TC 25 - felicitare cu polistiren

 Astazi, vazand mini-tabloul Suzanei cu autocolante, mi-am amintit ca am si eu doua carti pentru copii, asa-numitele carti "de activitati" in care, in loc sa incercuiasca sau sa coloreze ceva sau orice alta activitate, se lipesc autocolante. Nu este momentul sa imi spun parerea despre asemenea carti, ideea este ca eu le-am prim it dupa ce un copil s-a saturat de ele si au ramas cam jumatate nelipite. Se pot refolosi si cele deja lipite, pentru ca lipiciul permite.

Am dupa un dulap 😁 o coala partial folosita de polistiren ondulat, ramas de cand am pus parchetul in apartament acum aproape 18 ani. Am indoit in doua o coala de carton, a, desenat o casuta simplista, asa cum desenam in copilarie, si am lipit in jurul ei autocolante. Am decupat in triunghi si l-am vopsit cu acrilic maro pe post de acoperis, am facut fotografia si abia dupa ce am adaugat-o aici am vazut ca nu am horn la casuta. Offf, si faceam candva niste hornuri cu fum imbarligat ca o codita de purcelus! Casuta va primi si horn in seara asta, dar nu mai fac alta fotografie pentru ca lumina nu este deloc prietenoasa. 

 

Si asa, cu o felicitare in stil naiv-copilaresc, am rezolvat si tema 2D a transformarilor creative.

Ah, am vrut sa zic ca in copilaria mea inca erau asemenea casute in sat, locuite atunci (in anii 70) de oameni in varsta, 70-80-90 de ani. Necesitau multa munca pentru ca trebuiau reparate si varuite la un an-doi, iar culoarea era doar putin mai inchisa decat casuta mea din felicitare. In varul pentru exterior se amesteca sulfat de cupru, care dadea un albastru frumos. Culoarea aceea, albastru ca cerul senin de vara, era numita nierâi.

TC 25 - ornament pentru 8 martie

 Am aflat și eu că 8 martie a trecut demult, dar după cum bănuiam luna martie a fost una foarte aglomerata și agitată, chiar dacă ultima săptămână am avut concediu de odihnă trei zile le-am pierdut cu analize și controale medicale apoi am ajutat-o pe mama la curatenie, si doar de vineri am simtit ca am concediu. Măcar am rezolvat o problemă, tensiunea mea nu mai răspundea la tratament și își făcea de cap, acum am alt tratament și a revenit sub control.

Așa că ajung abia acum să vă arăt un ornament făcut pentru 8 martie. Nu are agățătoare, dar cred că i-ar trebui. Conform propunerii Mihaelei, gazda transformarilor creative, am folosit o bucata de polistiren. Este o ramasita dintr-o placa de polistiren extrudat folosita la placarea tavanului. Am decupat o inima de 21x16 cm, cu acelasi sablon cu care am facut inimioara din carton. Am decorat-o cu un servetel, vai, am un stoc imens de servetele si asa de rar lucrez cu ele. Am antichizat marginile servetelului cu bitum si patina aurie dar nu se vede prea bine pentru ca modelul este tot auriu. Marginea lata de 1,5 cm am imbracat-o cu o panglica, iar cea mai buna solutie pentru fixarea ei mi s-au parut a fi acele de gamalie, este foarte fina si s-ar vedea urat orice fel de lipici sau silicon. Inimioara a mai primit ca decor o floare facuta din satin de la niste camasi sh (aici se gasesc in acest moment materialele de calitate) si un set de frunzulite lucrate in stilul acela vechi in care se faceau florile de pus in piept la nunta. 

Miercurea fără cuvinte - laleaua dublă

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

Fotografie din arhiva personală.

Buburuze din polistiren

 Luna martie ne aduce la provocarea transformarilor creative un nou material, si anume materialul poros. Recunosc ca eu m-am gandit si la pluta, nu stiu de ce mi s-a parut mie asemanatoare la structura cu polistirenul, dar m-am repliat. 

Am luat un ousor mic de polistiren din cele trimise de Mihaela (of, am mari restante la publicarea cadourilor primite, trebuie sa iau masuri) si l-am taiat in doua. Am colorat cu markerul cele doua jumatati, nu de alta dar marker rosu am, vopsea rosie nu mai am. Totusi cele doua mamarute au un pic mai multe puncte negre decat ar trebui, pentru ca markerul nu a acoperit si stropii negri care erau deja pe ousoare. Ochii i-am pus cu un creion alb de ceara, ca am uitat sa las necolorat din start, ar fi fost mai usor. Am infipt fiecare mamaruta intr-o scobitoare si le-am plasat intr-un ghiveci in care mai am deja cateva pietricele. Si asa am bifat tema a doua, vestitorii primaverii. 

