TC 25 - oglinda

 Pentru luna iunie, transformarile creative au avut ca material de lucru sticla. Ramasesem restanta cu tema 2D, ideea o aveam deja dar a durat pana am reusit sa fac toate accesoriile si sa gasesc si materiale potrivite.

Am avut candva demult o oglinda cu doua fete pe birou (ca masuta de toaleta nici gand sa incapa in apartamentul meu), care la un moment dat nu mai statea in suportul ei, s-a stricat mecanismul care o tinea in pozitie. Am pus-o intr-un sertar, cu gandul ca o sa fac odata ceva cu ea. Momentul a venit abia acum, dupa multi ani. Am taiat manerul oglinzii (adica l-a taiat sotul meu), am decupat doua cercuri din carton gros, pe unul am lipit oglinda si din celalalt am decupat un inel pe care l-am asezat in jurul oglinzii, ea fiind foarte groasa sa se aseze mai bine. Le-am vopsit cu alb, am imbracat rama din plastic a oglinzii intr-o banda adeziva aurie (nu am indraznit sa incerc sa o scot din rama aceea). Pe langa marginea aurie am lipit un snur alb sa nivelez cumva cartonul, nu l-am putut taia prea frumos cu cutterul. Marginea exterioara am mascat-o cu un snur alb cu auriu, l-am comandat expres de pe Temu pentru ca nu aveam nimic potrivit.

 Am lipit pe noua rama din carton 12 trandafiri din cofraje de ou, imi plac foarte tare trandafirii acestia. Ultimul s-a asezat un pic cam inghesuit pentru ca nu am avut grija sa ii inghesui pe ceilalti. Oglinda are si un mic defect intr-o margine din cauza vechimii, o am de cand eram studenta si este cam mult de atunci, dar nu m-am indurat sa ma despart de ea. 

TC - Glob din tuburi de hartie

 Aaa... da, un glob pentru sarbatorile de iarna facut din tuburi de hartie igienica, realizat pentru tema fii creativ a transformarilor creative. Am urmat un tutorial gasit din intamplare, am folosit 10 tuburi si a iesit un glob cu diametrul de 9 cm si cu grosimea de 6 cm. 

Aveam un pachetel cu stelute care numai bine mi s-a parut ca se potrivesc, pentru ca la mijloc a ramas un spatiu gol nu tocmai estetic dupa ce am lipit tuburile intre ele. Nu ar fi ramas daca toate tuburile aveau aceeasi dimensiune, dar ele nu au exact aceeasi lungime si nici nu sunt taiate drept la capete. 

TC 25 - decorațiune de iarnă din dopuri de plută

 Pentru tema 2D a transformărilor creative din luna august, canicula pe care eu o suport foarte greu m-a dus cu gândul la fulgi de zăpadă 🤣. 

Cred că se înțelege de la prima vedere ce și cum, vreau doar să spun că am decorat la fel ambele fețe, mi se pare mult mai frumos așa. 

TC 25 - mini-casuta - decor pentru ghiveci

 Cand am deschis cutia cu dopurile de pluta mi-am zis ca asta este momentul sa folosesc mai multe dintre ele, sa fac cateva din proiectele pe care le aman de foarte mult timp. Dintr-un dop de la o sticla de vin, unul care nu are mare lucru scris pe el, am facut o casuta pentru tema "fii creativ" a transformarilor creative din august, pe care am plantat-o intr-un ghiveci. Daca orhideea acum nu are flori, macar sa aiba o pata de culoare. 

A fost foarte usor de facut, am taiat doua bucati in diagonala la un capat pentru a da forma acoperisului, am desenat si am colorat usa si geamul, si am lipit pentru acoperis un polistiren ondulat, aici nu se vede bine dar este din bucata din care am pus acoperis si la casuta din felicitare. 

TC 25 - decoratiune 2D

 Pentru transformarile creative ale lunii aprilie am facut o mica decoratiune 2D in genul acela atat de popular in copilaria mea, cand de fiecare cheie/buton/maner de la dulapuri trebuia sa atarne ceva. Este un iepuras din carton nu chiar atat de mic de fapt, are 17 cm fara snur, iar planul initial era sa fie montat intr-o bucatica de lemn cum se monteaza fotografiile vertical, dar nu am avut o bucata de lemn potrivita asa ca am schimbat planul. 

