Cuburi cu mesaj

 Pentru ultima tema a transformarilor creative din aceasta luna, "fii creativ", Ocean va transmite un mesaj. In curand incepe ultima luna de vara, pentru unii incepe concediul, altii se refac dupa concediu, speram ca au trecut si valurile maxime de canicula si ca zilele devin mai domoale. Asa ca... Sa savuram si sa ne bucuram!

Mesajul este scris pe niste bucatele dintr-un fel de spuma, ceva similar ca utilizare cu polistirenul, care au ramas dintr-un ambalaj. A fost o bara micuta pe care am taiat-o in trei, am lipit literele autocolante (am incercat sa scriu dar nu am reusit nici cu markerul nici cu vopsea, este prea poros materialul) si am conturat marginile cu acrilic mov. 

Reflexii în oglindă - oul norocos

 Aveam altceva in plan, dar am amânat pentru că de dimineață am spart un ou să fac un ochi și am văzut dublu la propriu 😀. A fost mica bucurie a dimineții, nici nu știu de câți ani nu am mai văzut așa ceva.

Jocul reflexii în oglindă este găzduit de Carmen.

Fotografie din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte - Cetatea Alba Iulia

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personala.

Cupa cu înghețată

 Pentru transformarile creative ale lunii iulie am pregatit o cupa cu inghetata. Stiu ca pare uriasa pentru a fost fotografiata macro, ceea ce ii scoate in evidenta si toate defectele, dar are abia 2 cm inaltime si 1 cm diametru. Cupa am facut-o dintr-o hartiuta de la ciocolatele Merci, si am umplut-o cu inghetat din plostiren. Arome? Preferatele mele, cafea, vanilie si ciocolata. Bine, poate ca cele albe sunt cu gust de frisca. Iar ciocolata este mai la fund, nu se vede 😂.  

Dupa cum vedeti, Ocean s-a instalat comod pe canapeaua Codrutei, mult prea mare pentru ea, si infrunta canicula savurand cupa de inghetata. 

Reflexii in oglinda - ferestre spre departari

 Cum ziceam ieri, când rămân fără imagini dau iama in fotografiile soțului. Așa se face că am luat ieri la puricat foldere vechi, din care am aceste imagini cu ferestre de la castelul Bran, făcute acum șapte ani.

Nu îmi vine să cred că a trecut deja atâta timp. Dintre puținele castele/palate vizitate la noi in țară, acesta mi-a plăcut cel mai mult. De plăcut mi-au plăcut toate, iubesc castelele, eu am crescut în apropierea unui mic castel medieval lăsat în paragină și am mers adesea cu bicicleta la el, mi-am petrecut multe zile de vară sub stejarii din curte și am visat cum ar fi fost să pot locui acolo. M-am născut visătoare, ce să fac. Acum nu mai este accesibil, este locuit și nu prea am fotografii făcute acolo. Am deraiat rău, aceste ferestre micuțe au stârnit multe amintiri. 

Să mai zic că îmi plac și ferestrele, ca elemente arhitecturale dar și ca simbol? Chiar, pentru o altă postare o să caut ferestre mai aparte, numai că va trebui să trec prin mii de fotografii. Așa le mai revăd și eu, că altfel nu prea deschid folderele.

Postarea participă la jocul reflexii în oglindă găzduit de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fara cuvinte - straluciri

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen. 

Fotografie din arhiva personala

Farul... de pe insula Dreamland

 Farul acesta l-am făcut din două tuburi groase de hârtie igienică, așa că a ieșit destul de mărișor. Acum mă gândesc că îl puteam face mai mic, mai pentru lumea păpușilor, dar... altă dată. 

Soclul este din polistiren, pentru a respecta cerințele temei transformarilor creative. Am un tub de vopsea stone effect, și este prima dată când o folosesc. O am de mult, și s-a uscat nefolosită, așa că am tăiat tubul și am amestecat o parte din vopsea cu apă (este pe bază de apă) pentru a o putea folosi.

Tuburile le-am prins între ele cu masking tape, scuze dar denumirea in engleză îmi vine mai repede in minte. Așa am obținut și efectul de vechi, de tencuiala scorojită de la mijloc. Am vopsit apoi cu alb și albastru, pentru că nu am acrilic roșu. Dar totuși vroiam un pic de roșu, așa că am conturat îmbinarea culorilor cu un marker roșu. Pentru gărdulețul de sus, care seamănă mai mult cu crenelurile medievale, am decupat carton subțire și flexibil de la o cutie cu ciocolată și l-am colorat negru cu un marker, din nou din lipsă de acrilic potrivit. Flacăra este o lumânare cu led, iar puținele elemente de decor sunt reciclate. Micuțul colac de salvare a fost găsit, iar ancora este desprinsă de pe o fustă cumpărată acum mulți ani de la sh, plină cu ancore metalice cusute pe ea și agățată toată din cauza lor.

Asa-i ca au iesit niste reflexii frumusele?

Jocul reflexii in oglinda este gazduit de Carmen, si putin cam in intarziere am reusit si eu sa ajung saptamana aceasta.

Felicitare cu polistiren

 Din nou este o caldura greu de suportat, si se pare ca luna aceasta nu mai scapam de ea. Si luna este abia la inceput! Asa ca in mod firesc 🤣 a iesit din mainile mele o felicitare iernatica pentru transformarile creative din luna lui cuptor. 

