Miercurea fara cuvinte - cascada Lolaia

 

Miercurea fara civinte este gazduita de Carmen. 

Fotografii din arhiva personala. 

TC 25 - Umbreluta de soare

 Ocean are un accesoriu nou: o umbreluta de soare, in culori solare. Am incercat sa folosesc culorile florii-soarelui, una dintre vedetele acestui sezon. A fost creata cu mult drag pentru transformarile creative ale lunii august din resturi de fire. Dar intai fotografia de prezentare, apoi explicatiile. 

Va mai amintiti de cartea de mai jos? Umbreluta a fost una din jucariile pe care le-am tot reprodus in copilarie, in diverse variante. Dar pe atunci nu aveam la dispozitie materiale potrivite, aveam dopul de pluta si atele, dar nu si o sarma potrivita. Cu ace de gamalie asa cum scrie in carte nu iese nimic, sunt mult prea scurte, si nici agrafe de hartie nu aveam, cred ca deloc, nici macar mici, dar mari nici intr-un caz. 

Cu materialele disponibile acum a iesit ceva frumos, zic eu. Am taiat 6-7mm din capatul unui dop de pluta si am infipt in el ace pentru insirat margele, au cam 4 cm lungime. La capat le-am pus margele de nisip de 4 mm pe post de stoppere si am inceput sa tes din colectia mea de fire vechi, ati mai auzit de ele. Am folosit pe post de maner o agrafa de hartie de dimensiune medie imbracata in plastic, intamplator am avut verde. Am indreptat-o de la mijloc si am scurtat capetele, s-a potrivit surprinzator de bine. A iesit o umbreluta pufoasa si luminoasa, numai buna sa te ascunzi de soare. 

TC 25 - mini-casuta - decor pentru ghiveci

 Cand am deschis cutia cu dopurile de pluta mi-am zis ca asta este momentul sa folosesc mai multe dintre ele, sa fac cateva din proiectele pe care le aman de foarte mult timp. Dintr-un dop de la o sticla de vin, unul care nu are mare lucru scris pe el, am facut o casuta pentru tema "fii creativ" a transformarilor creative din august, pe care am plantat-o intr-un ghiveci. Daca orhideea acum nu are flori, macar sa aiba o pata de culoare. 

A fost foarte usor de facut, am taiat doua bucati in diagonala la un capat pentru a da forma acoperisului, am desenat si am colorat usa si geamul, si am lipit pentru acoperis un polistiren ondulat, aici nu se vede bine dar este din bucata din care am pus acoperis si la casuta din felicitare. 

TC25 - ziua internațională a pisicilor

 A fost ieri, dar spre seară am pus un film vechi, Spionul care mă iubea, și s-a terminat târziu, am uitat complet să finalizez postarea. Apucasem să adaug doar fotografiile:) 

Ziua internațională a pisicilor este ocazia perfectă să vă prezint o nouă păpușică, este o Moxie Girlz pe numele de scenă Avery, care a venit la mine cu adidași și cercei roz și cam atât. Am cumpărat acum ceva timp un set de hăinuțe de pe Temu și ei i-au revenit aceste hăinuțe roz. Pantalonii îi sunt puțin cam lungi, că este mai micuță decât o Barbie, dar sunt ok. 

Avey s-a îndrăgostit de două pisicuțe pe care le-am făcut din două dopuri de pluta de la șampanie. Am lipit fiecărui dop urechiușe dintr-un alt dop de pluta, de la vin, și in rest doar am pictat. Și așa, tolănită pe canapea și cu două pisicuțe în brațe, a sărbători Avery Ziua internațională a pisicilor. 

Reflexii in oglinda - Pestera Bolii

 Este situată în Munţii Şureanu,în Rezervaţia Grădiştea Muncelului, pe teritoriul comunei Băniţa. Denumirea provine probabil de la numele unei vechi familii nobiliare din Ţara Zarandului, Bolia, care a fost împroprietărită cu terenurile dimprejur în perioada stăpânirii maghiare. Este formată în calcare jurasice de căre pârâul Jupâneasa.