Am folosit o bucata de carton din capacul unei cutii de pizza pastrat de cativa ani intr-un coltisor, pe care am infasurat-o in sfoara alba pentru impachetat. Codita este de la o manusa mai veche, iar fundita.... hmmm... am gasit-o pe jos si m-am gandit ca o fi buna la ceva 😁. Si panglica de care atarna este reciclata, este taiata de la un obiect de imbracaminte, dar am taiat atat de multe ca nu mai stiu care de la ce este. 

TC 25 - ornament pentru 8 martie

 Am aflat și eu că 8 martie a trecut demult, dar după cum bănuiam luna martie a fost una foarte aglomerata și agitată, chiar dacă ultima săptămână am avut concediu de odihnă trei zile le-am pierdut cu analize și controale medicale apoi am ajutat-o pe mama la curatenie, si doar de vineri am simtit ca am concediu. Măcar am rezolvat o problemă, tensiunea mea nu mai răspundea la tratament și își făcea de cap, acum am alt tratament și a revenit sub control.

Așa că ajung abia acum să vă arăt un ornament făcut pentru 8 martie. Nu are agățătoare, dar cred că i-ar trebui. Conform propunerii Mihaelei, gazda transformarilor creative, am folosit o bucata de polistiren. Este o ramasita dintr-o placa de polistiren extrudat folosita la placarea tavanului. Am decupat o inima de 21x16 cm, cu acelasi sablon cu care am facut inimioara din carton. Am decorat-o cu un servetel, vai, am un stoc imens de servetele si asa de rar lucrez cu ele. Am antichizat marginile servetelului cu bitum si patina aurie dar nu se vede prea bine pentru ca modelul este tot auriu. Marginea lata de 1,5 cm am imbracat-o cu o panglica, iar cea mai buna solutie pentru fixarea ei mi s-au parut a fi acele de gamalie, este foarte fina si s-ar vedea urat orice fel de lipici sau silicon. Inimioara a mai primit ca decor o floare facuta din satin de la niste camasi sh (aici se gasesc in acest moment materialele de calitate) si un set de frunzulite lucrate in stilul acela vechi in care se faceau florile de pus in piept la nunta. 

Buburuze din polistiren

 Luna martie ne aduce la provocarea transformarilor creative un nou material, si anume materialul poros. Recunosc ca eu m-am gandit si la pluta, nu stiu de ce mi s-a parut mie asemanatoare la structura cu polistirenul, dar m-am repliat. 

Am luat un ousor mic de polistiren din cele trimise de Mihaela (of, am mari restante la publicarea cadourilor primite, trebuie sa iau masuri) si l-am taiat in doua. Am colorat cu markerul cele doua jumatati, nu de alta dar marker rosu am, vopsea rosie nu mai am. Totusi cele doua mamarute au un pic mai multe puncte negre decat ar trebui, pentru ca markerul nu a acoperit si stropii negri care erau deja pe ousoare. Ochii i-am pus cu un creion alb de ceara, ca am uitat sa las necolorat din start, ar fi fost mai usor. Am infipt fiecare mamaruta intr-o scobitoare si le-am plasat intr-un ghiveci in care mai am deja cateva pietricele. Si asa am bifat tema a doua, vestitorii primaverii. 

Am largit cadrul sa vedeti si floarea nu numai ghiveciul, este o dracena surclosa pe care am cumparat-o de multi ani, as vrea sa o inmultesc dar nu am reusit, este o planta foarte, dar foarte nepretentioasa. Sta doar in apartament tot timpul anului, are foarte putina lumina, nici o alta planta nu rezista acolo mai mult de cateva luni dar ea sta de multi ani, nu se supara nici daca ii pui apa multa nici daca rabda de sete. Si nici macar nu se indreapta spre lumina, si-a format singura o coroana frumoasa si simetrica. Mie imi plac foarte mult plantele cu frunze dantelate, decupate, cu stropi si pete de orice alta culoare in afara de verde, si ea se incadreaza perfect. 

