Mini-album in cutie de chibrituri

De data asta tema provocarilor verzi a fost o adevarata provocare pentru mine, dat fiind ca e ceva departe, departe de ce lucrez eu de obicei. Dar de-aia e provocare, sa te scoata din obisnuit, nu-i asa? Asa ca mi-am suflecat manecile (imaginar, ca e vara :) si am aruncat ochii prin casa sa vad ce as putea refolosi. Primele lucruri pe care le-am inhatat au fost o cutie de chibrituri si una ramasa de la bomboane de ciocolata, dovada in fotografia de mai jos: 

Restul materialelor nu apar in fotografie pentru ca nu ma pot mobiliza sa imi imaginez de la inceput cum va arata obiectul  la sfarsit, de obicei improvizez pe parcurs. 

Cutia de chibrituri a primit o "husa" din hartie printata cu note muzicale, lacuita sa fie mai rezistenta, s-a impodobit cu o floricica realizata din resturi de croitorie, iar cutia de bomboane am taiat-o in fasii lungi, am indoit-o si am lipit intre ele fasiile cu banda de hartie adeziva, ca sa nu le suprapun. A ramas un capat doar pe jumatate din lungime, am lipit peste el o bucatica din hartia aceea pufoasa care acopera bomboanele si am decorat-o cu un fluturas, decupat de pe o eticheta de apa minerala. Cutiuta a dorit si ea un fluturas la fel, asa ca i-am indeplinit dorinta. Si ca sa nu ramana foile din interior asa simple, le-am facut un chenar cu acuarela. 

Acum mini-albumul e pregatit sa gazduiasca mici amintiri de peste vara. Are noua pagini care abia asteapta mici fotografii si ganduri din vacanta.

Cutie de bijuterii vintage (Miss Gabrielle Ray)

Prima mea cutie de dimensiuni mari (24x18x9 cm), ca de obicei cand incerc ceva nou mi-a dat multe batai de cap :). Ce a fost nou la ea fata de cutiile la care am lucrat pana acum? Am lucrat cu o imagine printata, am vrut neaparat sa pun oglinda mare in interiorul capacului, ceea ce il ingreuneaza si are tendinta sa traga cutia in spate, am tinut mortis sa aiba danteluta, dar nu m-am lamurit cum as putea lipi danteluta in afara de banda adeziva, o idee nu tocmai fericita dupa mine. Pana la urma am imbibat dantela in aracet si am lipit-o asa, e mai rigida dar nu se murdareste, se scutura usor praful de pe ea.

Interiorul cutiei este mai elaborat, am decorat peretii cu servetel si am lipit pe fund plus special negru. Imaginea domnisoarei Gabrielle Ray am vazut-o de la inceput perfecta pentru cutia asta, si plecand de la ea nu am vrut sa folosesc deloc culori. Fotografia usor sepia, albul si negrul, dantela si arabescul din partea de jos sunt suficiente pentru a recrea atmosfera vintage a epocii in care a trait frumoasa domnisoara.

Sequoia Park si Cetatea Bologa

Spre rusinea mea, eu, mare iubitoare de plante, habar nu aveam ca in apropiere de Cluj exista un arbore Sequoia. Noroc cu green, care mi-a deschis ochii cu postarea ei. De-aia tot scriu eu pe unde umblu, nu merg eu prea mult si prea des, dar poate mai inspir pe cineva. Weekend-ul trecut, fiind cald si frumos ne-am gandit sa iesim la munte, si ne-am amintit de Sequoia Park. Am ajuns destul de repede intr-un coltisor de rai, unde am descoperit ca au mai auzit destui de el, numai ca toata lumea venea si pleca rapid. Am fost singurii care am stat mai mult de 10 minute. Asta mi se pare cam ciudat, bati drumul pana acolo, nu poti spune ca erai in trecere ca e oarecum in fundul lumii, zici, aaaa asta e, faci cateva poze, le incarci pe fb si pleci ca nu mai ai ce face. 

Noi am profitat de vremea frumoasa si am stat acolo o jumatate de zi, la un moment dat nu au mai venit vizitatori si eram doar noi, cantau pasarile in padure aiuritor, le-am putut inregistra si pe telefon, ne-am intors odihniti ca dupa o saptamana de somn :)

Cred totusi ca sunt doi ingemanati... 

Aici este o crenguta de tisa, arborele sequoia este inconjurat de mai multe specii de conifere rare.

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit si in Bologa la cetate, mai bine zis la ruinele care din pacate se pare ca nu mai prezinta interes pentru autoritatile locale. Pacat, pentru ca si aici am intalnit mai multi vizitatori. Despre cetate se gasesc informatii pe internet, eu vreau doar sa precizez ca aceasta cetate care strajuia candva un drum important a apartinut printre altii si lui Mircea cel Batran, care a si folosit-o ca loc de refugiu. 

Alba Iulia

Daca tot am avut cateva zile libere am vizitat intr-una din ele Cetatea Alba Iulia. Ne-am oprit acolo anul trecut dar nu am putut sta prea mult fiindca eram in trecere, vreo ora cred ca am ramas, si ne-am dorit sa revenim sa vedem totul in ritm molcom, cum ne place noua :) Daca ne place intr-un loc stam cat mai mult acolo, mai bine mai putine locuri vazute dar petrecut timp de calitate, zic eu. Asa ca ne-am luat picioarele la spinare si am stat o zi intreaga in cetate, ne-am fotografiat langa toate statuile, si sunt destul de multe, am intrat in Sala Unirii si in micul muzeu etnografic din aceeasi cladire, am vizitat ambele catedrale, cea ortodoxa si cea romano-catolica, am intrat si am iesit pe toate portile cetatii, pe podul mobil si ne-am plimbat in nestire pe alei. 

Intamplarea a facut ca in acea zi sa inceapa si zilele orasului, asa ca a fost putin mai aglomerat decat ne asteptam. 

 

 

 

 

 

 

In ultima fotografie se vede un detaliu care mi-a placut mult, toti vanzatorii ambulanti au niste carute de secol XIX, mult mai bine integrate in peisaj decat niste tarabe.

Blue butterfly box

Cutiuta asta mi-a pus rabdarea la incercare :) Am cumparat-o din cauza funditei de pe capac, mi-a placut mult cum arata, si oentru ca exteriorul era deja decorat am decis sa il las asa simplu si sa pun servetel doar in interior. Toare bune si frumoase dar dupa ce a fost gata am tinut-o cateva zile deschisa si m-am trezit ca nu mai pot sa o inchid. Asa arata cutia initial, fara nici un sistem de inchidere, se aseza capacul peste partea de jos: 

 Cu chiu cu vai (si cu ajutorul sotului :) am reusit sa elimin cantul cutiei, sa revopsesc muchia si sa ii pun balamale si inchizatori, asa ca in cele din urma a devenit utilizabila. Ce s-a intamplat? Desi sunt declarate a fi din lemn, de fapt sunt facute din placaj, iar placajul s-a umflat din cauza acrilicelor (aici am incercat acrilicele de la Lidl, m-am lamurit cu ele) care totusi sunt vopsele pe baza de apa.