Este foarte ușor accesibilă, de la șoseaua principală duce un drum asfaltat până la intrarea în peșteră, unde este și o parcare gratuită. Drumul este unul de munte, de o singură bandă și cu câteva curbe. La intrare este un punct de informare turistică, unde se plătește intrarea, 10 lei de persoană. Sunt și toalete, ecologice dar în acel moment era suportabil. 

Accesul la peșteră se face pe niște scări de lemn, se coboară destul de mult. Intrarea este deschisă, ceea ce înseamnă că nu te aleargă nimeni și poți sta cât vrei, pentru noi un mare plus. Lungimea totala este de aproape 500 de metri și este accesibilă pe aproape toată lungimea, fără să aibă diferențe semnificative de nivel. De fapt, pestera este o străpungere in munte și mai are o ieșire, dar în apropierea ieșirii nu mai este iluminată și nu mai sunt poduri peste pârâu, și din cauza unui cot nu se vede celălalt capăt. Ieșirea aceea este direct in calea ferată, probabil de aceea este lăsată așa. 

In interior sunt galerii foarte largi și înalte, s-au găsit urme de locuire in preistorie și urme ale ursului de peșteră. 

Pe pereți sunt câteva picturi care sunt identice cu cele din celebrele Altamira și Lascaux, dar nu sunt vechi. Se pare că au fost pictate pentru niște filmări, apoi au rămas acolo și sporesc atractivitatea peșterii. 

Postarea participă la jocul  reflexii în oglinda   găzduit de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.

Miercurea fără cuvinte - din balcon

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.

TC 25 - Cutie de bijuterii

 Pentru luna august, la jocul transformărilor creative avem ca materie primă dopurile. Am luat din cutia cu cutiuțe lucrate de soțul meu una care îmi amintește de radiourile vechi, sau chiar de difuzoare, le mai țineți minte? 

Cutia a fost scobită dintr-un rest de bârnă de lemn, iar sertarul a fost lucrat tot prin scobire, din altă bucățică de lemn. Fața cutiei am vopsit-o cu acrilic, iar restul cu o vopsea adusă din Spania, care conține și lac. A fost suficient un singur strat. Pentru deschiderea sertarului am lipit două căpăcele din plastic pe care le-am păstrat de la mostre de cremă. Nu am măsurat-o și acum nu am acces la ea, așa că vorbesc din amintiri, dar are cam 18x10x 14 cm. 

TC 25 - scoici

 Ca de obicei, pe ultima suta de metri 😁reusesc si eu sa vin cu ultima tema a transformarilor creative din aceasta luna, scoicile. Am fixat cu sarma doua scoici aduse de la Mediterana, iar pentru partea de hartie am taiat in fasii un afis preponderent albastru si am rasucit margelute quilling. Imi place maxim sa fac margele din afise, este hartie groasa si ies fasii lungi. 

Pentru ca totusi afisul avea si destul de mult scris, si margelele oricum trebuiau lacuite, le-am dat cu un strat de lac de unghii albastru. Nu a acoperit total scrisul, dar imi place cum arata. 

Au iesit niste cercei lungi de 6 cm, care combina nuantele nisipului (scoicile) cu turcoazul Marii Mediterane (margelele) si pielea bronzata (sarma de cupru). Adica perfecti pentru o zi de vara cu dor de mare. 

TC 25 - ramă foto

 Astazi 30 iunie este ziua prieteniei, si pentru transformarile creative gazduite de Mihaela am lucrat o rama foto. 

Este facuta din pagini de revista Avon taiate fasii mai groase si pliate, sa aiba rezistenta, rasucite si lipite pe un carton alb de la o camasa. Am lipit fasiile cu aracet si le-am vopsit cu doua straturi de acrilic alb, apoi am conturat marginile cu o vopsea acrilica aurie metalizata. 

Imaginea... hm, este de cand aveam 14 ani. Asa aratau atunci fotografiile de absolvire a clasei a VIII-a. Sunt cu cea mai buna si mai veche prietema a mea, cu care am fost colega de clasa. Din pacate nu si de banca, se vede cu ochiul liber de ce. Am fotografiat poza de hartie, care este usor indoita, asa se prelucrau pe atunci, se puneau intr-un dispozitiv care le indoia un pic, ca si cum ar fi fost facute sul, si am scos-o la imprimanta. Si originalul este alb-negru, fotografia color abia aparea la noi si era scumpa. Dar rama are aspect vintage, fotografia este vintage, si noi suntem vintage :))) totul se potriveste.