Am largit cadrul sa vedeti si floarea nu numai ghiveciul, este o dracena surclosa pe care am cumparat-o de multi ani, as vrea sa o inmultesc dar nu am reusit, este o planta foarte, dar foarte nepretentioasa. Sta doar in apartament tot timpul anului, are foarte putina lumina, nici o alta planta nu rezista acolo mai mult de cateva luni dar ea sta de multi ani, nu se supara nici daca ii pui apa multa nici daca rabda de sete. Si nici macar nu se indreapta spre lumina, si-a format singura o coroana frumoasa si simetrica. Mie imi plac foarte mult plantele cu frunze dantelate, decupate, cu stropi si pete de orice alta culoare in afara de verde, si ea se incadreaza perfect. 

TC 25 - frunza 2D

 Tema 2D a transformarilor creative din februarie este gata de ceva vreme, dar de doua saptamani incoace nu am mai gasit deloc timp pentru blog. Sper sa nu se mai repete curand, dar nu garantez ca nu voi intra rar si in martie. 

Din sfoara alba cu care au fost legate niste pachete am facut o frunza cu care am niste planuri, deocamdata in doua directii, sa vad daca mai apuc sa fac si altele. Daca reusesc sa mai fac cateva vor atarna de o creanga 😂, daca nu asta singurica se va agata de o geanta. Pana una-alta, Ocean a vrut sa va arata cat este de mare (sau de mica) frunza si s-a lasat fotografiata langa ea. 

Mărțișor rochiță

 Pentru tema "martisor" a transformarilor creative am lucrat o rochita din doua bucati de panglica. Cea turcoaz este de la un buchet de flori, iar panglica ingusta albastra este din nou de la haine. Pe mine sincer ma dispera hainele care au aceste panglicute inguste la umeri sau la betelie, ies afara tot timpul si arata urat, asa ca le tai imediat. Si le pun in cutia cu panglici, pentru ca in timp le gasesc o utilitate. Piesa din talie este metalica, nu stiu ce este pentru ca am gasit-o si ca o cotofana culeg tot ce straluceste. Pe spate are un minuscul ac de brosa, pe care am reusit sa il fixez pe carton. Apropo, cartonul este de la cutia unui parfum, nici o cutie de la ambalaje nu merge la gunoi, cel putin nu intreaga. Stiu ca se gasesc cartonase imprimate pentru martisoare si stiu ca lumea le prefera, dar mie imi place aspectul de "facut acasa" nu cel industrial. Si pentru ca am ratacit grav de tot foarfecile cu ondulatii (doua la numar, a treia am dat-o demult si nu a mai venit acasa) am taiat drept. 

Pare mare in fotografie, dar are doar 5 cm. 

Roses are red/violets are blue

 Astazi este, sau mai degraba a fost deja, Valentine Day, o sarbatoare recent preluata si la noi si tot destul de recent transformata intr-un kitch imens. Cred ca sunt printre putinii romani care au auzit de aceasta sarbatoare in anii 80, am aflat despre ea dintr-un roman istoric cu actiunea in secolul XVII. Am fost cucerita de simplitatea si puritatea ei, ceea ce nu mai este cazul in prezent. Tot atunci si acolo am citit faimoasa versificatie Roses are red/Violets are blue/Honey is sweet/And so are you. Cu acea imagine in minte am fost incantata cand in anii 90 a inceput sa se vorbeasca si la noi despre Valentine, dar mi-a trecut repede, cu atat mai mare a fost dezamagirea cand am vazut la ce distorsiune s-a ajuns. Dar daca ma pui sa aleg intre Valentine si Dragobete, aleg fara ezitare Valentine. Poate pentru ca de Dragobete eu una am auzit candva dupa 2010. Nu zic ca nu o fi fost pe undeva, dar eu nu m-am intersectat cu asa ceva. Nu am auzit absolut niciodata de la nimeni si nici nu am citit undeva, si eu am citit mult si divers, despre Dragobete. Am auzit doar foarte recent, cum ziceam, din presa, si nu m-a prins absolut deloc. 

Deci, sa revenim la oile noastre si la transformarile creative din februarie: inimioarele sunt foarte potrivite pentru Valentine. Cu cat mai mari, cu atat mai bine, inimioara creata de mine are 20 de cm latime si 16 cm inaltime. Am folosit carton de la o cutie de napolitane, am decupat doua inimoare, le-am vopsit si le-am suprapus. Am folosit vopsea roz, verde metalizat, auriu metalizat si alba, dar am dat cu vopsea doar peste partea de sus a onduleurilor si am lasat adanciturile natur. Am lipit cele doua inimioare si am decorat foarte simplu, cum cred ca deja v-am obisnuit. Am folosit o floare din satin mov inchis recuperat de la o camasa din anii 80 (le mai tineti mine?), material de calitate si dens, nu poliesterul case se gaseste la ora actuala. In partea de jos am agatat un ornament desprins de pe o brosa mare de tot, cred ca tot din anii aceia dateaza ca prea era extravaganta, si am inconjurat inimioara mai micuta cu un snur rasucit rosu. Snurul acela l-am primit candva demult, cel putin din anii 80 dateaza si el. La final  i-am montat o agatatoare dintr-o panglica subtire de satin rosu, un capetel ramas si el de pe vremea gand faceam kusudame, au trecut ceva ani de atunci. 

