Braduti din reviste

Am realizat cei doi braduti din doua reviste, cel mic a fost o revista a unei farmacii iar cel mare un pliant de la supermarket. Am vazut intamplator un filmulet si mi-am zis ca trebuie sa incerc si eu ca prea arata bine. Si pentru ca daca asteptam o vreme sigur uitam, ca asa patesc tot timpul :) am pus mana imediat pe cele doua reviste si m-am apucat de pliat. In continuare am beneficiat de sprijinul sotului care a suflat bradutii cu grund si apoi i-a vopsit cu spray. I-am lipit pe cate un sfesnic, unul metalic si altul din portelan, cumparati de la vechituri si i-am decorat cu stelute din carton auriu. Si s-au potrivit la fix pentru a zecea editie a concursului impodobim-bradul de pe copilarim :) 

Coronița și brăduț de Crăciun

Anul trecut am văzut peste tot decorațiuni de Crăciun cu globulețele astea de ață dar evident că până m-am moșmondit eu a trecut Crăciunul :) 

Așa că acum le-am pregătit din timp, am masacrat o cutie pentru coroniță și un dosar pentru brăduț, am răscolit prin cutia cu maimuțe după alte mărunțișuri și am produs două decorațiuni in întregime reciclate. Lucru de care sunt foarte mândră pentru că asta îmi doresc cel mai mult să fac, sa refolosesc lucruri care pot aduce din nou bucurie în loc să îngroașe stratul (consistent) de gunoi al marilor orașe. Mă rog, dacă intră și Clujul in categoria marilor orașe :) 

Salvam papusi 5 - Nausica Vaii Vantului

Noroc cu Rux ca asa am aflat si eu de niste desene minunate! Desi sunt vechisoare, adica asa cam de pe vremea mea :) nu am auzit de ele pana acum. Am folosit aceeasi papusa roscatica, recunosc ca o prefer pentru ca este micuta si termin repede :) i-am facut o hainuta albastra dintr-o bucata de material ramasa de la scurtatul unor fete de perna (erau dreptunghiulare iar pernele mele sunt patrate). Pe Teto cel urechiat l-am modelat din lut si l-am pictat cu acrilice, nu stiu cat seamana dar m-a dat maaari batai de cap. Asta a fost cea mai grea parte! Tunica e pictata cu acrilice, ghetutele sunt cele de la costumatia anterioara, imaginea cu ohmul e scoara sa imprimanta (am avut intentia sa desenez dar pana la urma eram pe ultima suta de metri si nu am mai apucat). 

Salvam papusi 4 - sarbatoarea recoltei

Pentru sarbatoarea recoltei am aranjat cadrul folosind drept fundal o fosta fata de masa care a fost arsa cu tigara intr-un colt, dar nu am aruncat-o pentru ca imi place materialul :) a fost inlocuita bineinteles dar sta frumos in cutia intr-una din cutiile cu materiale. Pe jos am asternut un presulet pe care l-am tesut pe rama tot pentru o provocare, am intors o cana de lut cu gura in jos si am obtinut un butoias, am scos cosuletul impletit si cand sa pun ceva in el am descoperit ca.... aaa... nu am miniaturi. Nu de toamna, in orice caz. Aveam un ardei si un usturoi de la Lidl si cam atat, asa ca am scos din frigider lutul cu uscare la aer si m-am apucat de modelat. Pentru primele incercari, as zice ca a iesit ceva cat de cat. Am facut trei morcovei si un dovleac si am zis stop joc, ca deja era noaptea pe la nu stiu cate si dimineata la 6 cand suna ceasul imi vine sa-l omor :) 

A da, si sticluta cu ulei de de la Lidl, e drept ca e ulei de masline dar merge si ala :) 

Uleiul de lavanda poate e o productie mai putin traditionala, dar asa bine se potrivea borcanasul ca dimensiuni cu restul decorului ca nu m-am indurat sa-l las deoparte :)))) 

