15 mai 2020

Sticla decoupaje cu imagini vintage

Am luat o sticla patrata (primita gata golita de la prieteni care ne cunosc pasiunile :) si am decorat-o cu lut modelat in formele comandate de la chinezi. Servetelul s-a incadrat perfect in arcadele de lut, de cand ma chinuiam sa gasesc ceva potrivit de decorat cu el si mi se parea ca nu se integreaza nicaieri.
Nu stiu altii cum sunt :) dar eu una mi-am tot cumparat de-a lungul vremii servetele, de obicei la pachet, am adunat doua cutii maricele, si nu am folosit nici jumatate din modele. Le tot sucesc si le invartesc si parca tot altceva mi-ar trebui. Modelul acesta il am de vreo doi ani si abia acum i-am gasit "casa".



12 mai 2020

Cercei din piele


Perioada asta pentru mine a fost la fel de aglomerata ca de obicei, am lucrat zilnic si am mers la serviciu, doar durata navetei a mai scazut pentru ca s-au eliberat strazile. Munca multa, stres, nu prea am simtit nici o diferenta :( dar am gasit timp intr-o dupamasa ploioasa si rece sa ma joc cu niste bucatele de piele. 

















19 aprilie 2020

30 martie 2020

Flori de primăvară

Chiar dacă uneori (destul de des) îmi doresc să pot ignora tot ce se întâmplă în jurul meu, pur și simplu nu se poate în întregime. Sunt mulți ani de când televizorul înseamnă pentru mine exclusiv documentare și filme, explicația e destul de lungă, la fel e și acum, numai că în ultimele săptămâni am urmărit și știrile pe net. Foarte selectiv și scurt, dar totuși ceea ce se petrece în jur nu poate fi ignorat. 
Am cam lipsit de aici pentru că mi-am făcut în sfârșit curaj să rezolv o problema veche și la sfârșitul lunii februarie m-am operat și mi-am scos fierea. Cu tot cu pumnul de pietre din ea. Cât timp am stat in spital a intrat și coronavirusul in țara noastră. A durat și recuperarea, am mers o săptămână la serviciu apoi am rămas în concediu de odihna, concediu planificat din prima zi a anului și imposibil de amânat la mine la serviciu. Tot asta a fost și perioada in care am inceput sa mă simt bine și cum de plecat undeva nu se mai punea problema am rămas în casă adică în apartament și am început să scotocesc după proiecte începute și abandonate. 
Am găsit o mulțime, cele două săptămâni s-au terminat și eu nu am terminat cu ele :) dar macar am mai finalizat cate ceva. Unele habar nu mai am ce vroiau sa fie, căutăm idei noi. 



Cutiile de mai sus zăceau date cu grund și cam atât. Le-am vopsit cu vopsea de cretă mint green, le-am decorat și am abandonat ideea inițială de a le umple cu flori din hârtie creponată pentru că... ar fi trebuit să fac întâi florile. Așa că am căutat prin cutiile cu flori textile și am găsit o mulțime, inclusiv astea in nuanțe de piersica. Cum culorile par sa se împace foarte bine le-am ales pe ele. In interior aveam de gând să pun polistiren, dar am găsit niște bureți semirotunzi (pernițe de umeri de la cămăși desființate păstrați în ideea că or fi buni la ceva) și s-au potrivit perfect. 
Așa că... am adus un pic de culoare și de primăvară cu ele in casă, dacă de ieșit ies exact până la munca și înapoi. 


5 martie 2020

Cutie de bijuterii metalica

Aveam cutia asta de un secol, de la o crema de maini. Ea in sine nu avea nimic special, in afara materialului din care este facuta, si care este tocmai motivul pentru care am cumparat-o. Adica, daca tot imi trebuie o crema de maini hai sa o iau pe aia cu o cutie de calitate, pe care nu va trebui sa o arunc la final. Nu e chiar maruntica, are 9 cm diametru si 4,5 cm inaltime. Am tot depozitat in ea  maruntisuri si margelute pana cand intr-o zi i-a venit randul la infrumusetat si am pictat-o cu acrilic albastru, am indulcit-o cu patina aurie si deasupra i-am lipit o floare din coji de fistic care, dupa mine, aduce cu un nufar. 



