6 februarie 2023

Zăpezile din alte vremuri

 Ca sa nu zic "ou sont les neiges d'antan" că iarna asta toată lumea și-a pus această întrebare. Și uite că au venit până la urmă, dacă nu zăpadă mare măcar viscol puternic. 

Mie una nu îmi era dor, nu mă bucur că mor microbii ca alții, mai degrabă mă întreb când aud asta de ce in zona Mediteraneană nu e nevoie de îngheț să nu se îmbolnăvească, pentru că nu-i așa că ei sunt declarați cei mai sănătoși europeni. Of, trebuia să mă descarc :) 

Am iubit iarna din tot sufletul, era anotimpul meu preferat, eram toată ziua în zăpadă cu pantalonii înghețați până peste genunchi și cu mâinile amorțite de frig, dar nu mă puteau duce în casă. Și zăpada ținea din noiembrie până în martie in majoritatea iernilor iar frigul era o constantă afară, mai târziu și în casă (după introducerea cotelor de gaz). Noi am avut un termometru de exterior la geam de când mă știu, și au fost ierni in care arăta și -24. Nu se dezgheța peste zi cu săptămânile, așa că unii scoteau frigiderul din priza și țineau carnea congelata pe balcon. Nu se dezgheța :))) 

Niște fotografii vechi, să mă credeți, de când eram ștrumf:

Când făceam serbare de 8 martie cea mai mare problemă era că ni se cerea să ducem ghiocei pentru a-i oferi mamelor la finalul serbării. Deși aveam in grădină, erau de obicei sub zăpadă, nici pomeneală de flori. Acum am ghiocei înfloriți an de an, de revelion.

Cred că era teroare pentru adulți, mai ales pentru cei vârstnici, eram copii mulți în sat și aveam multe dealuri, străzile laterale nu erau asfaltate și noi bătătoream și lustruiam zăpada până se transforma in gheață, să "ne dăm" pe ea. In afară de copii și tineri ceilalți mergeau pe străzi tinandu-se de garduri la propriu. Cum gradina noastră este mare, tata se punea la mintea mea și arunca câteva găleți cu apă să înghețe, și aveam patinoarul în grădină. Aveam și patine :) 

Ah și îmi amintesc acum și de iernile dinainte de 89 când la prima ninsoare se închidea circulația și nimeni nu curata șoseaua. La fel se făcea ghețuș, o zăpadă foarte bine bătătorită și lucioasă, treceau câteva autobuze pe zi și cam atât, era un loc perfect de joacă mai ales că o aveam exact la poartă. 

Ca se sa nu creadă cei mai tineri că totul era idilic, îmi amintesc de o iarnă în care eram in școala generală și am mers la colindat cu clasa, ne-a plouat toată noaptea torențial. 

De ce nu îmi mai place... e o poveste lungă care combină naveta, frigul de la munca din școlile în care am predat și din biroul în care lucrez acum (am colege cu călduri, 16 grade e cald pentru ele), vârsta, diverse dureri care nu sunt străine de frigul răbdat de-a lungul timpului. Așa de după geam e frumos, dar și azi am ieșit la 6,20 la -9 grade și vânt pe niște trotuare acoperite cu gheață în mare parte și cu o lumină cam chioară, și nu mai e la fel de frumos. 

6 comentarii:

  1. Când ești copil totul e parca mai frumos, chiar și statul în zăpadă pana înghețat de tot. Intram în casa cu pantalonii de stăteau singuri drepți. Nu știu cum reușea mama sa ii usuce. Dar cumva cred ca eram mai căliți.
    Pe de alta parte, am indurat și frigul. După cutremurul din 86 școală mea nu mai era sigura, nu toate clădirile. Pe cei din primar ne mutase la un liceu și învățam seara în laboratorul de fizica si chimie. Pe niște mese lungi placate cu gresie. Și bine-nteles ca nu aveam căldură. Ne lăsase învățătorul sa stăm îmbrăcați cu geci și mănuși. Și totuși mi-au degerat mâinile pe mesele alea. Ma aștepta mama acasă si-mi lua imediat caietul și ma punea sa ii povestesc lecția încercând să descifreze scrisul și sa noteze ea pana nu uit. Pe caiet erau numai linii ca un ekg.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu exact ce zici, clasele a VII-a și a VIII-a le-am făcut în clădirea nouă a școlii care încă nu avea nici o sursă de căldură dar era mai comod pentru profesori așa decât sa stea și după masa. Eram doar două clase în acea clădire, profesorii veneau și plecau la căldură, noi acolo rămâneam. Un părinte a adus o sobă veche de fontă, un burlan reformat pe care l-am scos pe un ochi de geam, iar băieții mergeau după ore pe malul Arieșului și adunau lemne de la salciile căzute. Se găseau, că la noi era gaz și nu folosea nimeni lemne, dar erau ude de la zăpadă și ardeau greu. Chiar și așa îngheța in lighean apa pentru șters tabla.

      Ștergere
    2. Eu la liceu am facut cursuri intr-o sala la et doi, cu faianta (cred ca era ceva lab de chimie) si stateam cate trei in banca, imbracati cu toate cele si clantaneam .. hahahah - era si soba in clasa. dar evident depasita de situatie.

      Ștergere
    3. Fix așa am avut și eul la liceu laboratorul de chimie, dar nu era atât de frig. In liceu chiar am avut condiții, a fost liceu industrial și era în subordinea ministerului industriei metalurgice nu a ministerului învățământului. Aveam dotări f bune și căldură acceptabil.

      Ștergere
  2. Ce tare - aveai propriul patinoar!!!!
    Mai.. eram mai caliti, aveam (cu toate greutatile) mancare mai buna. Nu putem compara chimicalele din zilele astea (unde pana si macul de magazin are sulfiti, ca altfel nu poate sta in punga - da.. sunt sarcastica), cu ce aveam atunci - putin, dar bun.
    In fine.... era nasoala partea cu ghetusul pentru ca na... puteai sa iti rupi ceva :)) dar noi eram mai mcii si cadeam mai de jos :))). Apropo de cazut, pe -a opta am tras o tranta in spatele blocului si mi-am scrantit mana dreapta - partea buna e ca m-am fofilat de la nu mai stiu ce olimpiada (am intrebat pe mama cum le spunea ca aveam un lapsus, hahaha) la care fusesem inscrisa (m-au inscris toti pe-a opta ... nu stiu ce i-a apucat).
    Mie imilipseste zapada aia alba. Aveam mereu senzatia ca e nevoie de ea ca sa curete mizeria de peste an.... sa ne astearna o noua foaie de brodat anul ce vine.Stii?
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  3. ps: Pozele sunt absolut superbe. Cele mai frumoase momente!!! Imbratisari strumfului interior :*

    RăspundețiȘtergere