Salvam papusi 3 - Papusile lumii: Romania

Romancuta mea e fosta Tilincuta, acum a devenit Ilincuta. E imbracata pe cat s-a putut in portul din locul meu de nastere, o comuna din judetul Cluj. Costumul este unul de fetita, la noi e mai sobru si nu are multe culori si ornamente. In general e cusut cu rosu pentru copii si cu negru pentru cei mari. Fetele tinere mai beneficiaza de flori uneori, dar Ilincuta mea mai are de crescut. I-am facut un fel de botinute din piele pentru ca vara femeile se incalta cu pantofi (la costumul de sarbatoare, altfel erau desculte toata ziua) si iarna cu cizme, opincile au iesit de foarte mult timp din uz. Adica, si strabunica mea purta pantofi si era o simpla taranca. Influenta ungureasca :) No bun, si micuta mea si-a luat straituca in spinare si a plecat sa aduca apa, numai ca galeata e mare si a obosit, asa ca s-a oprit sa-si traga sufletul. 

Salvam papusi 2 - Zana verde fluturas

Tema a doua a ne aduce in atentie muza provocarilor verzi, zana verde fluturas.

Papusica de azi este una din portelan, cumparata tot din Oser acum cativa ani. Imi doream mult una din portelan si acolo am gasit la un pret cu adevarat bun. Genul papusii a conditionat  imbracamintea, ea are numai capul si extremitatile din portelan, restul avand un aspect total neatragator, asa ca a avut nevoie de hainute care acopera totul. Mi-a iesit un fel de zana-padurar, dar eu sunt incantata de ea. Ba chiar o sa o las asa imbracata, imi plac hainele astea mai mult decat cele originale. 

Din culise: rochita este dintr-o buza reformata si este prinsa pe umeri cu doua ace in genul fibulelor romane, pentru ca nu are deloc corpul mobil si altfel era mai greu de imbracat. Manecutele sunt separat de rochie, in stilul medieval, si sunt facute dintr-o bucatica de matase. Cordunul rochiei, cu fluturasul atasat, este un elastic de par care mi s-a parut ca merge la fix acolo, iar cizmulitele sunt degete de manusa. Palaria este din aceeasi bluza si dintr-un dop de la pasta de dinti (e un pic mai inalt decat  cele de la flacoanele de apa). Coafura ei a cerut neaparat o palarie mare, pentru ca are un ornament pe cap lipit pe tot parul si nu il pot scoate fara sa o las cheala, ceea ce nu imi doresc. 

Steluta este dintr-un fular de polar, aveam si fetru galben dar am vrut-o alba ca in noptile reci de iarna :) 

Restul decorului... partial cumparat, partial facut de mine, partial cules din paduri si de pe plaje. Mi-am zis ca daca tot a iesit o mica padurarita :) sa adun si ceva padure langa ea. 

Ma rog, vad ca am adunat si ceva de pe plaja aici nu numai din padure :) piatra mai marisoara din stanga are incastrate in ea mici cochilii de scoici si am adus-o din Skiathos (ca eu vin din concediu cu plasa de scoici, pietre, conuri si alte cele) iar cele doua conuri din fata cutiei de ceai sunt de la o prietena care mi le-a adus din Herculane acum... aproape 20 de ani

Salvam papusi 1 - Tinkerbell

In august cand a lansat Rux provocarea asta m-am gandit imediat "o sa particip, suna bine". Pe urma m-am mai gandit o data si mi-am amintit ca... nu am papusi. Adica mai am doua papusi mari Aradeanca depozitate pe undeva, nu in cea mai buna stare dar sunt de talie mare si sa ma apuc de facut hainute pentru ele ar fi aproape ca si cum mi-as face mie. :) Asa ca m-am gandit ce as putea face sa fac rost de papusi in spiritul provocarii, sa le salvez de la aruncat ca de cumparat e usor. Nu, nu am reusit, am rugat mamici de fetite sa imi aduca o papusa nu conteaza in ce stare e, toata lumea zice la o adica cum ca arunca jucarii, ca au stricate, dar pas. Am scris pe fb intr-un grup de donatii, am primit informatia ca se gasesc la magazin. :) Da stiam si eu. Cred ca se teme lumea de vodoo :) Asa ca dupa vreo luna de insucces am ajuns in Oser si am cumparat doua papusi abandonate de altii. 

