21 ianuarie 2020

Antalya, Side

Tot mai leneșă mă fac la scris pe blog, of procrastinarea asta :) bine, responsabil este și un job full time combinat cu naveta pe drumul care a ajuns cel mai aglomerat din țară, care îmi înghite peste 3 ore pe 15 km. Ok, în timpul școlii, dar e cam tot timpul :) 

Așa, și acum că m-am justificat destul :) urmează fotografii din concediul din toamnă, pentru prima dată în Turcia. Asta pentru că noi nu suntem turiști de all-inclusive și agențiile asta oferă în Turcia, iar zbor direct din Cluj nu este sa mergem pe cont propriu. Și cu trambalit prin alte orașe nu ne convine că avem puțin timp disponibil și nu mai avem  energia din tinerețe. Astea fiind zise, mie mi s-a pus pata că vreau sa vad Pamukkale, așa că ne-am îndreptat spre Side. Vorba vine Side, de fapt stațiunea se numește Evrenseki și mai ai până în Side.
Nu o sa vorbesc despre luxul din hotel că nu ăsta e scopul postării. O sa spun doar că în afară de shopping nu prea aveai ce face seara din păcate, ne-am tot plimbat pe străzi și ne-am fotografiat cu mulțimea de reprezentări de pe stradă, parcă nu le-aș zice chiar statui. 
Shoppingul ne-a dezamăgit pentru că nu am găsit absolut nimic autentic, de exemplu as fi vrut un parfum turcesc dar erau numai fake-uri ale celor occidentale. La fel și la haine, mai visam la un sal de cașmir, de mătase sau așa ceva. Pofta-n cui, era plin de treninguri, tricouri și adidași fake. 


Dar sa nu uitam de ce ne-am dus de fapt acolo, peisaje și ruine. Yap, de la un concediu vreau in primul rând mare și ruine :) 


Am luat într-o seară un microbuz din fața hotelului și ne-am dus în Side. 8 km și 20 de minute pentru că are multe opriri, plin și gălăgios. Ultima stație este chiar lângă ruine. 
Am rămas surprinsă să văd urmele unui mare oraș pentru că mă așteptam la ceva micuț. Două ore ne-am plimbat pe aleile orașului grecesc, printre urmele locuințelor și atelierelor și ale templelor. Am admirat de la distanță și agora care este in spatele unui gard și în cele din urmă am înțeles că pentru a intra acolo trebuie sa plătești o taxă care oferă acces și în muzeu. Cum nu știam de existenta muzeului nu ne-am interesat nici de program. La ora 6 când am vrut sa intrăm se închidea, era deja seară. Oricum nu aveam lire turcești și era singurul loc care nu accepta altă monedă. In rest, bani sa fie că îți făceau rapid conversia. 










La un moment dat foșnea ceva prin iarbă. Două broscuțe se plimbau și ele liniștite, fără frică de oameni. 


























Știu, tot ruine sunt și în continuare dar din altă poveste. Sunt urmele orașului antic Hierapolis, vecin cu Pamukkale. 
Fiind excursie organizata (distanta e de vină) nu am putut sta cât am fi vrut așa că l-am privit de la distanță. Se lucra de zor la restaurare, când am trecut noi pe acolo tocmai așezau o statuie imensă și strălucitoare in amfiteatru. 





Am ajuns și la Pamukkale, Castelul de bumbac, unde din păcate am avut numai două ore la dispoziție. Drumul a durat 6 ore pe sens, au fost și opriri la cumpărături dar nimeni din micul nostru grup nu a fost interesat, toți am fi preferat sa stam mai mult la Pamukkale pentru că este cu adevărat un loc unic. 