Roses are red/violets are blue

 Astazi este, sau mai degraba a fost deja, Valentine Day, o sarbatoare recent preluata si la noi si tot destul de recent transformata intr-un kitch imens. Cred ca sunt printre putinii romani care au auzit de aceasta sarbatoare in anii 80, am aflat despre ea dintr-un roman istoric cu actiunea in secolul XVII. Am fost cucerita de simplitatea si puritatea ei, ceea ce nu mai este cazul in prezent. Tot atunci si acolo am citit faimoasa versificatie Roses are red/Violets are blue/Honey is sweet/And so are you. Cu acea imagine in minte am fost incantata cand in anii 90 a inceput sa se vorbeasca si la noi despre Valentine, dar mi-a trecut repede, cu atat mai mare a fost dezamagirea cand am vazut la ce distorsiune s-a ajuns. Dar daca ma pui sa aleg intre Valentine si Dragobete, aleg fara ezitare Valentine. Poate pentru ca de Dragobete eu una am auzit candva dupa 2010. Nu zic ca nu o fi fost pe undeva, dar eu nu m-am intersectat cu asa ceva. Nu am auzit absolut niciodata de la nimeni si nici nu am citit undeva, si eu am citit mult si divers, despre Dragobete. Am auzit doar foarte recent, cum ziceam, din presa, si nu m-a prins absolut deloc. 

Deci, sa revenim la oile noastre si la transformarile creative din februarie: inimioarele sunt foarte potrivite pentru Valentine. Cu cat mai mari, cu atat mai bine, inimioara creata de mine are 20 de cm latime si 16 cm inaltime. Am folosit carton de la o cutie de napolitane, am decupat doua inimoare, le-am vopsit si le-am suprapus. Am folosit vopsea roz, verde metalizat, auriu metalizat si alba, dar am dat cu vopsea doar peste partea de sus a onduleurilor si am lasat adanciturile natur. Am lipit cele doua inimioare si am decorat foarte simplu, cum cred ca deja v-am obisnuit. Am folosit o floare din satin mov inchis recuperat de la o camasa din anii 80 (le mai tineti mine?), material de calitate si dens, nu poliesterul case se gaseste la ora actuala. In partea de jos am agatat un ornament desprins de pe o brosa mare de tot, cred ca tot din anii aceia dateaza ca prea era extravaganta, si am inconjurat inimioara mai micuta cu un snur rasucit rosu. Snurul acela l-am primit candva demult, cel putin din anii 80 dateaza si el. La final  i-am montat o agatatoare dintr-o panglica subtire de satin rosu, un capetel ramas si el de pe vremea gand faceam kusudame, au trecut ceva ani de atunci. 

Pentru ca floarea pare neagra din cauza luminii artificiale, pun mai jos o imagine de detaliu in care se vede putin mai bine culoarea. 

Patine decorate - TC 25

 Să o iau de la distanță, sportul meu preferat este și a fost dintotdeauna patinajul artistic. Adică, să îl privesc, de patinat nu am reușit să o fac foarte artistic. Am primit primele patine pe la 6-7 ani, atunci iernile erau serioase și vreo trei luni pe an se deschidea un patinoar pe terenul de sport al unei școli din orașul învecinat. Pe scurt, turnau apă, îngheța și rezista din decembrie până la sfârșit de februarie. Mergeam săptămânal, mai des era greu fiindcă aveam de mers în altă localitate și ai mei încă nu aveau mașină. Nu-i vorbă, după ce au avut mașina benzina a fost pe bonuri și iarna deloc, pentru că nu era voie să circuli, dar asta este altă poveste. 

Revenind la patine, mi-au fost bune vreo 2-3 ani apoi am primit altele. Cele mici au zburat de acasă, a doua pereche încă o mai am, de la 13 ani port 34 la încălțăminte. Nu le-am mai folosit de mulți ani dar încă le am, patine albe Perinitza. Am tot vrut să le decorez dar nu m-am îndurat să fac ceva cu ele. In ianuarie au ajuns la mine niște patine donate identice cu ele, aceeași mărime dar altă marcă. Făcute praf. Metalul ruginit l-a curățat și lustruit soțul meu, eu am curățat și cremuit pielea întărită și crăpată, am aruncat șireturile care arătau groaznic. Nu am făcut o fotografie cu ele așa cum erau inițial, dar am una de pe la mijlocul înfrumusețării.