Nu prea m-am jucat eu cu papusile in copilarie, tin minte ca aveam una cand eram mai mica care era plina de "vanatai" facute cu pixul, pentru ca colega mea de banca vroia sa devina doctorita si tratam papusile. Ca as avem ce trata trebuia sa fie bolnave, si la varsta noastra raceala si vanataile erau bolile serioase, asa ca am umplut papusa de vanatai. Dupa ce am mai crescut, pe la 13-14 ani am inceput sa croiesc si sa tricotez hainute pentru o papusa mai micuta, ca era mai usor cu ea. Asta m-a tinut pana pe la 16 ani, lucram de zor cu prietena mea cea mai buna si babele ne barfeau ca in loc sa iesim cu baieti inca ne jucam cu papusile. Ceva era in neregula cu noi :). Prietena mea visa la design vestimentar pe vremea aia, nu a fost sa fie dar atunci ea desena modelele si pe urma le lucram impreuna. Aveam o gramada de material, ca aveam matusa croitoreasa, avantaj neloial pe vremea aia. 

Asaaa, si prima tema a fost Tinkerbell. Am citit cartea pe nerasuflate candva prin anii 80, desenele nu le-am vazut. In cartea aia era tradus numele Tilincuta :) 

Pentru documentare am studiat cateva imagini si am ales o costumatie asemanatoare dar nu la fel, plecand de la ce aveam prin casa. Ideea e de reciclat in primul rand, asa ca in afara de papusi nu cumpar nici un fir de ata pentru proiectul asta. De cand imi tot propun sa mai lucrez din materialele adunate, dar nu stiu cum se face ca oricat lucrez ele se aduna mai repede. 

Am imbracat-o cu o fustita din fetru, o bluzita dintr-o maneca taiata de la o bluza veche, i-am prins parul cu un elastic verde si am cadorisit-o cu aripioare dintr-o sticla de apa. Am conturat aripile cu un marker si am colorat cu lacuri de unghii in nuante sidefii.

Incepe sa imi placa joaca cu papusile!

Cascada Cailor

Anul trecut am avut senzatia ca toata lumea merge la Cascada Cailor. Ca un facut, era plin pe fb de fotografii postate de o multime de cunoscuti in fata cascadei. Desi nu suntem noi genul care sa ne luam dupa multime, ne-au placut imaginile si am ramas cu dorinta sa ajungem si noi acolo. Si am ajuns anul acesta, la mijlocul lui iunie, pe vreme caniculara si cu vijelii. Nu cea mai potrivita pentru munte, dar atunci am avut trei zile libere legate, ca la mine e o poveste intreaga cu zilele de concediu. Ne-am facut noi un program frumos cu ce o sa facem in cele trei zile, dar s-a ales praful de el din cauza conditiilor din teren. 

Concret? Toata lumea (de pe net) zice ca traseul e accesibil, asa ca am luat-o de buna. Chiar langa pensiunea noastra era un indicator care iti arata un omulet simpatic mergand si scria langa el 1h. Fara numar de km, ca doar toti avem aceeasi viteza. Bun, o ora de mers nu e mare lucru, hai la drum! Mergem noi o ora numai cu soarele in cap, eram tot pe langa padure dar umbra ioc pe drum, urcus accentuat, drum de la rau la foarte rau sau chiar lipsa pe alocuri, pana cand se innoreaza si aproape ca incepe ploaia. Ne mai intalnim si cu niste oameni care coborau si care ne spun ca suntem aproape de jumatatea drumului, moment in care am decis sa ne intoarcem. Eu oricum nu mai aveam suflu, se facuse aproape intuneric din cauza norilor si daca as mai fi urcat nu cred ca as mai fi fost in stare sa cobor. Am urcat de doua ori pe jos la Sfinx in Bucegi, am mers in martie 20 km prin Valencia, dar aici nu am rezistat. Bun, cica e traseu usor! Pana ne-am intors a fost seara de-a binelea oricum si ploua deja. 

