Reflexii în oglindă - luminițe

 In 26 decembrie am profitat de ziua liberă și am reușit să ajungem la târgul de Crăciun din Florești, de altfel destul de aproape de noi dar nu suficient de aproape să mai mergem după ce ajungem seara acasă. Eu trec pe acolo cu autobuzul și cum ajung pe întuneric se văd foarte frumos luminițele, de altfel singurul lucru care mi-a tentat.

Am ajuns acolo pe un vânt puternic și foarte rece, fără zăpadă care a venit câteva zile mai târziu. Târgul se organizează într-un parc mare, așa că are suficient spațiu. Am stat o oră până am înghețat bine, am fotografiat tot ce avea luminițele aprinse, ar mai fi fost câte ceva dar mai trebuia așteptat, am văzut că este și patinoar dar nu am intrat pentru că vântul intra deja prin toate cotloanele. 

Sărbătorile au trecut, dar fotografiile ne fac să mai visăm un pic, nu-i așa? 

Postarea participă la jocul reflexii în oglindă găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală. 

Reflexii in oglinda - decor festiv

 Cateva decoruri din centrul Clujului care isi fac loc in jocul reflexii in oglinda gazduit de Carmen. Anul acesta multe fundite rosii din catifea si ursuleti de plus. 

Reflexii în oglindă - luminițele de sărbători

 Dacă anul trecut am criticat Clujul pentru iluminatul festiv sărăcăcios, anul acesta in zona centrala sunt instalații frumoase, parcă mai frumoase decât au fost vreodată. Pe principalele artere care străbat cartierele au rămas același instalații de anul trecut, dar centrul este frumos împodobit.

Jocul reflexii în oglindă este găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală 

RIO - Cheile Râmețului

 Am scotocit printre fotografii mai vechi, pentru că nu mai am noi. M-am pierdut în visare privind aceste imagini din Cheile Rametului din 2020, chiar așa, din plină pandemie. M-am gândit că sigur o să vă placă și vouă, iar înainte să mă lăudați las credite fotografului, soțul meu.

Nu îmi amintesc să fi văzut pe undeva, când am fost acolo, numele apei care străbate cheile, dar m-am documentat acum și este râul Geoagiu. 

Jocul reflexii în oglindă este găzduit de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.

Reflexii în oglindă - sărutul auriu al toamnei

 Fotografiile sunt de acum câteva săptămâni, acum s-au schimbat culorile, și le-am făcut în drum spre casă. Cumva am tot ratat participarea la RIO și nu vroiam să le țin doar pentru mine 😃

Jocul reflexii în oglindă este găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală. 

Reflexii în oglindă - siropuri din plante

 Anul acesta m-am întors la o pasiune mai veche, pusul de conserve. Nu prea am scris aici despre asta, in ultimii ani am pus destul de puține, dar câte ceva a fost mereu. Acum mulți ani aveam mai mult timp liber și puneam tot felul la borcan, desigur în limita preferințelor personale. 

In primăvară am făcut câteva sticluțe de sirop din soc, trandafiri și mentă. După rețetele de pe blogul Savori urbane, cel de soc și cel de trandafiri sunt preparate la rece dar cel de mentă necesită și fierbere. A ieșit un mic curcubeu 🌈 de arome și culori, plin de reflexii, pe care l-am îmbuteliat în sticluțe și chiar borcane refolosite. Eu nu am cumpărat niciodată borcane expres pentru conservare, am refolosit ce îmi rămâne de la ceea ce cumpăr și am primit și de la prietene care nu sunt pasionate de pregătirea conservelor. 

Postarea participă la jocul reflexii în oglindă găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

Reflexii in oglinda - Pestera Bolii

 Este situată în Munţii Şureanu,în Rezervaţia Grădiştea Muncelului, pe teritoriul comunei Băniţa. Denumirea provine probabil de la numele unei vechi familii nobiliare din Ţara Zarandului, Bolia, care a fost împroprietărită cu terenurile dimprejur în perioada stăpânirii maghiare. Este formată în calcare jurasice de căre pârâul Jupâneasa.

Este foarte ușor accesibilă, de la șoseaua principală duce un drum asfaltat până la intrarea în peșteră, unde este și o parcare gratuită. Drumul este unul de munte, de o singură bandă și cu câteva curbe. La intrare este un punct de informare turistică, unde se plătește intrarea, 10 lei de persoană. Sunt și toalete, ecologice dar în acel moment era suportabil. 

Accesul la peșteră se face pe niște scări de lemn, se coboară destul de mult. Intrarea este deschisă, ceea ce înseamnă că nu te aleargă nimeni și poți sta cât vrei, pentru noi un mare plus. Lungimea totala este de aproape 500 de metri și este accesibilă pe aproape toată lungimea, fără să aibă diferențe semnificative de nivel. De fapt, pestera este o străpungere in munte și mai are o ieșire, dar în apropierea ieșirii nu mai este iluminată și nu mai sunt poduri peste pârâu, și din cauza unui cot nu se vede celălalt capăt. Ieșirea aceea este direct in calea ferată, probabil de aceea este lăsată așa. 

In interior sunt galerii foarte largi și înalte, s-au găsit urme de locuire in preistorie și urme ale ursului de peșteră. 

Pe pereți sunt câteva picturi care sunt identice cu cele din celebrele Altamira și Lascaux, dar nu sunt vechi. Se pare că au fost pictate pentru niște filmări, apoi au rămas acolo și sporesc atractivitatea peșterii. 

Postarea participă la jocul  reflexii în oglinda   găzduit de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.