e mai bun. Imi pare rau, dar fructele si majoritatea legumelor au alta savoare la borcan decat congelate. 

Ce are reteta asta special? Nimic, in sensul ca nu are nimic in afara de ardei. Se coc ardeii, se pun intr-un vas presarati cu sare si acoperiti sa se poata curata mai usor, se curata de pielite, se desfac fasii si se lasa la scurs pe o strecuratoare pana se scurg bine. Se aseaza fasiile in borcane indesate bine sa nu ramana goluri de aer, se presara cu putin conservant (din pacate nu risc sa se strice si sa pierd si produsul si cateva ore de munca, in conditiile in care nu stau la rece peste iarna, pentru ca nu am nici macar camara - deh, blocurile moderne nu au nevoie de acareturi) si eventual cu o lingura de ulei clocotit. Se inchid capacele si se dunstuiesc borcanele timp de o ora. Si gata, nu e mare filozofie :) Nici macar nu e nevoie de cantitati, coci cati ardei ai.

Eu prefer reteta aceasta pentru ca niste otet, sare si usturoi se adauga foarte usor in momentul servirii, dar daca se pun in borcan schimba gustul ardeiului in timp si e mai mare riscul de fermentatie. nu vorbesc despre zahar pentru ca aici e o discutie intreaga, nici eu nici sotul meu nu agreem muraturile cu zahar si in general mancarea cu zahar adaugat. Si nici cu miere. Din cauza asta eu nu mananc deloc gogosari murati, pentru ca se pun cu zahar. I know, I'm freaky :) Si ciocolata imi place amaruie si dulciurile acrisoare :)
Una peste alta, mi-am amintit cu nostalgie de vremurile cand puneam (cu mama - acum a lasat-o si ea mai moale, pune multe dar nu exagereaza) sute de borcane in fiecare an, de cand apareau capsunile si pana in octombrie noi tot borcanaream, si legam borcanele cu celofan pentru ca nu existau borcane cu filet. Chiar si asa borcanele erau o avere, le tineam la mare pret pentru ca nu prea aveai de unde cumpara, iar celofanul se dadea pe sub mana si cu portia. Odata eram in excursie in Bucuresti, eram in clasa a sasea, am vazut coada la un magazin, intreband am aflat ca "se dadea" celofan, si ne-am pus cu totii la coada, elevi si profesori. nu am primit decat patru coli, ca nu dadeau mai mult de persoana, dar ce ne-am bucurat! Acum le gasesti pe toate la borcan, de gata, dar eu inca prefer sa le pun singura in borcan pentru ca langa o multime de nu-stiu-ce in cele cumparate, nici gustul nu se compara. Si pentru ca tot am adus vorba, ma mai uit pe etichetele de gemuri ca uneori ma tenteaza continutul declarat pe eticheta, ceva de genul portocale, lamai, ananas, dar ma blochez la primul rand cand vad ca au 20-30-maxim 40% fruct, depinde cat sunt de scumpe. Nici nu vreau sa stiu ce au mai departe! 

Set pentru bebe: bentita si sandalute din dantela

Am lucrat un set cadou pentru fetita nou-nascuta a unei prietene si am fost pe deplin rasplatita de bucuria mamicii cand si-a vazut fetita "incaltata" cu sandalutele fara talpa. Eu le-am fotografiat acasa inainte sa i le duc si nu am avut la indemana un piciorus minuscul si grasunel sa le probez, asa ca le-am fotografiat pe un flacon sa se inteleaga cat de cat ce reprezinta. 

Planul a fost sa le fotografiez si pe micuta manechina, dar de incantare am uitat cu totul, mi-am amintit acasa. Daca o sa intru in posesia unei fotografii in cele din urma o adaug aici, deocamdata defilez cu ce am :) 

Ardud fest 2017

Cu intarziere de o luna dar cu mare placere pentru ca a devenit un eveniment de suflet pentru noi, mi-am facut timp sa postez cateva imagini de la un festival medieval care pe an ce trece devine tot mai interesant. Evenimentul se intinde pe durata a trei zile, iar anul acesta pentru prima data am ramas 2 zile, fiindca in fiecare an seara zilei de sambata s-a prelungit cu concerte si specacole cu flacari pana tarziu in noapte. Noi avand cale lunga inapoi spre Cluj nu am reusit sa ramanem anii trecuti pana la final. Marele nostru regret a fost faptul ca in Ardud, desi oras, nu exista absolut nici o posibilitate de cazare, asa ca ne-am cazat in Satu Mare, putin cam incomod pentru ca a trebuit sa trecem de Ardud, sa ne cazam si apoi sa ne intoarcem. 

Pe o caldura infernala, greu de suportat ca spectator daramite ca actor, am asistat de-a lungul a doua zile la spectacole de lupte, dansuri, scoala de lupte, manuirea biciului, concerte de muzica medievala si folk... Momentul culminant l-a constituit in seara zilei de sambata vizita unui grup de cavaleri templieri. 

Peste zi au existat pauze, momente in care ne-am refugiat in beciurile castelului unde ne-am revenit din caldura sufocanta. Exista o poveste interesanta legata de aceste beciuri, o poveste despre dragoste si tradare. Din pacate de acolo nu am fotografii pentru ca erau in jur de 16-17 grade si la cele 20 de grade diferenta aparatul a facut condens. 

Tablouri din gips cu servetel

A durat ceva pana am gasit o forma pentru turnat gips exact cum imi doream, dar si cand am gasit am turnat si am tot turnat si nu m-as mai fi oprit. M-am oprit dupa o vreme, dar m-am ales cu cateva tablouri dragute, majoritatea lor s-au vandut rapid. 