După ce le-am curățat și pregătit am decupat imagini de pe un șervețel, am vopsit cu alb pielea îngălbenită pe porțiunea unde am aplicat șervețelul, am lipit șervețelul, am dat cu încă un strat de lipici deasupra, am vopsit patinele cu acrilic in culoarea green mint, am dat cu un strat de lac peste șervețel și am ceruit cu ceară albă peste vopseaua verde (este un verde stins care bate in gri, că dosul frunzelor de mentă sălbatică). Am un fel de creion cu mina groasa alba pe baza de ceara si cu el am redat culoarea alba ochetilor de la sireturi si gaicilor prin care se trece siretul, majoritatea erau serios ruginite. Am găsit printre panglicile mele două șireturi lungi de 130 cm maro deschis, nu mai știu proveniența lor dar erau acolo de mulți ani, s-au lăsat cam greu trase prin găurile micuțe dar am reușit. Posibil sa le fi scos din pantaloni de treening, nu imi plac deloc pantalonii aceia cu siret in talie, stiu ca am mai scos de la unii si le-am pus elastic. In partea de sus am lipit blăniță artificială maro tăiată de la o pereche de botine pe care nu le mai port. Cu ocazia asta am decupat și pielea de pe botine și așteaptă idei de folosire.

A durat mai mult de o săptămână pentru că timpii de uscare iarna sunt lungi, uneori am ajuns prea târziu acasă și nu am mai avut timp să lucrez, dar îmi place ce a ieșit. Un pic cam târziu pentru decorul de iarnă, dar nu-i nimic, mai vine o iarnă. 

Am intenționat să înscriu patinele la transformările creative din ianuarie pentru că am folosit șervețel, dar le-am terminat cam târziu. Dar am folosit și elemente textile, șireturile și blănița artificială, așa că se potrivesc și în luna februarie. 

Libelula

 Ultima tema a transformarilor creative (in ordinea in care le-am facut eu) este compozitia de toamna cu trei elemente din natura. Am avut o felie de lemn, din pacate proaspat taiat dintr-o creanga care nu este uscata, a trebuit sa curatam gradina de diversi pomi crescuti salbatic unde au vrut ei, o crenguta subtire si doua achene de artar. Pe acestea din urma le-am cules din apropierea locului de munca, este acolo plantat intre blocuri un artar batran si superb, inalt cat blocurile cu patru etaje. Ar fi trebuit sa fie si boabe de piper ca ochi dar nu am decat macinat, asa ca am folosit margelute. 

Am lipit toate elementele cu silicon si am pensulat achenele cu un lac de unghii transparent care are un sclipici foarte fin. Am de gand sa dau lemnul cu ceara, dar astept sa se usuce complet si sa umplu cu ceva crapaturile. Felia de lemn are 8 cm diametru  si este corcodus, o specie foarte invaziva si foarte tepoasa).

Tablou cu cerb

 Tema aleasa de Rux pentru aceasta saptamana a provocarilor verzi este superba, cerbul, numit la noi "regele padurii", fiind un personaj incarcat cu foarte mult simbolism. Din pacate momentan imi lipseste timpul pentru un articol mai amplu, asa cum ar merita cerbul. Poate cu alta ocazie. 

Acum doar va arat intalnirea dintre Ilincuta, Ocean si profesorul cerb. Tabloul a fost realizat prin pictare cu acrilic (poate mai corect ar fi sa zic vopsire) folosind un sablon. As vrea eu sa am asa talent la desen, adica sa reusesc linii ferme, dar departe de mine. Suportul este un lemn vechi, taiat dintr-un gard (dupa ce a renuntat proprietarul la el, evident 🤣🤣🤣). 

Va las un link catre Colindul cerbului interpretat de MA RA MU. Mie imi plac foarte mult interpretarile lor, le simt apropiate de felul in care cantau oamenii cu mii de ani in urma. Fara artificiile moderne. Daca inchizi ochii te poti simti intr-o seara rece de iarna, langa foc, intr-un grup de oameni care spun povesti, canta, simt magia curgand in jurul lor, se simt una cu pamantul si formele de viata care ii inconjoara. 