14 februarie 2020

Set Sur le pont Mirabeau

Așa scrie pe șervețelul folosit pentru acest set. Povestea este mai lunga dar e ascunsă sub imagini :) 
Chiar dacă preferatele mele sunt altele, acest șervețel a fost cel mai admirat din "colecția  mea" de către restul lumii, așa că mă decis să-l folosesc mai des. 


Cutia (nu ii zic cutiuță pentru că e generoasă că dimensiuni) e tot din cele lucrate de soțul meu. 


Suporturile de lumânări sunt turnate din ghips tot de către soțul meu iar lumânările din ele sunt parfumate. Unul se poate ghici ușor în ce a fost turnat, asta a fost ideea lui, pentru celălalt am folosit o cutie de lapte. Măcar să mai servească la ceva înainte de a fi aruncată! 


11 februarie 2020

Hortensia set

In colecția deja prea mare dar cumva și insuficienta de șervețele (nu mă întrebați cum vine asta) am adunat și un pachet cu hortensii. Am folosit trei bucăți pentru acest set, compus dintr-o cutie lucrată manual din lemn de către soțul meu și o sticlă.




Mai am câteva cutii făcute de el, le ador! Au mici imperfecțiuni evident, părțile rotunjite nu sunt absolut simetrice, dar de-aia nu sunt de serie, nu-i așa?

21 ianuarie 2020

Antalya, Side

Tot mai leneșă mă fac la scris pe blog, of procrastinarea asta :) bine, responsabil este și un job full time combinat cu naveta pe drumul care a ajuns cel mai aglomerat din țară, care îmi înghite peste 3 ore pe 15 km. Ok, în timpul școlii, dar e cam tot timpul :) 

Așa, și acum că m-am justificat destul :) urmează fotografii din concediul din toamnă, pentru prima dată în Turcia. Asta pentru că noi nu suntem turiști de all-inclusive și agențiile asta oferă în Turcia, iar zbor direct din Cluj nu este sa mergem pe cont propriu. Și cu trambalit prin alte orașe nu ne convine că avem puțin timp disponibil și nu mai avem  energia din tinerețe. Astea fiind zise, mie mi s-a pus pata că vreau sa vad Pamukkale, așa că ne-am îndreptat spre Side. Vorba vine Side, de fapt stațiunea se numește Evrenseki și mai ai până în Side.
Nu o sa vorbesc despre luxul din hotel că nu ăsta e scopul postării. O sa spun doar că în afară de shopping nu prea aveai ce face seara din păcate, ne-am tot plimbat pe străzi și ne-am fotografiat cu mulțimea de reprezentări de pe stradă, parcă nu le-aș zice chiar statui. 
Shoppingul ne-a dezamăgit pentru că nu am găsit absolut nimic autentic, de exemplu as fi vrut un parfum turcesc dar erau numai fake-uri ale celor occidentale. La fel și la haine, mai visam la un sal de cașmir, de mătase sau așa ceva. Pofta-n cui, era plin de treninguri, tricouri și adidași fake. 


Dar sa nu uitam de ce ne-am dus de fapt acolo, peisaje și ruine. Yap, de la un concediu vreau in primul rând mare și ruine :) 


Am luat într-o seară un microbuz din fața hotelului și ne-am dus în Side. 8 km și 20 de minute pentru că are multe opriri, plin și gălăgios. Ultima stație este chiar lângă ruine. 
Am rămas surprinsă să văd urmele unui mare oraș pentru că mă așteptam la ceva micuț. Două ore ne-am plimbat pe aleile orașului grecesc, printre urmele locuințelor și atelierelor și ale templelor. Am admirat de la distanță și agora care este in spatele unui gard și în cele din urmă am înțeles că pentru a intra acolo trebuie sa plătești o taxă care oferă acces și în muzeu. Cum nu știam de existenta muzeului nu ne-am interesat nici de program. La ora 6 când am vrut sa intrăm se închidea, era deja seară. Oricum nu aveam lire turcești și era singurul loc care nu accepta altă monedă. In rest, bani sa fie că îți făceau rapid conversia. 










