10 august 2023

Reflexii în oglinda - raft pentru cărți

 Plăcerea de a crea mici obiecte din ce am la îndemână am mostenit-o de la tatăl meu. Din multele lucruri create într-o viață, am promis la un moment dat că o să vă arăt cum păstrez colecția Caleidoscop. 


Au apărut cred că puțin peste 200 de volume, la sfârșitul anilor 80 ritmul de apariție se rărise, după 90 au mai apărut câteva și gata. Coperțile au avut o calitate foarte proastă, sunt galben -maronii iar la cele mai citite cotorul s-a distrus. Nu sunt chiar toate pe raft, câteva sunt la mine, dealtfel nici nu ar avea loc toate. 

Raftul este în bucătăria casei părintești, a fost plasat acolo pentru că o mare parte dintre cărți conțin rețete. A fost făcut din scânduri de lemn de tei pirogravate (in anii 70 când l-a făcut pirogravura era o tehnica foarte la modă) și lăcuite. Teiul are lemnul alb, dar în timp s-au închis mult la culoare. 




A fost destul de dificil de fotografiat pentru că este într-un colțișor întunecat, sper că se vede cât de cât ce este acolo.
Dacă tot au reflectat lumina ulcioarele și nu am reușit să scap de reflexii, am decis să le folosesc pentru rubrica Reflexii în oglinda găzduită de Carmen.


8 comentarii:

  1. Ce frumos este raftul pirogravat! Imi amintesc, in scoala generala am facut la ora de " lucru de mana" un umeras pirogravat . Il am si acum, pentru ca e o amintire tare placuta din copilarie.
    Ulcele asemanatoare am si eu de la bunica mea, am tot in bucatarie, un "colt românesc" unde am mai multe obiecte artizanale. Mi-s tare dragi! ❤️
    O zi de joi cat mai placuta, Pompilia draga 🤗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In generală am făcut parte dintr-un cerc de pirogravură, mai am și acum un tablou pirogravat pe placaj cu scufița roșie. Și pentru profesoara de fizică și chimie am pirogravat fiecare membru al cercului (eram doar vreo 4-5) câte o planșă pe format A2. Eu am avut cuptorul Siemens-Martin. 13 ani mai târziu am revenit că profesoară in școala în care am învățat și planșa era pe perete in clasa la care am fost dirigintă. Ulcelele au fost cumpărate de la târgurile din stațiuni, la fel și lingurile.

      Ștergere
  2. Ce frumos este raftul !! Iubesc pur si simplu astfel de lucruri, facute cu dragoste. Cred ca dau un farmec anume casei... le cosnider adevarate comori.
    Bunicul meu avea ca hobby sa sculpteze - a sculptat in lemn, absolut superb, dar si in marmura (a scris numele pentru ...cripte.
    Am si eu o lingura pirogravata de cand eram mica - cred ca a fost cumparata (nu stiu sigur :D). Si am primit in dar, recent, un fund de lemn cu imaginea avatarului. Mi-ar fiplacut si mie, dar imi amintesc ca miroase, de la lemnul ars, deci clar nu as avea spor cu asa ceva - dar recunosc ca mi-ar placea.
    Ce colectie faina!!! Eu am avut editia cu ou (mi-a subtilizat-o Ralu ultima data cand a fost aici... :))) - coperta era destul de grosuta... dar da, multe carti din perioada aceea s-au degradat .. :O. Am cateva la care filele s-au facut maro :O
    Tot zic ca, la un moment dat, le voi scana...
    Pupici cu drag

    ps: si vasele sunt super faine - stii ca mie de la un puzzle cu farfurii mi se trage :)))). Mi l-am luat la reducere ca erau atatea farfurii acolo si strachini pictate.. )).
    Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rux dragă, mă bucur că îți place raftul! Știu fundul de lemn de care zici, l-am văzut pe blog.
      Mie îmi place mirosul lemnului ars, nu mă deranjează. Dar nu am mai pirogravat de foarte mult timp, mi-am pierdut îndemânarea. Am incercat acum vreo 2 ani, nu a ieșit ce as fi vrut.
      Coperta cărților este într-adevăr grosuță, dar e cumva sfărâmicios cartonul.
      Îmi amintesc puzzle-ul tău cu farfurii și străchini, e tare frumos! De fapt toate imaginile tale sunt deosebite, dar acela pare și complicat de făcut.

      Ștergere
  3. E minunat ce vad aici! Imi place raftul si imi plac si cartile cum arata - au imbatranit dar si-au pastrat spiritul viu! ❤
    E un ansamblu armonios.
    Si tata pirograva - a pirogravat vreo 10 tablouri. A mai facut si alte minuni... Poate ar trebui sa le "scot la lumina" de pe unde le-am depozitat dupa ce a murit - prea imi aminteau de el. 😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi amintesc de el dar nu vreau sa le ascund, cumva il simt langa mine daca ma inconjur cu lucrurile lui preferate si cu cele facute de el.
      Mi-ar placea sa le vad si pe ale tale.

      Ștergere