Lumânare din tub de hârtie

 Saptamana aceasta la transformarile creative cerinta a fost copierea unei lumanari. Am folosit o parte dintr-un tub de la staniol, cu capetele acoperite cu cate un cerc din carton Am lipit cercurile in interiorul tubului, sa nu fie vizibile. Am format "turturii" de ceara, un pic cam multi, cu pistolul cu silicon, si am vopsit totul cu acrilic alb. Dupa uscare am continuat cu un strat de acrilic roz, deschis la culoare si cu aspect cretat, peste care am decorat cu o spirala aproximativa trasata cu un marker argintiu. Peste aceasta vopsea markerul nu merge grozav, asa ca linia pare trasa cu creionul, cel putin in fotografie. Flacara este un manunchi de cabluri galbene si rosii, prinse intre ele cu sarma de cupru si fixate cu un strop de silicon. 

Întâlnirea cu gnomul de toamna

 In drum spre școală, cele două ștrengărițe s-au întâlnit cu un gnom de toamnă și imediat au solicitat o ședință foto. Altfel cum ar fi putut dovedi că această întâlnire chiar a avut loc? 

Gnomul cel bărbos le-a povestit cum a fost creat el, spre amuzamentul păpușilor. O să vă spun și vouă povestea, să vă amuzați și voi 🤣. 

La origini a fost o sticluță de la sosul de soia, are o formă simpatică și am pastrat-o. Din păcate forma s-a pierdut sub hainele lejere de toamnă. A primit gnomul hăinuțe potrivite, o robă in carouri, o pălărie din fetru roșie ca frunzele de toamnă sarutate de foc, un ditamai nasul dintr-un pom-pom galben, câteva ornamente din mărgele și o barbă lungă și stufoasă . Iar la palarie si-a agatat o brandusa de toamna. 

Toate bune și frumoase, își fac ei toți fotografii împreună, pozează gnomul pentru portret, și eu încep să scriu postarea. Noroc că mă iau cu altele și nu termin. Când se inserează și ajunge soțul meu acasă culege de pe canapea o bucățică de blană și râde: asta este o aluzie să îmi las barbă? Vaaaaaai gnomul meu nu avea barbă! Aveam o senzație că ceva lipsește, dar nu am realizat că lipsește podoaba esențială, barba. Așa că am lipit repede barba și am lăsat pe azi ședința foto, in speranța că am lumină mai bună.

Vreți să îl vedeți fără barbă? El se cam rușinează, dar vi-l arăt:

Ah, era să uit esențialul luată de poveste: gnomul a apărut special pentru parada transformarilor creative propuse de Mihaela. Altfel, puteam sa il cautam mult si bine, ar fi stat ascuns pe sub frunze sau prin scorburi. 

Reflexii in oglinda - candela dintr-un borcan vechi

 Tema transformarilor creative din aceasta luna mi-a oferit ocazia sa folosesc un borcan din acelea din vremurile comuniste, cand la noi borcanele cu filet erau inexistente. Nu stiu de ce or fi pus interdictie pe asa ceva, dar de fapt era interdictie cam pe toate comoditatile. Cu filet aveam cateva de la maslinele Krinos, odata la un an-doi reusea tata (el era responsabil cu cumparaturile) sa cumpere cate un borcan, si dupa ce mancam maslinele una-doua odata, sa tina mai mult, pastram borcanele ca pe ceva foarte valoros. 

Nici din acestea fara filet nu era usor sa iti aduni, nu se gaseau de cumparat decat cu "ceva" in ele, si de multe ori nu le puteai cumpara daca nu dadeai borcan la schimb. Cel putin in anii 80, de cand tin eu minte lucruri de-astea. Foarte mica fiind nu ma interesau :))) . Si mai aveam si de dus la scoala anual un numar de sticle si borcane, de fapt le duceam la magazinul din sat, ne adunam toti din scoala acolo, si primeam bani pe ele. Un leu pe borcanul de 400 si 2 lei pe cel de 800. Vesnic se suparau mamele ca raman fara borcane, erau esentiale pentru ca "pusul pe iarna" era o necesitate, nu o joaca. In ultimii ani din deceniul 8 in judetul Cluj magazinele erau absolut goale. Borcanele astea le acopeream cu celofan, care si el era greu de procurat, si ungeam gura borcanului cu albus sa se lipeasca celofanul, apoi legam cu ata. Unul tinea degetul, altul lega cat de strans se putea. Apropo de celofa, cand eram in clasa a VI-a, in 86, am fost in excursie cu scoala la Bucuresti si trecand pe langa un magazin am vazut coada. Ne-am asezat cu totii la coala, peste 30 de copii si profesori, si apoi am intrebat "ce se da". Chiar asa, nu ce se vinde. Se dadea celofan, 4 coli de persoana, pliculete cu scortisoara si ciocolata chinezeasca de 50 de grame, tot 4 de persoana. Am cumparat de toate si ne-am dus frumos acasa din excursie cu celofan si scortisoara. Ciocolata nu ne-a tinut atat :))))