Miercurea fără cuvinte - sora soarelui

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

Fotografii din arhiva personală.

TC 25 - felicitare cu păsări origami

 Mi-au plăcut foarte mult păsările pe tavă ale Suzanei, și după ce am urmărit tutorialul video postat cu generozitate m-am gândit că neapărat o să fac și eu măcar una. Am făcut două, iar una am folosit-o într-o felicitare pentru transformarile creative din această lună, tema 2D. 

Am căutat în catalogul Avon o pagină care să conțină cât mai puțin scris și am făcut două păsărele, un vrăbioi și o vrăbiuță 😃. Vrăbiuța am lipit-o pe un carton alb, am folosit și o bucățică de hârtie portocalie de pe vremea când făceam origami, și una maro de la o etichetă. Am scris și două mesaje, pentru primul m-am inspirat din cartonașele din videoclip, și am mâzgălit la propriu cu patină, bitum auriu. Pentru că arăta așa și-asa, am mai stropit cu două vopsele acrilice și acum parcă a ieșit ceva.

Reflexii în oglinda - biserica din Densuș

 Săptămâna trecută am avut concediu și am reușit să ajungem câteva zile la Hațeg. Deși este zonă montană nu am scăpat de căldură, a fost cu 3 grade mai cald decât la Cluj în fiecare zi, dar ne-am relaxat și am vizitat multe locuri. 

Motivul principal pentru care am ales Hațegul este biserica din Densuș. De mulți ani îmi doream să o văd, și chiar dacă am ajuns de două ori la Deva, până în Densuș nu am mai ajuns.

Nici nu mai știu când am auzit prima dată despre ea, dacă în sondez bine amintirile poate in cartea Dacia Preistorică a lui Ovid Densușianu. Da da, Densușianu de la Densuș. Este ridicată peste ruinele unei construcții antice, se crede că a fost mausoleul familiei lui Claussius Longinus iar pentru reconstrucție s-a folosit piatră din ruinele de la Sarmisegetuza, care este in apropiere. Imaginile pe care le-am văzut pe internet m-au fascinat și mi-am dorit mult să o văd în realitate, iar realitatea nu m-a dezamăgit. Este o biserică în uz, folosită, deci nu se plătește bilet de intrare. 

Există o inscripție care datează picturile (cel puțin parțial) la 1443. Sunt doar presupuneri pentru că nu există date atestate, dar este posibil să fi început reconstrucția cândva după 1200. 

]

 

Interiorul bisericii este un pătrat cu latura de aproximativ 6X6 metri dar pare mult mai mic datorită coloanelor unite intre ele prin arcuri de triumf. Pe aceste coloane sunt inscripții, picturi și basoreliefuri deosebite, in puține locuri s-au mai păstrat picturi atât de vechi. Mai jos, imaginea din stânga reprezintă Sfânta treime iar cea din dreapta pe Sfântul Apostol Bartolomeu ducandu-si pielea pe băț.

In sat erau două statui ale lui Ovid Densușianu, eu am fotografiat-o pe cea de lângă Centrul de informare turistică. Nu știu dacă ați auzit despre Ovid Densușianu, a fost pe nedrept dat uitării, un om cu o cultură și o erudiție rară, autorul mai multor cărți despre istoria românilor. Cea mai importantă lucrare a lui este Dacia Preistorică, o carte de peste 1200 de pagini, foarte controversată și neacceptata de istorici. A fost opera vieții lui, a muncit 40 de ani la realizarea ei și nu cred că în țara noastră a mai făcut cineva o documentare de asemenea anvergură. A lansat o ipoteză, a adus și argumente, dar istoricii moderni l-au făcut praf și pulbere și au discreditat cartea. Merită măcar spicuita, este accesibila și on-line.

Jocul reflexii în oglinda găzduit de Carmen a fost ocazia perfectă să vă fac turul Bisericii din Densuș! A fost puțin cam lung, dar sper că v-a plăcut!