Când te vezi lângă un camp de calcar murdar te întrebi dacă asta e tot. Pentru că ghidul te lasă baltă te uiți ce fac ceilalți și îi imiți. Pe niste scări de lemn și în jurul lor ne-am lăsat sandalele, este alunecos dar ești mai în siguranță desculț. Nu foarte, am văzut câteva căzături in cele doua ore. Eu mi-am uitat acolo și pălăria de soare, cam greu fara ea pentru că soarele era orbitor și fierbinte și reflectat puternic de apă și de suprafețele albe. Erau sute de oameni de toate națiile dar am găsit două ore mai târziu pălăria langa sandale.
Ni s-a spus sa ne luam costume de baie și prosoape dar nu le-am putut folosi. Ești pe o suprafață înclinată și destul de tăioasă pe care curge apa termală, nu este nici un punct uscat unde sa poți lăsa geanta. Slipul îți e de folos numai dacă ai venit cu pantaloni lungi, că trebuie să îi dai jos sau ii uzi până peste genunchi. O crema bună de protecție solară e indispensabilă, și noi am fost acolo în ultimele zile din septembrie. Nici nu vreau să mă gândesc cum e vara. 
Ești practic pe versantul unui munte și jos este un lac cu apa azurie pe care te poți plimba cu vaporașul. Până jos sunt zeci de terase de calcar cu apa termală in ele, nu e calda cu adevărat dar e termală. Sub razele soarelui de dimineață și la orele amiezii are o culoare incredibilă, greu de surprins in fotografii din cauza ultravioletelor. 










 Se coboara doar pe margine și e destul de periculos, te taie la picioare, aluneci și ești pe marginea unei râpe adânci, fără balustradă și prin aglomerație. Așa am descoperit că românii sunt mici copii la îmbrâncit pe lângă chinezi :) 


Și ajungi într-un final la bazinele alea fotogenice care m-au determinat să merg la Pamukkale. 




La ieșire am dat o raita și la bazinele antice. Arată superb și apa e ca și cristalul, dar te costă 10 euro sa te îmbăiezi in aglomerație așa că nu mersi. Sunt bazinele anticului Hierapolis, funcționale și acum. Cu cabine de schimb și dusuri, o cafenea, tarabe cu suveniruri și multă înghețată.
Înghețată merită o mențiune specială, este foarte buna și vânzătorii fac tot felul de giumbușlucuri, durează până pui mâna pe ea. E amuzant dar nu și când ești contra cronometru, că mine in acel moment.




As zice că și drumul merita o mențiune specială, am făcut peste 200 km pe o autostradă în munții Taurus perfect întreținută, cu sensuri giratorii tot la câțiva km. Fără opriri nu cred că făceam mai mult de 3 ore pe tot drumul, inclusiv zona aglomerată dintre Antalya și stațiune. 


Și pentru că a venit vorba de Antalya, o imagine de la periferia orașului, mare cat Bucureștiul dar nu prea mare in țara lui, un cartier întreg in construcție.


Cu asta ne-am ocupat serile in care nu am fost plecati, după masă de seară ne plimbam pe plaja până noaptea târziu și admiram apusul. Seară de seară cerul era în flăcări și plaja era plină de curioși :)
Da știu că hotelul avea entertainment but it's not my cup of tea. My cup of tea e natura, și Antalya are ce oferi la capitolul acesta.




24 decembrie 2019

Glob cu scoici

Pentru tema data de Rux am ales un glob banal al anilor 80 si am hotarat sa il transform intr-un glob magic. Unul cu amintiri. Care sa ma duca instantaneu pe plajele Greciei cand il privesc. Adica am ales sa alatur doua obsesii, podoabele de Craciun si Grecia. 


Globul nu este unul la care sa fi tinut in mod deosebit dar nu am vrut sa renunt la el, asa ca noua infatisare este exact ce ii trebuia ca sa fie in centrul atentiei. Demult, prin anii 80, mi-am dorit foarte mult un glob transparent pentru ca vazusem unul la cineva. Dar nu am gasit, pe vremea aia am avut mare noroc ca am gasit chiar si unul partial transparent, pictat cu stelute argintii. Imi plac stelutele, nimic de zis, dar as fi vrut sa nu aiba absolut nimic desenat pe el. L-am gazduit si asa, l-am agatat an de an in brad pentru ca oricat de multe poboabe as avea incerc sa le fac loc tuturor (da, am un brad foarte colorat, nu e deloc la moda dar e plin de amintiri si il ador asa), dar acum i-a venit randul sa se odihneasca. 
Because I am a hoarder :) am in casa nisip si o gramada maaare de scoici aduse de pe toate plajele pe care am ajuns, asa ca am turnat nisip in glob si am asezat deasupra scoici si melci marini de dimensiuni mici-mici, ca nu a incaput mare lucru pe gaurica de sus. Dupa ce i-am reatasat agatatoarea am vazut ca a devenit cam greu si agatatoarea nu il mai poate sustine si i-am cautat si un piedestal :) 

