Staniolul mi-a placut de cand ma stiu, fosneste si luceste si in copilarie mi se parea foarte, dar foarte frumos. Cine a copilarit in anii 80 stie cum este cand nu se gaseste nimic, fiecare maruntis capata valoare. Desfaceam cu grija fiecare bomboana si ciocolata din ambalaj, pastram ambalajul de hartie (imi pare foarte rau ca nu le mai am) si staniolul il netezeam si pastram foile una peste alta. Avea culori diferite si uneori intram in micul meu stoc si faceam diverse lucruri din el.
Postarea Dianei de zilele trecute mi-a trezit amintirile si mi-am adus aminte ca faceam printre altele si mici cupe din staniol. Eram prin scoala generala, clasele gimnaziale, cand ma ocupam cu asa ceva. Nu am avut la indemana cel mai potrivit staniol, de la bomboane am dar nu l-am gasit, de la ciocolata nu am ca este doar argintiu si parca plasticos in multe cazuri, daca este. Am verificat ciocolatile din casa :))) una are staniol dar cu hartie pe dos si nu dispun momentan de rabdarea cu care mai demult curatam cu apa hartia de pe dosul staniolului. Inca doua nu au deloc staniol, asa ca am luat singura bucata pastrata, ceva mai dura, nu e genul care se sifoneaza usor. S-a prelucrat putin mai greu, la picior este problema, dar am facut rapid doua cupe mititele. Le-am rasucit pe degetul mic si le-am facut si o sticla sa nu fie stinghere. Sticle nu faceam in copilarie, doar cupe, si le umpleam cu bilute mici-mici de staniol de diverse culori, ziceam ca este sampanie, bilutele erau bulele. Sicluta este putin disproportionata, sa zicem ca e una din cele de mici dimensiuni, de obicei pentru turisti, si ajunge continutul pentru o degustare.
Pentru ca materialul de baza (si singurul) este staniolul, particip cu aceste cupe la transformarile creative ale lunii septembrie, lansate de Mihaela.
Staniolil a generat vrand-nevrand cateva reflexii delicioase, asa ca postarea participa si la rubrica Reflexii in oglinda găzduită de Carmen.
Si eu cunosc vremurile '80 🤗 A fost frumos, asa cum a fost... am reusit sa ne bucuram de maruntisuri si aprecierile noastre aveau o alta scala. Acum gasim de toate, dar ne e frica de chimicalele care sunt introduse, din dorinta producatorilor de a face avere cu orice pret.
RăspundețiȘtergereFrumoase reflexiile tale 🥰😍 pupici
E o discuție lungă, eram foarte săraci dar nu aveam conștiința sărăciei neavând termen de comparație, cei care au ieșit din țară în 90 știu cel mai bine. Eu nu am ieșit atunci, dar am discutat cu mai mulți, cineva a văzut un cuptor cu microunde într-o bucătărie în Franța și a crezut că este televizor. Știu că majoritatea neagă sărăcia de atunci dar ea exista, străinii care veneau cu ajutoare erau șocați cât se bucurau românii când primeau o ciocolată. Cred că eram ceva inedit pentru ei, atât de săraci material dar cu un nivel ridicat de educație.
ȘtergereCe imaginatie ai! Chiar nu m-as fi gandit la asa ceva! Mi s-a facut dor de putina sampanie! Cred ca si niste margelute pot fi pe post de bulbuci!
RăspundețiȘtergereAs adauga ceva totusi la comentariul tau. Asa saracie cum era atunci, aveam o cofetarie in cartier, in care se faceau niste dulciuri pe care nu le-as da pe nimic din ce e prin magazine acum. De ce oare dupa '89 au disparut rapid facand loc la importuri? Oamenii cumparau carti pe care le gaseai mai greu, insa tot ajungeau la noi. Cred ca sunt multe lucruri pe care nu le stiam, insa acum, dupa atatia ani, parca se risipeste ceata...
Felicitari pentru pahare. Poate incerc si eu.
