Se afișează postările cu eticheta pe unde am umblat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pe unde am umblat. Afișați toate postările

27 noiembrie 2025

RIO - Cheile Râmețului

 Am scotocit printre fotografii mai vechi, pentru că nu mai am noi. M-am pierdut în visare privind aceste imagini din Cheile Rametului din 2020, chiar așa, din plină pandemie. M-am gândit că sigur o să vă placă și vouă, iar înainte să mă lăudați las credite fotografului, soțul meu.

Nu îmi amintesc să fi văzut pe undeva, când am fost acolo, numele apei care străbate cheile, dar m-am documentat acum și este râul Geoagiu. 









Jocul reflexii în oglindă este găzduit de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.

7 august 2025

Reflexii in oglinda - Pestera Bolii

 Este situată în Munţii Şureanu,în Rezervaţia Grădiştea Muncelului, pe teritoriul comunei Băniţa. Denumirea provine probabil de la numele unei vechi familii nobiliare din Ţara Zarandului, Bolia, care a fost împroprietărită cu terenurile dimprejur în perioada stăpânirii maghiare. Este formată în calcare jurasice de căre pârâul Jupâneasa.

Este foarte ușor accesibilă, de la șoseaua principală duce un drum asfaltat până la intrarea în peșteră, unde este și o parcare gratuită. Drumul este unul de munte, de o singură bandă și cu câteva curbe. La intrare este un punct de informare turistică, unde se plătește intrarea, 10 lei de persoană. Sunt și toalete, ecologice dar în acel moment era suportabil. 

Accesul la peșteră se face pe niște scări de lemn, se coboară destul de mult. Intrarea este deschisă, ceea ce înseamnă că nu te aleargă nimeni și poți sta cât vrei, pentru noi un mare plus. Lungimea totala este de aproape 500 de metri și este accesibilă pe aproape toată lungimea, fără să aibă diferențe semnificative de nivel. De fapt, pestera este o străpungere in munte și mai are o ieșire, dar în apropierea ieșirii nu mai este iluminată și nu mai sunt poduri peste pârâu, și din cauza unui cot nu se vede celălalt capăt. Ieșirea aceea este direct in calea ferată, probabil de aceea este lăsată așa. 

In interior sunt galerii foarte largi și înalte, s-au găsit urme de locuire in preistorie și urme ale ursului de peșteră. 

Pe pereți sunt câteva picturi care sunt identice cu cele din celebrele Altamira și Lascaux, dar nu sunt vechi. Se pare că au fost pictate pentru niște filmări, apoi au rămas acolo și sporesc atractivitatea peșterii. 





















Postarea participă la jocul  reflexii în oglinda   găzduit de Carmen. 
Fotografii din arhiva personală.

24 iulie 2025

Reflexii în oglinda - biserica din Densuș

 Săptămâna trecută am avut concediu și am reușit să ajungem câteva zile la Hațeg. Deși este zonă montană nu am scăpat de căldură, a fost cu 3 grade mai cald decât la Cluj în fiecare zi, dar ne-am relaxat și am vizitat multe locuri. 

Motivul principal pentru care am ales Hațegul este biserica din Densuș. De mulți ani îmi doream să o văd, și chiar dacă am ajuns de două ori la Deva, până în Densuș nu am mai ajuns.

Nici nu mai știu când am auzit prima dată despre ea, dacă în sondez bine amintirile poate in cartea Dacia Preistorică a lui Ovid Densușianu. Da da, Densușianu de la Densuș. Este ridicată peste ruinele unei construcții antice, se crede că a fost mausoleul familiei lui Claussius Longinus iar pentru reconstrucție s-a folosit piatră din ruinele de la Sarmisegetuza, care este in apropiere. Imaginile pe care le-am văzut pe internet m-au fascinat și mi-am dorit mult să o văd în realitate, iar realitatea nu m-a dezamăgit. Este o biserică în uz, folosită, deci nu se plătește bilet de intrare. 

Există o inscripție care datează picturile (cel puțin parțial) la 1443. Sunt doar presupuneri pentru că nu există date atestate, dar este posibil să fi început reconstrucția cândva după 1200. 






]


 

















Interiorul bisericii este un pătrat cu latura de aproximativ 6X6 metri dar pare mult mai mic datorită coloanelor unite intre ele prin arcuri de triumf. Pe aceste coloane sunt inscripții, picturi și basoreliefuri deosebite, in puține locuri s-au mai păstrat picturi atât de vechi. Mai jos, imaginea din stânga reprezintă Sfânta treime iar cea din dreapta pe Sfântul Apostol Bartolomeu ducandu-si pielea pe băț.





In sat erau două statui ale lui Ovid Densușianu, eu am fotografiat-o pe cea de lângă Centrul de informare turistică. Nu știu dacă ați auzit despre Ovid Densușianu, a fost pe nedrept dat uitării, un om cu o cultură și o erudiție rară, autorul mai multor cărți despre istoria românilor. Cea mai importantă lucrare a lui este Dacia Preistorică, o carte de peste 1200 de pagini, foarte controversată și neacceptata de istorici. A fost opera vieții lui, a muncit 40 de ani la realizarea ei și nu cred că în țara noastră a mai făcut cineva o documentare de asemenea anvergură. A lansat o ipoteză, a adus și argumente, dar istoricii moderni l-au făcut praf și pulbere și au discreditat cartea. Merită măcar spicuita, este accesibila și on-line.



Jocul reflexii în oglinda găzduit de Carmen a fost ocazia perfectă să vă fac turul Bisericii din Densuș! A fost puțin cam lung, dar sper că v-a plăcut!