Miercurea fără cuvinte - culori

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen

Fotografii din arhiva personală 

Reflexii în oglindă - apus de august

Jocul reflexii în oglindă este gazduit de Carmen

Fotografii din arhiva personală.

Reflexii în oglindă - dâre pe cer

 Azi dimineață mergând spre stație am ridicat ochii spre cer și spre mirarea mea am văzut, alături de niște nori frumoși, pufoși și ușori, prevestitori de vreme bună, niște dâre de avioane cum nu am mai văzut. Nu exagerez, chiar nu am mai văzut atât de groase niciodată. Nu am avut la îndemână și subțiri pentru comparație, dar cele subțiri, normale, abia se zăresc în fotografii.

Dara din cele două fotografii este una și aceeași, traversa tot cerul și făcea o curbă la orizont, un semicerc imens. Erau vreo patru de fapt, dar asta era cea mai lungă.

In Cluj din autobuz am mai văzut două paralele, cea care pare subțire era de fapt o dara groasă obișnuită, cealaltă una gigantică. Chiar nu le pot estima grosimea dar erau imense. 

Reflexiile soarelui de dimineață mi s-au părut perfecte pentru jocul găzduit de Carmen, reflexii în oglindă. 

Fotografii din arhiva personală.

Reflexii în oglindă - nori de ploaie

 Sâmbătă, pe autostradă. Goană pe sub nori, in marginea ploii. Foarte cald și umed, culori cenușii. Nu am modificat absolut nimic la fotografii, așa a fost de bacovian peisajul.

Mie îmi place ploaia și îmi plac norii, pe voi poate v-am plictisit cu atâtea fotografii cenușii. 

Jocul reflexii în oglindă este găzduit de Carmen.

Spectacolul norilor

 Este o aglomerație infernală in Cluj, am plecat de 40 de minute de la muncă și am ajuns abia la jumătatea drumului de 13 km până acasă. Așa că postez de pe telefon, că este cel mai bun lucru pe care îl am de făcut, din fericire nu stau in picioare. 

In 10 mai am surprins imaginile de mai jos pe autostradă. Norul alb era mult mai alb in realitate, era întins deasupra munților Trascău și a Cheilor Turzii. Mi-a atras atenția datorită albului imaculat și strălucitor, parcă era un strat de zăpadă proaspătă in bătaia soarelui, doar că nu era deloc soare. Din nor curgeau firișoare albe pe coasta muntelui, dar numai până la o treime de bază. Când am realizat că nu este zăpadă am scos telefonul, dar atât am putut surprinde în mers și de la o distanță de câțiva km. 

Mai jos este spectacolul norilor pe aceeași autostradă dar pe celălalt sens de mers, seara.

Postarea participă la jocul reflexii în oglindă găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

Reflexii în oglindă - nori trandafirii

 La câteva zile după aurora boreala, cum eram întruna cu ochii pe cer doar-doar mai apare să o văd și eu, într-o seară am văzut brusc cerul de culoarea trandafirilor. Fotografiile nu sunt absolut deloc prelucrate, așa a colorat apusul norii. 

Postarea participă la jocul reflexii în oglindă găzduit de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

Reflexii in oglinda - înaintea furtunii

 Marti seara pe autostrada, gonind spre apus, cu furtuna Renata venind din fata, am facut niste fotografii interesante, zic eu, numai bune pentru reflexiile in oglinda gazduite de Carmen. Erau doua straturi de nori, unul la inaltimea normala a norilor, celalat foarte jos, se tarau peste dealurile din jur, maxim 200 de metri inaltime. Cei de sus se deplasau lent intr-o directie, cei de jos rapid in alta. Printre ei aparea soarele, stingher si palid. 

M-am obisnuit demult ca nu vede si camera ceea ce vede ochiul meu, dar in realitate cerul se vedea destul de diferit. Atmosfera era sumbra, asa cum apare si in fotografii, dar cerul era auriu in jurul soarelui. 

De atunci avem ploaie, vant si frig, de ploaie era nevoie ca nu a mai plouat cam de o luna, dar de frig ne puteam lipsi. Luni au fost 30 de grade, azi doar 4 la amiaza si anunta doua nopti foarte reci, cu 1 si 0 grade. 

Miercurea fără cuvinte - ca un răsărit de soare

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen

Fotografii din arhiva personală 

Reflexii in oglinda - dansul norilor

 Sâmbătă dimineața pe autostradă cerul era pe jumătate acoperit cu nori jucăuși. Cu siguranță la altitudinea lor era vânt puternic, își schimbau întruna forma și se vedea foarte interesant. Evident că telefonul nu a văzut la fel, dar totuși le postez.

Postarea participă la rubrica Reflexii in oglinda găzduită de Carmen