Aveam cateva bucatele de folie de polistiren de la un ambalaj, ca aceea care se pune sub parchet. Culoarea alba m-a dus cu gandul la zapada, si am decis sa fac o casuta de zapada, un iglu. Numai bine, am pastrat cateva ambalaje de la niste mini-ciocolatele primite de Craciun cu imagini de iarna, printre care si pinguini. Am decupat un pinguin si i-am indicat drumul spre iglu, poate vrea sa ii viziteze pe locuitorii acestuia. 

Pentru ninsoare am avut alta idee initial, dar cautand pinguinul am dat si peste bulinutele astea facute cu perforatorul din cartonul auriu de la o prajitura pe care am primit-o candva si le pastram intr-o pungulita. La mine ati mai vazut ploaie aurie, asa ca sa nu va mirati de ninsoare aurie, in lumea viselor totul este posibil. 

Reflexii în oglindă - dâre pe cer

 Azi dimineață mergând spre stație am ridicat ochii spre cer și spre mirarea mea am văzut, alături de niște nori frumoși, pufoși și ușori, prevestitori de vreme bună, niște dâre de avioane cum nu am mai văzut. Nu exagerez, chiar nu am mai văzut atât de groase niciodată. Nu am avut la îndemână și subțiri pentru comparație, dar cele subțiri, normale, abia se zăresc în fotografii.

Dara din cele două fotografii este una și aceeași, traversa tot cerul și făcea o curbă la orizont, un semicerc imens. Erau vreo patru de fapt, dar asta era cea mai lungă.

In Cluj din autobuz am mai văzut două paralele, cea care pare subțire era de fapt o dara groasă obișnuită, cealaltă una gigantică. Chiar nu le pot estima grosimea dar erau imense. 

Reflexiile soarelui de dimineață mi s-au părut perfecte pentru jocul găzduit de Carmen, reflexii în oglindă. 

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fără cuvinte - un sfat folositor

 

Miercurea fără cuvinte este gazduita de Carmen.

Fotografie din arhiva personală.

Masinuta din cutii de chibrituri

 Incercand sa raspund provocarii de a salva carti lansata de Rux la inceputul acestei luni, am cautat carti din copilaria mea. Am gasit mai multe, dar am ramas deocamdata la aceasta carte primita ca premiu in clasa I. Este un mic almanah de fapt, din cate mi-am dat seama este almanahul revistei Arici Pogonici. Eu nu am cunoscut acea revista, am auzit doar despre ea, nu mai exista deja in copilaria mea. Chiar si acest almanah este cu un an mai in varsta decat mine. 

Cred ca a fost primul contact cu benzile desenate si dragoste la prima vedere, daca nu cumva erau si in revista Soimii patriei. Nu imi amintesc.

Cgiar daca in primele pagini apar fotografii, articole elogioase, poezii de slava pentru cei doi "eroi", le-am ignorat cu gratie intotdeauna, pentru ca restul almanahului se adreseaza cu adevarat copiilor. Copertile mi se par superb realizate, iar interiorul contine un amestec de povestiri, glume, sfaturi, chestionare, "stiati ca", ilustratii frumoase, benzi desenate, un strop de filatelie, idei de jocuri si jucarii de confectionat care m-a facut sa il recitesc de zeci de ori, cred ca stiam totul pe dinafara la un moment dat. Am recitit si acum o parte din el, v-am pus si voua cateva fragmente si m-am minunat cat de mult s-au indepartat cartile pentru copii actuale de vechile modele. Cu parere de rau, constat ca, de exemplu, sfaturile pentru excursie, adresate unor copii de scoala generala, acum i-ar ingrozi pe parinti (prea periculoase). Ei bine, noi faceam toate astea. 

Cartea este in stare destul de buna, ii lipseste o pagina care a fost taiata (nu imi amintesc absolut nimc) si are desprinse cateva pagini de la mijloc, de care inca nu am apucat sa ma ocup. M-am hotarat insa sa confectionez mica basculanta din cutii de chibrituri, o jucarie numai buna pentru Ocean. O vedeti cum s-a asezat pe scaunel si o studiaza. Imi amintesc ca am mai facut basculanta asta si in copilarie, dar acum a fost mai usor pentru ca am avut la indemana hartie dublu adeziva si un lipici bun, lucruri care pe atunci nu se gaseau.

Nici cutiile de chibrituri nu mai sunt ce au fost, asa ca basculanta are o alura usor diferita fata de model. Au alte proportii cutiile pe care le-am avut eu la indemana. Ca fapt divers, da cativa ani folosesc un aprinzator tip bricheta, dar am pastrat de-a lungul vremii cutiile golite si am facut diverse lucruri cu ele. 

Singura diferenta fata de model este ca am pus si doi nasturasi pe post de faruri. Si am folosit si o bucata de plastic pentru parbriz, niste liniute pe desen sugereaza asa ceva. Plasticul este de la ambalajul unor piese de-ale sotului, este dur si s-a potrivit perfect aici. Pentru ca am folosit aceasta bucatica de plastic, inscriu basculanta si la transformarile creative gazduite de Mihaela, tema "fii creativ".

Reflexii în oglindă - nori de ploaie

 Sâmbătă, pe autostradă. Goană pe sub nori, in marginea ploii. Foarte cald și umed, culori cenușii. Nu am modificat absolut nimic la fotografii, așa a fost de bacovian peisajul.

Mie îmi place ploaia și îmi plac norii, pe voi poate v-am plictisit cu atâtea fotografii cenușii. 

Jocul reflexii în oglindă este găzduit de Carmen.