Am avut peste 100 de asemenea borcane, am salvat vreo 30 maxim, restul le-a aruncat mama dupa ce au aparut cele cu capac si a avut destule, undeva prin 2000. Am facut diverse organizatoare cu ele, a avut Rux o tema ofertanta, "borcanase dragalase", si o singura candela daca bine tin minte. Asadar, candela de astazi a dat o noua viata unui asemenea borcan, si a oferit si niste reflexii in oglinda foarte bine-venite. Am folosit vopsea de creta aplicata cu buretele, de aceea are acest aspect cu buburuze, iar pentru fereastra am decupat o frunza din hartie, am udat-o si am fixat-o asa pe borcan, dara sa fie nevoie de lipici. Dupa vopsire a fost asa de bine lipita ca abia am scos-o, cu cate un pic din margini, pentru ca vopseaua a format o pelicula. 

Tablou cu floarea soarelui

 Propunerea Mihaelei pentru tema "la indigo" a transformările creative ale lunii august a venit perfect pentru a putea realiza ceva ce era în stadiul de dorință de 4 ani (de atunci am o imagine salvată în telefon). Și anume un tablou cu floarea soarelui in care să folosim capace de sticle sau borcane. 

Eu am ales să folosesc capace de sticle atât pentru centrul florii cât și pentru petale. Mi-am rugat soțul să le îndoaie, eu nu am avut forța necesară, apoi le-am vopsit. Mai complicat, dar nu am vrut să crape vopseaua dacă le îndoiam după vopsire. Tot pe el l-am rugat să îmi taie o bucată dintr-o scândură veche, care a stat cam 30 de ani expusă la intemperii. Doar a taiat-o și a slefuit-o puțin, culoarea este opera vremii. Am lipit capacele, i-am pus florii o tulpină dintr-o crenguță și am conturat un borcan din ață de cusut bej, întinsă peste conturul bătut în cuie. Ața abia se vedea, așa că am trecut peste ea cu o pensulă cu vopsea albă. Ceva parcă i lipsea tabloului, dar căutând alte mărunțișuri am găsit și cele două bucăți de piele vopsite verde care au rămas de la o pereche de cercei mai demult, nu s-au vopsit bine și am renunțat să le folosesc. Acum au fost numai bune de frunze.

Farul... de pe insula Dreamland

 Farul acesta l-am făcut din două tuburi groase de hârtie igienică, așa că a ieșit destul de mărișor. Acum mă gândesc că îl puteam face mai mic, mai pentru lumea păpușilor, dar... altă dată. 

Soclul este din polistiren, pentru a respecta cerințele temei transformarilor creative. Am un tub de vopsea stone effect, și este prima dată când o folosesc. O am de mult, și s-a uscat nefolosită, așa că am tăiat tubul și am amestecat o parte din vopsea cu apă (este pe bază de apă) pentru a o putea folosi.

Tuburile le-am prins între ele cu masking tape, scuze dar denumirea in engleză îmi vine mai repede in minte. Așa am obținut și efectul de vechi, de tencuiala scorojită de la mijloc. Am vopsit apoi cu alb și albastru, pentru că nu am acrilic roșu. Dar totuși vroiam un pic de roșu, așa că am conturat îmbinarea culorilor cu un marker roșu. Pentru gărdulețul de sus, care seamănă mai mult cu crenelurile medievale, am decupat carton subțire și flexibil de la o cutie cu ciocolată și l-am colorat negru cu un marker, din nou din lipsă de acrilic potrivit. Flacăra este o lumânare cu led, iar puținele elemente de decor sunt reciclate. Micuțul colac de salvare a fost găsit, iar ancora este desprinsă de pe o fustă cumpărată acum mulți ani de la sh, plină cu ancore metalice cusute pe ea și agățată toată din cauza lor.