Pentru ca floarea pare neagra din cauza luminii artificiale, pun mai jos o imagine de detaliu in care se vede putin mai bine culoarea. 

Patine decorate - TC 25

 Să o iau de la distanță, sportul meu preferat este și a fost dintotdeauna patinajul artistic. Adică, să îl privesc, de patinat nu am reușit să o fac foarte artistic. Am primit primele patine pe la 6-7 ani, atunci iernile erau serioase și vreo trei luni pe an se deschidea un patinoar pe terenul de sport al unei școli din orașul învecinat. Pe scurt, turnau apă, îngheța și rezista din decembrie până la sfârșit de februarie. Mergeam săptămânal, mai des era greu fiindcă aveam de mers în altă localitate și ai mei încă nu aveau mașină. Nu-i vorbă, după ce au avut mașina benzina a fost pe bonuri și iarna deloc, pentru că nu era voie să circuli, dar asta este altă poveste. 

Revenind la patine, mi-au fost bune vreo 2-3 ani apoi am primit altele. Cele mici au zburat de acasă, a doua pereche încă o mai am, de la 13 ani port 34 la încălțăminte. Nu le-am mai folosit de mulți ani dar încă le am, patine albe Perinitza. Am tot vrut să le decorez dar nu m-am îndurat să fac ceva cu ele. In ianuarie au ajuns la mine niște patine donate identice cu ele, aceeași mărime dar altă marcă. Făcute praf. Metalul ruginit l-a curățat și lustruit soțul meu, eu am curățat și cremuit pielea întărită și crăpată, am aruncat șireturile care arătau groaznic. Nu am făcut o fotografie cu ele așa cum erau inițial, dar am una de pe la mijlocul înfrumusețării.

După ce le-am curățat și pregătit am decupat imagini de pe un șervețel, am vopsit cu alb pielea îngălbenită pe porțiunea unde am aplicat șervețelul, am lipit șervețelul, am dat cu încă un strat de lipici deasupra, am vopsit patinele cu acrilic in culoarea green mint, am dat cu un strat de lac peste șervețel și am ceruit cu ceară albă peste vopseaua verde (este un verde stins care bate in gri, că dosul frunzelor de mentă sălbatică). Am un fel de creion cu mina groasa alba pe baza de ceara si cu el am redat culoarea alba ochetilor de la sireturi si gaicilor prin care se trece siretul, majoritatea erau serios ruginite. Am găsit printre panglicile mele două șireturi lungi de 130 cm maro deschis, nu mai știu proveniența lor dar erau acolo de mulți ani, s-au lăsat cam greu trase prin găurile micuțe dar am reușit. Posibil sa le fi scos din pantaloni de treening, nu imi plac deloc pantalonii aceia cu siret in talie, stiu ca am mai scos de la unii si le-am pus elastic. In partea de sus am lipit blăniță artificială maro tăiată de la o pereche de botine pe care nu le mai port. Cu ocazia asta am decupat și pielea de pe botine și așteaptă idei de folosire.

A durat mai mult de o săptămână pentru că timpii de uscare iarna sunt lungi, uneori am ajuns prea târziu acasă și nu am mai avut timp să lucrez, dar îmi place ce a ieșit. Un pic cam târziu pentru decorul de iarnă, dar nu-i nimic, mai vine o iarnă. 

Am intenționat să înscriu patinele la transformările creative din ianuarie pentru că am folosit șervețel, dar le-am terminat cam târziu. Dar am folosit și elemente textile, șireturile și blănița artificială, așa că se potrivesc și în luna februarie. 

Miercurea fara cuvinte - zapezile de altadata

 

Miercurea fara cuvinte este gazduita de Carmen.

Fotografii din arhiva personala.

Veioza din filtru de aer - reflexii in oglinda

 Veioza aceasta a fost ideea sotului meu, si de altfel el a si facut-o. A adus acasa un filtru de aer vechi de la o masina pentru ca i s-a parut ca are potential, a comandat un bec care imita flacara, l-a montat in interiorul filtrului si i-a pus un cablu USB. Pur si simplu pui o baterie externa si ai veioza. Arata bine dar nu grozav, asa ca mi-a cerut o bucata de hartie transparenta, din cea care se gaseste in cutiile de pantofi. A pus hartia in interiorul grilajului metalic si dintr-o data atmosfera a fost alta. Becul are lumina portocalie si palpaie, iar hartia face sa nu fie vizibil. Va las mai jos o filmare cu noua noastra veioza, lumina este mai degraba ambientala decat utilitara, si pentru ca are reflexii frumoase o inscriu la reflexiile in oglinda gazduite de Carmen.

Mai jos se vede cum arata la lumina zilei, fara sa fie aprins becul. 

LE: Pentru ca gazda transformarilor creative mi-a dat voie, inscriu si aceasta veioza la proiectele lunii ianuarie.