24 iunie 2018

Borcanase reciclate

Am adunat de prin casa trei borcane de ness de 100g (cel mai greu a fost sa gasesc trei la fel, nu inteleg de ce le schimba forma de 10 ori pe an) si le-am imbracat in hartia de matase care se gaseste in cutiile de pantofi. Am adunat hartia cu mana sa formeze cute (ca de data asta imi trebuiau), am facut niste spirale din sfoara si pe capac am lipit niste nasturasi. Evident, ramasi de la ceva :) 
Vopsea, lac, patina, si gata!



29 mai 2018

Pestera Ursilor

Porniti in explorarea tarii noastre, dupa salina din Turda am ajuns in Bihor, la pestera Ursilor. Dupa ce am ratacit toate drumurile posibile din cauza proastei semanlizari a localitatilor in general si a pesterii in mod special (nu exista decat un singur indicator, dar trebuie sa stii sa ajungi la el sa il vezi, in Beius, mai incolo te bazezi pe intrebat) am reusit sa ajungem la pestera inainte sa inchida. Pana si acolo am trecut pe langa intrare ca voda prin loboda si ne-am dus ata la iesire, caboarand dezamagiti am reusit sa vedem un indicator minuscul amplasat lateral, culoare maro pe pamantul maro si scris mic de tot Intrare.
Ajunsi acolo am platit ca oamenii civilizati si o taxa foto, odata intrati am vazut ca toata lumea filma/fotografia nestanjenita, dar noi am fost singurii care am prezentat la intrare bilet pentru asa ceva. Nu-i bai, noi am vrut sa fim corecti.
Intrati in lumea de basm din subteran cele 40 de minute au trecut pe nesimtite. Eu nu stiam in ce directie sa privesc, sotul meu nu stia ce sa fotografieze... O cantitate enorma de stalactite, stalagmite si coloane, iar de la ghid am aflat ca depunerea este de 1cm cub la 20 de ani. Pestera este vizitabila doar pe jumatate din suprafata ei, restul fiind periculor si accesibil doar speologilor.
















In unele locuri se infiltreaza suficienta apa incat sa formeze mici balti in care vizitatorii au aruncat o multime de monede. Ca fapt divers, afara la intrare exista panouri cu ce este interzis sa faci in pestera, scrise in romana si engleza (astea nu le-am fotografiat). In limba romana scrie printre altele ca este interzis sa arunci monede in afara locurilor special amenajate. In limba engleza a scris candva acelasi lucru, dar acum s-a dat cu vopsea alba peste ultima parte, asa incat scrie doar ca e interzis sa arunci monede in pestera. ????


























Intrarea este presarata cu fragmente din scheletele ursilor prinsi in pestera de blocarea intrarii, iar la capatul traseului a fost reconstituit un schelet intreg. 


La lumina unui reflector viata isi cere drepturile, a crescut un smoc de muschi/alge, nu se vede prea bine dar e inverzit. 


24 mai 2018

Salina Turda

A trecut deja o luna si nu m-am invrednicit sa postez niste fotografii din minivacanta de 1 Mai. Dar m-am mobilizat pentru ca in cateva zile plec in alta minivacanta :) si sper sa am iarasi ceva interesant de postat.
Am crescut la doi pasi de salina Turda dar nu stiu cum s-a facut ca nu am ajuns acolo pana acum. Mi-as fi dorit sa o vad inainte sa fie "imbunatatita", dar asta e... Ne-am pornit intr-o zi cu soare si cu caldura mare catre racoarea salinei, am ramas uimiti de multimea de oameni adunata deja acolo, am intrat si noi, biletele tot pe bucatele, in functie de ce vrei sa vizitezi si sa faci, absolut fiecare activitate e taxata separat, daca ai mai multe in program e destul de piperat.
Dupa ce am traversat o galerie lunga si am intrat in cateva incaperi care erau deschise am ajuns la lift, unde era o coada imensa, asa ca am decis sa coboram pe scari. Am coborat 13 nivele pe niste scari inguste din lemn, destul de greu pentru ca urcau intruna oameni (desi pentru urcare era alta scara) si ne blocam.


Pentru cei dornici de activitati se gasesc destule lucruri de facut, se pot juca bowling, minigolf, biliard, tenis de masa, te poti da cu Roata Mare, exista un teren de sport, poti inchiria o barca sa te plimbi pe lac, doritorii de suveniruri gasesc un chiosc cu mici obiecte din care unele sunt lucrate din sare sau contin bucati de sare.