Asa-i ca au iesit niste reflexii frumusele?

Jocul reflexii in oglinda este gazduit de Carmen, si putin cam in intarziere am reusit si eu sa ajung saptamana aceasta.

Coroniță de Paști

 Pentru tema simboluri pascale a provocărilor verzi am decorat o coroniță. Aveam două coronițe din nuielușe și cârcei de vie, cel puțin așa mi se pare, cumpărate de mulți ani dintr-un sh, și una dintre ele a reușit în sfârșit să fie decorată. 

Am lipit pe ea niște oușoare din polistiren, câteva pene și o floare yoyo care rămăsese desperecheată, iar în rest am folosit din materialele rămase din iarnă, din cele trimise de Mihaela. Și anume, o floare din coji de fistic cu o mărgea din șiragul roșu, care culmea se potrivește perfect cu perluta cusută pe floarea de mătase, două fire de hârtie colorată din care am improvizat ghirlande, și cât mai aveam din ața verde a mers perfect ca agățătoare, pusă în două. 

Ocean a studiat-o, a gasit-o ciudată, prea mică pentru mine, prea mare pentru ea, și s-a întins pe jos să o studieze în întregime.

Mini-cosulet iepuraș

 Am ajuns și la ultima temă a transformărilor creative din aprilie, "fii creativ". După îndelungi deliberări 😀 am făcut un coșuleț - iepuraș dintr-un cofraj de ouă, mai exact din locașul unui singur ou. Adică unul sus și unul jos, prinse între ele cu bandă adezivă. Despre culoare, ce sa zic? Adevărul este că trebuie să termin tubul de vopsea mov înainte să devină inutilizabilă, dar la fel de adevărat este că de acum toți iepurașii sunt Posey 🤣🤣🤣. 

Pe moment nu am găsit ceva suficient de mic să pot umple iepurașul, așa că nu are conținut.

Decorațiune iepuraș

 Pentru tema "la indigo" a transformarilor creative ale lunii aprilie am ales iepurasul cu interiorul decupat. Am vrut sa incerc si noul cutter pentru taiat cercuri, dar am putit taia cu el doar exteriorul cercului mare pentru ca nici nu am vrut sa fac iepurasul foarte mare si nici nu aveam la indemana suficient carton. Am folosit ambalajul in care am primit o carte, am decupat doua cercuri separate din care unul cu urechi si le-am prins intre ele cu banda adeziva. Am decupat si interiorul urechilor, dar dupa ce m-am tot chinuit cu ata am ales sa le infasor in intregime. Ata, evident din eternul stoc de ghemulete, ultimele doua floricele din lemn de la Rux si o floare yo-yo lucrata mai demult dintr-o camasa de matase, decorata cu un nasture chiar de la respectiva camasa. 

Iepurasul are si o agatatoare dintr-un fir de matase albastra, dar este atat de fin ca se vede destul de greu.

Ghivece vopsite

 Zilele astea am inceput să mă gândesc cum reorganizez florile, primăvara se apropie! La mine în apartament spațiul este puțin și nici nu am prea multă lumină, dar îl împărțim cu destul de multe flori. 

Aveam trei ghivece, sau poate măști de ghivece pentru că nu au găuri cumpărate de ani buni din Oser. Dinainte de pandemie, așa ca idee. Se vede în ultima fotografie cum arătau, nu grozav dar aveau potențial. De la bun început am vrut să le decorez unitar, dar cumva tot nu le-a venit rândul. 

Două sunt din ceramică, cel mic este foarte greu, presupun că este din ciment. Aveam un tub cu vopsea acrilică nuanța siena care numai bine mi-a ajuns pentru două straturi. Apoi cu puțin alb am scos în evidență elementele reliefate. Apropo de ele, floarea de crin este făcută într-o matriță din silicon, dintr-un lut cu uscare la aer luat din Jumbo. Nu știu ce conține, am lucrat bine cu el dar are un miros îngrozitor de chimicale. După ce s-au uscat toate am finisat cu un strat de ceară albă.