 

Porolissum fest 2017

Au trecut deja doua saptamani, dar abia acum m-am mobilizat sa aleg cateva fotografii. Acum doi ani am fost prima data la festivalul antic de la Porolissum si ne-a placut foarte mult, anul trecut am ajuns pana in Moigrad si nu am putut urca din cauza ploii torentiale interminabile, dar anul acesta ne-am luat revansa si am stat doua zile. Pot spune doar ca a meritat, chiar daca ploaia nu ne-a iertat nici anul acesta.

 

 

Sticla si cutie de bijuterii cu puisori

O sticla de vin si o cutie de bijuterii cu servetel. Puisori :)) ii ador. Si prima incercare cu stropi.

Mini-album in cutie de chibrituri

De data asta tema provocarilor verzi a fost o adevarata provocare pentru mine, dat fiind ca e ceva departe, departe de ce lucrez eu de obicei. Dar de-aia e provocare, sa te scoata din obisnuit, nu-i asa? Asa ca mi-am suflecat manecile (imaginar, ca e vara :) si am aruncat ochii prin casa sa vad ce as putea refolosi. Primele lucruri pe care le-am inhatat au fost o cutie de chibrituri si una ramasa de la bomboane de ciocolata, dovada in fotografia de mai jos: 

Restul materialelor nu apar in fotografie pentru ca nu ma pot mobiliza sa imi imaginez de la inceput cum va arata obiectul  la sfarsit, de obicei improvizez pe parcurs. 

Cutia de chibrituri a primit o "husa" din hartie printata cu note muzicale, lacuita sa fie mai rezistenta, s-a impodobit cu o floricica realizata din resturi de croitorie, iar cutia de bomboane am taiat-o in fasii lungi, am indoit-o si am lipit intre ele fasiile cu banda de hartie adeziva, ca sa nu le suprapun. A ramas un capat doar pe jumatate din lungime, am lipit peste el o bucatica din hartia aceea pufoasa care acopera bomboanele si am decorat-o cu un fluturas, decupat de pe o eticheta de apa minerala. Cutiuta a dorit si ea un fluturas la fel, asa ca i-am indeplinit dorinta. Si ca sa nu ramana foile din interior asa simple, le-am facut un chenar cu acuarela. 

Acum mini-albumul e pregatit sa gazduiasca mici amintiri de peste vara. Are noua pagini care abia asteapta mici fotografii si ganduri din vacanta.

Cutie de bijuterii vintage (Miss Gabrielle Ray)

Prima mea cutie de dimensiuni mari (24x18x9 cm), ca de obicei cand incerc ceva nou mi-a dat multe batai de cap :). Ce a fost nou la ea fata de cutiile la care am lucrat pana acum? Am lucrat cu o imagine printata, am vrut neaparat sa pun oglinda mare in interiorul capacului, ceea ce il ingreuneaza si are tendinta sa traga cutia in spate, am tinut mortis sa aiba danteluta, dar nu m-am lamurit cum as putea lipi danteluta in afara de banda adeziva, o idee nu tocmai fericita dupa mine. Pana la urma am imbibat dantela in aracet si am lipit-o asa, e mai rigida dar nu se murdareste, se scutura usor praful de pe ea.

Interiorul cutiei este mai elaborat, am decorat peretii cu servetel si am lipit pe fund plus special negru. Imaginea domnisoarei Gabrielle Ray am vazut-o de la inceput perfecta pentru cutia asta, si plecand de la ea nu am vrut sa folosesc deloc culori. Fotografia usor sepia, albul si negrul, dantela si arabescul din partea de jos sunt suficiente pentru a recrea atmosfera vintage a epocii in care a trait frumoasa domnisoara.

Sequoia Park si Cetatea Bologa

Spre rusinea mea, eu, mare iubitoare de plante, habar nu aveam ca in apropiere de Cluj exista un arbore Sequoia. Noroc cu green, care mi-a deschis ochii cu postarea ei. De-aia tot scriu eu pe unde umblu, nu merg eu prea mult si prea des, dar poate mai inspir pe cineva. Weekend-ul trecut, fiind cald si frumos ne-am gandit sa iesim la munte, si ne-am amintit de Sequoia Park. Am ajuns destul de repede intr-un coltisor de rai, unde am descoperit ca au mai auzit destui de el, numai ca toata lumea venea si pleca rapid. Am fost singurii care am stat mai mult de 10 minute. Asta mi se pare cam ciudat, bati drumul pana acolo, nu poti spune ca erai in trecere ca e oarecum in fundul lumii, zici, aaaa asta e, faci cateva poze, le incarci pe fb si pleci ca nu mai ai ce face. 

Noi am profitat de vremea frumoasa si am stat acolo o jumatate de zi, la un moment dat nu au mai venit vizitatori si eram doar noi, cantau pasarile in padure aiuritor, le-am putut inregistra si pe telefon, ne-am intors odihniti ca dupa o saptamana de somn :)

Cred totusi ca sunt doi ingemanati... 

Aici este o crenguta de tisa, arborele sequoia este inconjurat de mai multe specii de conifere rare.

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit si in Bologa la cetate, mai bine zis la ruinele care din pacate se pare ca nu mai prezinta interes pentru autoritatile locale. Pacat, pentru ca si aici am intalnit mai multi vizitatori. Despre cetate se gasesc informatii pe internet, eu vreau doar sa precizez ca aceasta cetate care strajuia candva un drum important a apartinut printre altii si lui Mircea cel Batran, care a si folosit-o ca loc de refugiu.