Salciua: Huda lui Papara si Cascada Sipote

 Anul acesta nu a fost deloc unul bun pentru noi. Amandoi am continuat sa lucram normal pe intreaga perioada a pandemiei pentru ca nu avem genul de slujbe care se pot desfasura de acasa. Asta a presupus pentru mine naveta, mijloace de transport in comun, interactiune cu multi oameni zi de zi pentru amandoi. Nu, nu ne-am imbolnavit, nu am patit nimic nici noi si nici colegii nostri, nu despre asta vroiam de fapt sa vorbesc. Ne-am limitat mai mult sau mai putin voit iesirile, in primul rand pentru ca evenimentele de vara la care mergeam noi aka festivaluri antice si medievale s-au anulat toate. La inceputul lunii septembrie socrul meu a plecat dintre noi, viata noastra a fost serios data peste cap, implicit am renuntat si la concediul din luna septembrie pentru ca nu mai era momentul potrivit pentru asa ceva. 

Am facut doar o iesire de o zi la munte, la mica distanta pentru ca trebuia sa fim mereu disponibili. La inceputul lunii august cand simteam ca ma sufoc daca mai stau in casa (a se citi apartament) am pornit spre Salciua, o comuna din judetul Alba aflata la o ora si jumatate de Cluj unde am gasit exact ce ne trebuia: mult verde, racoare, apa rece si cristalina. Aproape de sat si accesibila cu masina se gaseste o pestera, Huda lui Papara, in care sotul meu a intrat acum 30 de ani si de atunci tot zice ca ma duce si pe mine :) Se pare ca am intarziat un numar de ani pentru ca pestera nu mai este accesibila, in fata intrarii s-au prabusit stanci de mari dimensiuni iar apa din pestera curge in cascada peste ele. Se poate intra cu echipament adecvat si cu o serioasa pregatire fizica, dar nu e cazul la noi. Ne-am catarat cat am putut sa vedem mai bine intrarea, am fotografiat, am filmat cascada, am stat cateva ore pentru ca era lume putina si ne-am putut bucura de liniste si ne-am intors acasa. Am gasit aici un melcusor ciudat, cu corpul negru, o gramada de plante de in care au florile ca niste ochisori albasti sau ca niste bucatele de cer senin cazute in iarba,si o floare care mie imi place tare mult si creeed (numai cred) ca este o specie de arnica.

Pe drumul de intoarcere am oprit in dreptul Cascadei Sipote de pe celalat mal al Ariesului. Este doar partea inferioara a cascadei, restul nu este vizibil de pe malul acesta. Peste cursul Ariesului, destul de lat in aceasta portiune, apa cascadei este adusa printr-un jgheab suspendat.