15 februarie 2025

Mărțișor rochiță

 Pentru tema "martisor" a transformarilor creative am lucrat o rochita din doua bucati de panglica. Cea turcoaz este de la un buchet de flori, iar panglica ingusta albastra este din nou de la haine. Pe mine sincer ma dispera hainele care au aceste panglicute inguste la umeri sau la betelie, ies afara tot timpul si arata urat, asa ca le tai imediat. Si le pun in cutia cu panglici, pentru ca in timp le gasesc o utilitate. Piesa din talie este metalica, nu stiu ce este pentru ca am gasit-o si ca o cotofana culeg tot ce straluceste. Pe spate are un minuscul ac de brosa, pe care am reusit sa il fixez pe carton. Apropo, cartonul este de la cutia unui parfum, nici o cutie de la ambalaje nu merge la gunoi, cel putin nu intreaga. Stiu ca se gasesc cartonase imprimate pentru martisoare si stiu ca lumea le prefera, dar mie imi place aspectul de "facut acasa" nu cel industrial. Si pentru ca am ratacit grav de tot foarfecile cu ondulatii (doua la numar, a treia am dat-o demult si nu a mai venit acasa) am taiat drept. 


Pare mare in fotografie, dar are doar 5 cm. 

14 februarie 2025

Roses are red/violets are blue

 Astazi este, sau mai degraba a fost deja, Valentine Day, o sarbatoare recent preluata si la noi si tot destul de recent transformata intr-un kitch imens. Cred ca sunt printre putinii romani care au auzit de aceasta sarbatoare in anii 80, am aflat despre ea dintr-un roman istoric cu actiunea in secolul XVII. Am fost cucerita de simplitatea si puritatea ei, ceea ce nu mai este cazul in prezent. Tot atunci si acolo am citit faimoasa versificatie Roses are red/Violets are blue/Honey is sweet/And so are you. Cu acea imagine in minte am fost incantata cand in anii 90 a inceput sa se vorbeasca si la noi despre Valentine, dar mi-a trecut repede, cu atat mai mare a fost dezamagirea cand am vazut la ce distorsiune s-a ajuns. Dar daca ma pui sa aleg intre Valentine si Dragobete, aleg fara ezitare Valentine. Poate pentru ca de Dragobete eu una am auzit candva dupa 2010. Nu zic ca nu o fi fost pe undeva, dar eu nu m-am intersectat cu asa ceva. Nu am auzit absolut niciodata de la nimeni si nici nu am citit undeva, si eu am citit mult si divers, despre Dragobete. Am auzit doar foarte recent, cum ziceam, din presa, si nu m-a prins absolut deloc. 

Deci, sa revenim la oile noastre si la transformarile creative din februarie: inimioarele sunt foarte potrivite pentru Valentine. Cu cat mai mari, cu atat mai bine, inimioara creata de mine are 20 de cm latime si 16 cm inaltime. Am folosit carton de la o cutie de napolitane, am decupat doua inimoare, le-am vopsit si le-am suprapus. Am folosit vopsea roz, verde metalizat, auriu metalizat si alba, dar am dat cu vopsea doar peste partea de sus a onduleurilor si am lasat adanciturile natur. Am lipit cele doua inimioare si am decorat foarte simplu, cum cred ca deja v-am obisnuit. Am folosit o floare din satin mov inchis recuperat de la o camasa din anii 80 (le mai tineti mine?), material de calitate si dens, nu poliesterul case se gaseste la ora actuala. In partea de jos am agatat un ornament desprins de pe o brosa mare de tot, cred ca tot din anii aceia dateaza ca prea era extravaganta, si am inconjurat inimioara mai micuta cu un snur rasucit rosu. Snurul acela l-am primit candva demult, cel putin din anii 80 dateaza si el. La final  i-am montat o agatatoare dintr-o panglica subtire de satin rosu, un capetel ramas si el de pe vremea gand faceam kusudame, au trecut ceva ani de atunci. 


Pentru ca floarea pare neagra din cauza luminii artificiale, pun mai jos o imagine de detaliu in care se vede putin mai bine culoarea. 