La un moment dat foșnea ceva prin iarbă. Două broscuțe se plimbau și ele liniștite, fără frică de oameni. 


























Știu, tot ruine sunt și în continuare dar din altă poveste. Sunt urmele orașului antic Hierapolis, vecin cu Pamukkale. 
Fiind excursie organizata (distanta e de vină) nu am putut sta cât am fi vrut așa că l-am privit de la distanță. Se lucra de zor la restaurare, când am trecut noi pe acolo tocmai așezau o statuie imensă și strălucitoare in amfiteatru. 





Am ajuns și la Pamukkale, Castelul de bumbac, unde din păcate am avut numai două ore la dispoziție. Drumul a durat 6 ore pe sens, au fost și opriri la cumpărături dar nimeni din micul nostru grup nu a fost interesat, toți am fi preferat sa stam mai mult la Pamukkale pentru că este cu adevărat un loc unic. 


Când te vezi lângă un camp de calcar murdar te întrebi dacă asta e tot. Pentru că ghidul te lasă baltă te uiți ce fac ceilalți și îi imiți. Pe niste scări de lemn și în jurul lor ne-am lăsat sandalele, este alunecos dar ești mai în siguranță desculț. Nu foarte, am văzut câteva căzături in cele doua ore. Eu mi-am uitat acolo și pălăria de soare, cam greu fara ea pentru că soarele era orbitor și fierbinte și reflectat puternic de apă și de suprafețele albe. Erau sute de oameni de toate națiile dar am găsit două ore mai târziu pălăria langa sandale.
Ni s-a spus sa ne luam costume de baie și prosoape dar nu le-am putut folosi. Ești pe o suprafață înclinată și destul de tăioasă pe care curge apa termală, nu este nici un punct uscat unde sa poți lăsa geanta. Slipul îți e de folos numai dacă ai venit cu pantaloni lungi, că trebuie să îi dai jos sau ii uzi până peste genunchi. O crema bună de protecție solară e indispensabilă, și noi am fost acolo în ultimele zile din septembrie. Nici nu vreau să mă gândesc cum e vara. 
Ești practic pe versantul unui munte și jos este un lac cu apa azurie pe care te poți plimba cu vaporașul. Până jos sunt zeci de terase de calcar cu apa termală in ele, nu e calda cu adevărat dar e termală. Sub razele soarelui de dimineață și la orele amiezii are o culoare incredibilă, greu de surprins in fotografii din cauza ultravioletelor. 










 Se coboara doar pe margine și e destul de periculos, te taie la picioare, aluneci și ești pe marginea unei râpe adânci, fără balustradă și prin aglomerație. Așa am descoperit că românii sunt mici copii la îmbrâncit pe lângă chinezi :) 


Și ajungi într-un final la bazinele alea fotogenice care m-au determinat să merg la Pamukkale. 




La ieșire am dat o raita și la bazinele antice. Arată superb și apa e ca și cristalul, dar te costă 10 euro sa te îmbăiezi in aglomerație așa că nu mersi. Sunt bazinele anticului Hierapolis, funcționale și acum. Cu cabine de schimb și dusuri, o cafenea, tarabe cu suveniruri și multă înghețată.
Înghețată merită o mențiune specială, este foarte buna și vânzătorii fac tot felul de giumbușlucuri, durează până pui mâna pe ea. E amuzant dar nu și când ești contra cronometru, că mine in acel moment.




As zice că și drumul merita o mențiune specială, am făcut peste 200 km pe o autostradă în munții Taurus perfect întreținută, cu sensuri giratorii tot la câțiva km. Fără opriri nu cred că făceam mai mult de 3 ore pe tot drumul, inclusiv zona aglomerată dintre Antalya și stațiune. 


Și pentru că a venit vorba de Antalya, o imagine de la periferia orașului, mare cat Bucureștiul dar nu prea mare in țara lui, un cartier întreg in construcție.


Cu asta ne-am ocupat serile in care nu am fost plecati, după masă de seară ne plimbam pe plaja până noaptea târziu și admiram apusul. Seară de seară cerul era în flăcări și plaja era plină de curioși :)
Da știu că hotelul avea entertainment but it's not my cup of tea. My cup of tea e natura, și Antalya are ce oferi la capitolul acesta.