A doua zi ne-am prezentat la telescaun, drumul cu telescaunul a fost superb, as mai fi facut o tura, dar a trebuit sa coboram. Indicatoare nu erau dar ne-am luat dupa restul lumii, am mers prin iarba pana am ajuns la un drum care se bifurca, si unde erau doua indicatoare, unul spre cascada si altul spre Lacul Stiol. Din nou, fara distanta. De data asta nici macar cu o aproximare orara a distantei. Din nou despre gura lumii: am tot auzit ca e preferabil sa mergi la lac ca acela e drumul mai lung si pe urma spre cascada ca e floare la ureche. Cum cel mai tare ne doream sa vedem cascada am luat-o direct spre ea si bine am facut. Am coborat vreo jumatate de ora pe un drum cu portiuni in pante foarte abrupte (la urcare am mers pe acolo in unghi ascutit :) si din nou numai cu soarele in cap. Zic acum si de urcare ca aia ma doare: cred ca am urcat vreo ora, am murit de cald si de sete, am gasit fix o banca la jumatatea urcusului sa ne putem odihni un pic si sus spre final era un foisor. 

Cascada in schimb e impresionanta cu cei 90 de metri inaltime, chiar daca curgerea apei nu este continua. Odata ajuns acolo poti sa te catari pe stanci pana la o treime din inaltimea cascadei pe un traseu amenajat dar deloc confortabil, dar unii curajosi (sau inconstienti, datorita echipamentului lor - sandale, slapi si pantaloni scurti sau fustite) se catarau pana mai sus de jumatate de dragul unui selfie. Daca vrei sa te odihnesti ai in sfarsit umbra, la baza cascadei este o poienita unde te poti aseza pe iarba sau pe trunchiuri cazute. Sunt si 2-3 bancute, dar multimea oamenilor este coplesitoare. Sau cel putin asa a fost duminica, in plin sezon. Nici acolo nici pe drum nu gasesti vreun magazin sau chiosc de unde sa te te poti aproviziona cu apa sau mancarem asa ca e bine sa iti duci suficient cu tine (si e foarte bine ca e asa). 

Pentru ca am stat cateva ore acolo, plus orele de pe drum (15 minute pana la telescaun pe jos, asteptarea la telescaun, 17 minute drumul pe telescaun, aproape o ora in jos si mai mult de o ora in sus) nu am reusit sa mai mergem si la lacul Stiol, asa ca am ramas doar cu cascada. Am inteles ca debitul apei depinde si de nivelul ploilor, dar cum in iunie abia se terminasera ploile diluviene care au inceput in aprilie a fost spectaculoasa. 

La mijlocul lui iunie sus in Muntii Rodnei inca era zapada.

Colier din coji de fistic

Cand mananc fistic nu arunc nici o cojita :) pentru ca e lemn, e un material natural, pot fi refolosite in multe moduri minunate. Am o pungulita in care le adun iar acest colier este prima lucrare realizata cu ele. Inspiratie de pe internet, nu este nici pe departe o idee personala. Pe dos am dublat cu fetru sa fie placut la purtare. 

Cutiuta muzicala

Încă o lucrare în colaborare cu soțul meu, el a tăiat și lipit iar eu am decorat. Avea un melc de la un claxon și în vacanță în Spania am bântuit pe la târguri de vechituri. A găsit acolo un mecanism de cutiuță muzicală și l-a cumpărat. A tăiat niște scândurele și a făcut o cutie muzicală.

Partea de sus se dorește a sugera un patefon :) așa că nu mai primește alt decor. Pentru punerea în funcțiune se ridică capacul sa se poată învârti cheița. Partea frumoasa este că nefiind chinezesc, mecanismul cântă doua minute. Sincer, am ascultat multe cutii muzicale de producție recentă dar nici una nu durează atât.