9 februarie 2025

Patine decorate - TC 25

 Să o iau de la distanță, sportul meu preferat este și a fost dintotdeauna patinajul artistic. Adică, să îl privesc, de patinat nu am reușit să o fac foarte artistic. Am primit primele patine pe la 6-7 ani, atunci iernile erau serioase și vreo trei luni pe an se deschidea un patinoar pe terenul de sport al unei școli din orașul învecinat. Pe scurt, turnau apă, îngheța și rezista din decembrie până la sfârșit de februarie. Mergeam săptămânal, mai des era greu fiindcă aveam de mers în altă localitate și ai mei încă nu aveau mașină. Nu-i vorbă, după ce au avut mașina benzina a fost pe bonuri și iarna deloc, pentru că nu era voie să circuli, dar asta este altă poveste. 

Revenind la patine, mi-au fost bune vreo 2-3 ani apoi am primit altele. Cele mici au zburat de acasă, a doua pereche încă o mai am, de la 13 ani port 34 la încălțăminte. Nu le-am mai folosit de mulți ani dar încă le am, patine albe Perinitza. Am tot vrut să le decorez dar nu m-am îndurat să fac ceva cu ele. In ianuarie au ajuns la mine niște patine donate identice cu ele, aceeași mărime dar altă marcă. Făcute praf. Metalul ruginit l-a curățat și lustruit soțul meu, eu am curățat și cremuit pielea întărită și crăpată, am aruncat șireturile care arătau groaznic. Nu am făcut o fotografie cu ele așa cum erau inițial, dar am una de pe la mijlocul înfrumusețării.


După ce le-am curățat și pregătit am decupat imagini de pe un șervețel, am vopsit cu alb pielea îngălbenită pe porțiunea unde am aplicat șervețelul, am lipit șervețelul, am dat cu încă un strat de lipici deasupra, am vopsit patinele cu acrilic in culoarea green mint, am dat cu un strat de lac peste șervețel și am ceruit cu ceară albă peste vopseaua verde (este un verde stins care bate in gri, că dosul frunzelor de mentă sălbatică). Am un fel de creion cu mina groasa alba pe baza de ceara si cu el am redat culoarea alba ochetilor de la sireturi si gaicilor prin care se trece siretul, majoritatea erau serios ruginite. Am găsit printre panglicile mele două șireturi lungi de 130 cm maro deschis, nu mai știu proveniența lor dar erau acolo de mulți ani, s-au lăsat cam greu trase prin găurile micuțe dar am reușit. Posibil sa le fi scos din pantaloni de treening, nu imi plac deloc pantalonii aceia cu siret in talie, stiu ca am mai scos de la unii si le-am pus elastic. In partea de sus am lipit blăniță artificială maro tăiată de la o pereche de botine pe care nu le mai port. Cu ocazia asta am decupat și pielea de pe botine și așteaptă idei de folosire.


A durat mai mult de o săptămână pentru că timpii de uscare iarna sunt lungi, uneori am ajuns prea târziu acasă și nu am mai avut timp să lucrez, dar îmi place ce a ieșit. Un pic cam târziu pentru decorul de iarnă, dar nu-i nimic, mai vine o iarnă. 

Am intenționat să înscriu patinele la transformările creative din ianuarie pentru că am folosit șervețel, dar le-am terminat cam târziu. Dar am folosit și elemente textile, șireturile și blănița artificială, așa că se potrivesc și în luna februarie

2 februarie 2025

Veioza din filtru de aer - reflexii in oglinda

 Veioza aceasta a fost ideea sotului meu, si de altfel el a si facut-o. A adus acasa un filtru de aer vechi de la o masina pentru ca i s-a parut ca are potential, a comandat un bec care imita flacara, l-a montat in interiorul filtrului si i-a pus un cablu USB. Pur si simplu pui o baterie externa si ai veioza. Arata bine dar nu grozav, asa ca mi-a cerut o bucata de hartie transparenta, din cea care se gaseste in cutiile de pantofi. A pus hartia in interiorul grilajului metalic si dintr-o data atmosfera a fost alta. Becul are lumina portocalie si palpaie, iar hartia face sa nu fie vizibil. Va las mai jos o filmare cu noua noastra veioza, lumina este mai degraba ambientala decat utilitara, si pentru ca are reflexii frumoase o inscriu la reflexiile in oglinda gazduite de Carmen.


Mai jos se vede cum arata la lumina zilei, fara sa fie aprins becul. 


LE: Pentru ca gazda transformarilor creative mi-a dat voie, inscriu si aceasta veioza la proiectele lunii ianuarie. 

31 ianuarie 2025

Semn de carte

 Semne de carte aș avea destule, dar nu prea am și făcute de mine. Pentru tema fii creativ a transformărilor creative am pregătit inițial altceva, dar pentru că este ceva mai laborios și presupune multe etape cu timpi de uscare lungi nu am reușit să termin. Când va fi gata o să vă arăt oricum, este un proiect la care visez de câțiva ani. Dar acum, ca să nu ratez o temă, am făcut un semn de carte.