23 decembrie 2019

Brăduți din materiale reciclate

Ehei, de când tot lucrez la ei, credeam că va trece Crăciunul până să îi postez! Am reușit să fac șapte brăduleți din materiale reciclate și am așteptat cu înfrigurare o zi de weekend cu lumina bună (că în rest plec și mă întorc acasă noaptea) sa le fac fotografii. In special visam la fotografia de grup, acum că am realizat-o unii dintre ei vor pleca. 
Pe doi dintre ei i-ați mai văzut, mai am unul din reviste dar verde că s-a terminat vopseaua argintie :) 
Ceilalți sunt pe conuri. Cel alb cu roșu pe polistiren pentru că aveam conul cumpărat de câțiva ani iar ceilalți pe conuri din carton (din dosare de carton mai exact). Floricelele sunt din cămăși de mătase iar pentru cel albastru am îmbrăcat cartonul intr-o bucată de tricotaj. Pe acesta l-am decorat cu ce am găsit prin cutii, floricele rămase nefolosite, frunzulițe și mărgeluțe stinghere.






20 decembrie 2019

Suporturi pentru lumânări

Am realizat câteva suporturi pentru lumânări din materiale reciclate și mie una mi se pare că au ieșit chiar drăguțe :) mă da afară modestia din casă ha ha. 
Primul este in întregime opera mea, am luat un tub de la hârtia igienică și l-am îmbrăcat în bețișoare de înghețată (toate bețișoarele mele au avut cândva înghețată pe ele, nu cumpăr bețe pentru că ador sa reciclez). Am fixat în interior un carton care să susțină lumânarea și am vopsit totul alb, apoi am aplicat șervețel. Evident, cu lac pe deasupra :) 


Celelalte le-am gândit ca un set și am primit sprijinul soțului la realizarea lor. Concret, eu i-am dat dimensiunile și el le-a făcut din crengi uscate (tăiate și grădina noastră). Tot reciclare se cheamă, altfel ar ajunge pe foc. Pe acestea le-am decorat cu model de Crăciun, pentru că... ador modelele de Crăciun! 
Ah, și toate lumânările au aromă de ciocolată! 


6 decembrie 2019

Globuri decoupage

După ce am tot văzut postări cu globuri decorate cu tehnica decoupage am pus și eu mâna pe cele două globuri mai mărișoare pe care le aveam prin casă și m-am pus pe treabă. A ieșit ceva... pe de o parte mie nu îmi plac decorațiunile încărcate, pe de altă parte parcă ar mai merge ceva in plus... astea rămân așa și mai vedem :) 



27 noiembrie 2019

Braduti din reviste






Am realizat cei doi braduti din doua reviste, cel mic a fost o revista a unei farmacii iar cel mare un pliant de la supermarket. Am vazut intamplator un filmulet si mi-am zis ca trebuie sa incerc si eu ca prea arata bine. Si pentru ca daca asteptam o vreme sigur uitam, ca asa patesc tot timpul :) am pus mana imediat pe cele doua reviste si m-am apucat de pliat. In continuare am beneficiat de sprijinul sotului care a suflat bradutii cu grund si apoi i-a vopsit cu spray. I-am lipit pe cate un sfesnic, unul metalic si altul din portelan, cumparati de la vechituri si i-am decorat cu stelute din carton auriu. Si s-au potrivit la fix pentru a zecea editie a concursului impodobim-bradul de pe copilarim :) 

18 noiembrie 2019

Coronița și brăduț de Crăciun

Anul trecut am văzut peste tot decorațiuni de Crăciun cu globulețele astea de ață dar evident că până m-am moșmondit eu a trecut Crăciunul :) 
Așa că acum le-am pregătit din timp, am masacrat o cutie pentru coroniță și un dosar pentru brăduț, am răscolit prin cutia cu maimuțe după alte mărunțișuri și am produs două decorațiuni in întregime reciclate. Lucru de care sunt foarte mândră pentru că asta îmi doresc cel mai mult să fac, sa refolosesc lucruri care pot aduce din nou bucurie în loc să îngroașe stratul (consistent) de gunoi al marilor orașe. Mă rog, dacă intră și Clujul in categoria marilor orașe :)