Seara frumoasa! ❤️😘
Suzana sa nu mă crezi Gigi contra, dar legat de cofetării, in anii 80 in județul Cluj rar găseai ceva de cumpărat în ele. Aveam un laborator de cofetărie lângă liceu, noi mergeam zilnic acolo dar mai mult prune uscate găseam, rar altceva, era bucurie mare când găseam o prăjitură. Am înțeles că județul Cluj era defavorizat din acest punct de vedere, mergeam cu părinții să cumpărăm alimente in județul Mureș (ce nu era pe cartelă).
ȘtergereIn privința cărților, am avut și avem multe cărți, dar în acele vremuri la noi cel puțin tot pe sub mână se vindeau, aveai nevoie de pile la librărie să ți le rețină, uneori erau legate în pachet cu cărți ideologice, iar cenzura era în floare. Din unele erau șterse fragmente, altele interzise total, am cumpărat foarte multe cărți editate la noi pentru prima dată în anii 90 pentru că până atunci au fost interzise. Eu sunt fan SF, in primul rând Dune a fost interzisă, dar și multe cărți SF care puteau părea subversive prin ideile politice sau sociale exprimate. Tot atunci am făcut cunoștință cu Cioran, E Ionesco și mulți alții. Eu am făcut facultatea de științe politice, aproape toate cărțile studiate în facultate au făcut parte din cele interzise până atunci. Am avut acces la multe, dar parcă celelalte au fost la fel de multe.
Sunt minunate miniaturile tale! 😍 Ador miniaturile si imi place de numa sa ma "joc" cu staniolul! 😊
RăspundețiȘtergerePe la mijlocul anilor '80 "disparusera" bomboanele de pom cu ciocolata si erau unele din ceva zahar, cu diferite nuante... sa fie colorate. Nu-mi placeau, dar ma bucurasem ca pastrasera ambalajul cu staniol si cel din hartie cu "franjuri" (cat l-au pastrat). 😊 Cred ca mai am o nuca (sau doua?!) invelita in staniol "de atunci". Cel mai fain staniol era cel de la ciocolata chinezeasca... Dar ce gust avea ciocolata... Mai repede preferam lecitina! 😃
Articolul tau a deschis poarta spre amintirile din "vremurile de restriste" - dar am inchis-o repede, sa nu se inghesuie cele putin spre deloc placute. 😊
Multumesc! ❤
Îmi amintesc acele bomboane, erau beton la propriu. Cred că prin 85-85 am găsit numai din acelea, nu le-a mâncat nimeni și le-am păstrat într-o cutie și în fiecare an le-am agățat în brad, până în 89.
ȘtergereCiocolata chinezească, nu știu dacă vorbim de același sortiment, îmi plăcea foarte mult. Eu am câteva tuburi de carton de la papiotele de ață, le-am îmbrăcat în staniolul acela de la bomboane și le atârnam în brad. Le mai am și acum.
Ha!!! Asa ceva nu am facut dar cat de taaaaaare! Acum va trebui sa vad daca gasesc materie prima.. Dar inca stau si ma intreb care e tehnica la cupe :O. Woooow.
RăspundețiȘtergereSi mie mi-au placut anii 80 . Hihi :D
puuup
Și mie mi-au plăcut anii 80 atunci, dar nu aș vrea să îi retrăiesc.
ȘtergereIei bucățica de staniol și pui la un capăt degetul sau un creion, pix, cât de largă vrei să fie cupa. In jos ții degetul la lungimea pe care dorești să o aibă cupa, la mine a fost o idee mai sus de jumătatea staniolului. Dacă vrei piciorul un pic mai mic ții degetul la jumătate. Răsucești in jurul degetului tot staniolul, strangi și răsucești strâns sub deget să se formeze piciorul, scoți degetul și și desfaci cu grijă partea de jos a piciorului și o aplatizezi sa formezi talpa. Sper că a fost cât de cât clar!
Am citit și indicațiile de lucru, pare simplu oarecum, dar...
RăspundețiȘtergereAm crezut xa sunt mai mari din poza, dar bănuiesc ca sunt pentru Codruța. Arata minunat setul. Felicitări!
Am măsurat pentru exactitate, 3,8 cm. Puțin cam mari pentru Codruța, dar se descurcă și așa 😄
Ștergere