Mie mi-a placut ca nu este limitat timpul petrecut in interior, nu imi place sa fac o tura rapida si sa ies. Am stat cam trei ore, ne-am plimbat peste tot, am facut o multime de fotografii, am admirat peretii care au aspect diferit in diverse portiuni ale salinei, in unele zone parca erai intr-o mina de pietre semipretioase. 




Urcarea a fost din nou pe scari, era o coada infernala la lift pentru ca are o capacitate de 4 persoane. Incet, incet am ajuns sus, si asa am vazut ca la fiecare nivel era o inscriptie sapata in peretele de sare, cate un an pentru fiecare nivel. Acesta a fost ritmul in care s-a exploatat mina in perioada austro-ungara, cam doi metri pe an.


8 mai 2018

Brosa-cravata

De cand ma stiu am fost mare fan al cravatelor (purtate de femei) dar nu mi s-a parut ca mi s-ar potrivi, asa ca nu am purtat decat de cateva ori si le-am admirat de la distanta pe cele mai indraznete. Dar de cand s-a umplut netul de imaginea acestor brose-cravata m-au mancat degetele sa fac si eu cateva. Pentru ca mi-am promis sa lucrez intai ce am deja si sa nu mai tot fac achizitii :) (promisiune de care nu ma pot tine in totalitate) am rascolit prin cutia cu panglici si am incropit doua brose in culori neutre. A doua a primit chiar si cercelusi asortati :) 




4 mai 2018

Flying cup

In ultimul timp vad pe fb o invazie de cescute suspendate, care de care mai frumoase si mai delicioase, ca am vazut si cu bomboane, asa incat nu m-am putut abtine si am rascolit prin sertare in cautarea unei cescute de sacrificiu. Am gasit un set intreg, l-am primit la logodna acum mult, mult timp (sa nu ma spuneti ca l-am stricat), si l-am tot ocolit pentru ca are cescutele foarte, dar foarte mici, iar mie imi place cafeaua mare :) 
Asa ca vor mai urma si alte cescute :) dar pana una-alta aveam si floricelele gata facute, rulate din resturi ramase de pe vremea cand faceam kusudama, aveam si un stoc de fluturasi albastri, am croit rapid niste frunzulite si gata cescuta! Mi-am facut damblaua adica :) 




18 aprilie 2018

Organizator din tuburi de hartie

Adica organizator din tuburi de la hartia igienica, dar am evitat sa scriu asta chiar in titlu, deh, sa ma gaseasca lumea cautand hartie igienica.... Sunt de la role de mari dimensiuni, au diametrul de 7 cm, sunt din carton gros si rezistent, ce mai, nu le arunc :) 
Soclul este coperta unei agende dezafectate, tot din carton, era inchisa cu spirala si am scos frumos spirala, m-am tot gandit si razgandit si am decis sa las si partea cu gaurele, nu de alta dar era prea multa bataie de cap sa tai cartonul si sa ascund imperfectiunile rezultate. Am imbracat trei role in tubulete de hartie din ziare, le-am lipit pe coperta de agenda, am mai lipit in fata niste ghinde de prin excursiile la padure din toamna si am acoperit totul cu doua straturi de vopsea argintie cu efect cromat. Niste lac deasupra si gata organizatorul! 




12 aprilie 2018

Organizatoare din cutii metalice

Pentru ca genul asta de lucruri niciodata nu sunt destule oricate ar fi, am ochit doua cutii mai mari ramase de la conserve de ananas, le-am imbracat in sfoara alba si le-am decorat cu servetel. Le-am lacuit si pentru ca simteam ca lipseste ceva le-am atasat cate o sarmulita cu floricele si bilute.  


Este prima data cand pun servetel peste sfoara si mi se pare ca in realitate arata mai bine decat in fotografie, dar una mai reusita nu mi-a iesit. Insa fotografia evidentiaza prea tare santuletele dintre firele sforii, par mai adanci decat sunt de fapt.


26 martie 2018

Sticla decorata cu scoici

Nu, nu am abandonat blogul, desi asa pare, am avut doar o perioada mai aglomerata. Cateva zile libere combinate cu vremea de iarna mi-au furnizat material pentru vreo doua-trei articole, yey!
Pentru ca iubesc la nebunie scoicile, prima e sticla cu scoici la care visez de ceva vreme. 
O sticla goala, ceva material de tricou, cateva scoici adunate de prin Grecia in principal, dar si din Spania (melcul cel mare si spart, dar chiar si asa spart mi-a placut prea mult ca sa-l las pe plaja), o steluta de mare si o ancora, acrilice in culorile marii si gata, din ceva bun de aruncat a iesit ceva frumos (ma laud eu singura). 