Înainte de Crăciun am primit o sticlă de vin cu o etichetă interesantă. Am desprins și am păstrat eticheta și staniolul care învelea dopul. Astăzi le-a venit rândul să fie folosite. Am decupat un dreptunghi din cartonul de la pistolul de lipit (am avut unul foarte mic, care a decedat, după căutări prin diverse magazine și pe Temu am luat unul de la Kik, practic este același pistol chinezesc peste tot dar aici era cel mai mic preț). Acest carton avea în partea de jos o mică stanță numai bună pentru semnul meu de carte și un decupaj pe care l-am păstrat. In partea de sus am lipit imaginea de pe eticheta iar mai jos am suprapus un rest de carton albastru de la felicitarea dedicata lui Eminescu si doua patratele din hartie colorata ramase de pe vremea cand faceam origami. Deasupra am decupat si am lipit staniolul care invelea dopul sticlei, care reproduce acelasi model ca cel de pe eticheta. 



25 ianuarie 2025

De Ziua Culturii Naționale, cu întârziere

 15 ianuarie a insemnat pentru mine ziua lui Eminescu, si asa va ramane indiferent ce decreteaza cei de la conducere. In liceu a inceput sa ma intereseze poezia, iar Eminescu a devenit poetul meu preferat. Mi se par fascinante si dimensiunile pe care le exploreaza in proza, am citi si o parte din articolele lui de presa, dar in primul rand il vad ca poet. Faceam parte dintre ciudatii care urmareau de la un capat la altul emisiunile din 15 ianuarie dedicate lui. Apoi a venit revolutia, au aparut primele semne ale desconsiderarii culturii, a aparut un personaj care s-a straduit cat a putut sa il desfiinteze pe Eminescu, si aproape a reusit. A fost cat pe ce sa fie si scos din manuale. S-a incercat ajungerea la un compromis prin decretarea acestei zile a culturii nationale fix de ziua lui de nastere. Adica un mixaj, hai sa sarbatorim, il amintim si pe el pe acolo dar nu il lasam sa fie personajul principal. Este foarte trist ce s-a intamplat, dar valoarea lui ca autor nu o poate sterge nimeni, indiferent cat s-ar stradui. 

Vin cam tarziu cu o creatie care marcheaza aceasta zi, nimic neobisnuit pentru mine, sunt vesnic in urma si defazata si nu cred ca reusesc sa ma mai schimb. Am facut o felicitare montata pe carton albastru inchis la care am folosit o imagine printata luata de pe internet, cu ultima strofa a poeziei "Somnoroase pasarele". Vedeta strofei este Luna, o prezenta des intalnita in poeziile lui Eminescu. Pentru ca am colorat imaginea in asa fel incat este un peisaj de iarna, si pentru ca suntem inca in plina iarna, mi-am luat libertatea sa adaug pe imagine silueta unui om de zapada desi nu are nici o legatura cu poezia. 



Lucrarea participa la transformarile creative ale lunii ianuarie, gazduite de Mihaela. 

23 ianuarie 2025

Mini-tablou cu peisaj de iarna

 Pentru ca imi plac peisajele de iarna, am recidivat la tema cu acest nume a transformarilor verzi. In vara am primit o cutiuta cu ciocolatele mici din Elvetia, ceva ce se vinde ca suvenir turistilor. Tabletele miniaturale aveau mai multe modele de ambalaj, pe care evident ca le-am pastrat, iar acum am folosit unul din ele pentru un mini-tablou.


Am lipit ambalajul pe un carton, am decupat o rama din betisoare de lemn pentru amestecat in cafea, am lipit si rama deasupra, am decupat cartonul si marginile ambalajului si am vopsit rama cu alb. Am obtinut un tablou pentru casuta papusilor, aia care este in stadiul de proiect, de 4x5,5 cm. Casuta in sine inca este in stadiul de proiect sau mai bine zis de imaginatie, si de cate ori fac cate o miniatura ma gandesc ca sunt atat de diferite intre ele ca stil, dar parca nu ma pot aduna sa fac ceva unitar. Poate pentru ca ar trebui sa incep cu spatiul, si sa umplu spatiul treptat, nu sa tot fac maruntisuri si apoi sa vad in ce spatiu le inghesui.