Ahhh de cand astepta Codruta sa inceapa aventura provocarilor verzi! Asa ca prima tema Martie - Martisor - Luna iubirii nu a gasit-o nepregatita. Avea deja intr-un sertar materiale pentru martisor (doua gheme minuscule, resturi de la alte proiecte si o sarma invelita in plastic de la o masca din vremea de trista amintire a pandemiei).
A alaturat cele doua fire colorate in rosu si alb si le-a infasurat in jurul sarmei, si a obtinut o bratara. Era bine dar nu suficient de bine, vroia ceva mai original, asa ca a luat alte fire, le-a impletit in trei si le-a lipit pe sarma plasticata si si-a facut o cordeluta.
Cum nu o vedeti? Stati ca v-o arat acum!
Apoi s-a asezat linistita pe canapea, cerand mai multe fotografii. Din toate unghiurile, sa se vada bine accesoriile! Fire practica, Codruta s-a gandit ca o bratara si o cordeluta vor fi utile pe tot parcursul anului si vor fi purtate de multe ori, nu doar cateva zile. Intre doua flashuri eu i-am povestit despre martisoarele copilariei mele.



Candva pe la 10 ani, noi, cele 14 fete din clasa am facut o "sedinta" si am hotarat ca din acel an atata timp cat vom fi colege sa ne daruim martisoare. Fiecare tuturor. Pentru ca nici atunci nu era foarte accesibil sa cumperi atatea martisoare si nu toate si-ar fi permis, martisorul putea fi creat de noi, desenat sau confectionat din orice maruntisuri sau resturi aveam la indemana. Importanta era bucatica de hartie cu un mesaj scris pe ea (mesajul scris de mana era obligatoriu atunci, martisoarele erau mult mai personale decat acum, erau chiar mici poezioare care se scriau pe mini-felicitarile care de obicei insoteau martisorul. Si era si ceva munca, snurul se cumpara separat, trebuia facuta fundita si legat de martisor. Pana la urma nu toata lumea a participat, dar inca am cutia in care am pastrat de atunci cateva zeci de martisoare cu mesajele si semnaturile colegelor mele. De cate ori o deschid simt parfumul acelor primaveri inzapezite si aud vocile vesele ale fetitelor care abia asteptau sa daruiasca si sa primeasca acele bucatele de hartie. Da, aveam si baieti in clasa, dar ei erau in lumea lor, nici nu se gandeau la martisoare 😊
Codruta m-a ascultat cuminte, a retinut ideea de a refolosi ceea ce ai prin casa pentru a confectiona un martisor, de altfel asta a facut si ea nu? si a hotarat ca va propune si ea ideea prietenelor ei. Sa nu neglijam trecutul, putem invata si de acolo lucruri valoroase, mi-a spus incantata.