21 februarie 2018

Bentite pentru bebe

Pentru ca se apropie primavara, am lucrat cateva bentite pentru bebeluse. Danteluta elastica si floricele din satin, nimic sofisticat, in culori calde si primavaratice. Le-am facut de placere, acum astept clientele :) 
  




9 februarie 2018

De ce devine verde lintea rosie?

Nu ma pot abtine sa nu pun intrebarea asta. E prima data cand cumpar linte rosie, am mai gatit din cand in cand linte verde dar nu ne-a dat pe spate pe nici unul, preferam fasolea.
Pentru ca am tot auzit ca lintea rosie ar fi preferabila celei verzi din n motive am zis ca nu mor daca incerc. Am luat o punga de linte rosie Orlando si m-am dus cu ea acasa :) unde cu mare entuziasm am pus-o la inmuiat. Am fiert-o cu un entuziasm atat de mare ca am uitat de ea o jumatate de ora, ceea ce a produs mai degraba un terci de linte, dar nu-i bai, gustul conteaza. Mare mi-a fost mirarea insa cand am vazut ca aveam in oala linte verde, nu verzuie, nu galbuie, verde exact ca aia verde si de cateva ori mai ieftina. Am zis ca nu stresez pe nimeni cu intrebarile, am cautat pe net, unde am gasit ceea ce si banuiam: ca lintea rosie devine galbena la fiert. Adica nici fasolea nici mazarea coapta nu se inverzesc la fiert, raman galbui, mi se parea de bun simt sa se intample la fel si cu lintea. Arata ca si cum s-ar fi dizolvat vopseaua de pe ea.
Asa ca am scris aici si astept opinia celor care au mai gatit cu linte rosie: vi s-a facut verde?
Din pacate la acest articol nu am fotografii, ca din una in alta am mancat-o cu lingurita pe toata :) dar credeti-ma pe cuvant ca parea ca am guacamole in farfurie.

6 februarie 2018

Biscuiti fragezi cu unt de arahide

In ultimul timp nu am prea lucrat ceva demn de aratat, dar m-am intors la o pasiune mai veche, prajituritul. Sa nu va inchipuiti ca fac prajituri de revista, departe de mine asa ceva, mai am de lucrat la partea de aspect. Dar gustul e bun, asa ca o sa scriu aici o reteta in stilul meu, adaptata si cu cantitati ochiometrice :)
Stiu ca sunt la moda retetele cu ingrediente exact cantarite, si stiu si ca sunt de mare ajutor pentru incepatoare, numai ca eu fac cam totul dupa ochi de multi ani si de fiecare data iese ceva bun.
Desi suntem amandoi amatori de unt de arahide, nu stiu cum s-a facut ca ne-a ramas un borcan inceput de care nu ne induram sa se mai atingem, asa ca m-am gandit sa-l "reciclez" facand prajiturele.





Am frecat un ou cu o cana de zahar (o cana din aia rosie de la nescafe, plina dar nu pana sus, cam 1 cm lasat gol), am adaugat o lingurita de bicarbonat, 3 linguri cu untura luata asa cu varf cat e rece, pe care am topit-o, aceeasi cana de la zahar plina cu iaurt si 3 linguri, din nou luate cu varf, de unt de arahide. Ca sa fie un pic mai altfel am luat niste bomboane de ciocolata, 10 la numar, si le-am taiat cu cutitul in bucati, dupa care le-am inglobat in aluat (ok, erau bomboane de pom si nu ne prea placeau si stiu din experienta ca devin mai bune folosite asa :) Se adauga faina si chiar nu pot da cantitati pentru ca depinde mult de calitatea fainii si de cat de uscata este, nu absoarbe de fiecare data la fel de mult lichid. Se framanta pana se obtine un aluat suficient de dens sa se poata face bilute cu mana fara sa se lipeasca. In punctul acesta eu am lasat aluatul sa se odihneasca o jumatate de ora, asa isi face treaba bicarbonatul si aluatul devine mai pufos. Cine nu le vrea pufoase poate sa nu astepte.
Se fac bilute cu mana si se aplatizeaza ca niste chiftelute, se aseaza in tava unsa cu grasime si se coc la cuptor. Cu grija, daca se rumenesc deja sunt cam arse :) Eu am un aragaz vechi de 20 de ani, nu are timer si nici termometru, le-am lasat la foc mediu o jumatate de ora, dar noi ne cunoastem de mult si stiu exact cum merge si chiar si asa mai verific din cand in cand, pentru ca depinde si de presiunea gazului.

Sper ca nu v-am bagat complet in ceata :) pur si simplu asta este stilul meu de a face prajituri!