Dovleac din tuburi de carton

 Dacă tot am luat-o pe panta amintirilor ieri, mai continui un pic și azi: când eram copil, toamna tata sculpta dovleci cu mine, inițial ii făcea el, cum am crescut un pic m-a învățat și pe mine și sculptăm amândoi. Erau dovleci furajeri cu miezul subțire, la noi se numesc bostani. Se dau la animale, sâmburii se prăjesc și se mănâncă. Le decupam o gură rânjită, cu sau fara dinți, depinde cum reușeam, puneam o lumânare in interior și îi lăsam pe terasă noaptea. Evident că lumânările se stingeau până ne culcam, nu erau atunci lumânări care sa ardă mult. Nu mai știu exact când făceam asta, dar în jur de 1 noiembrie cu siguranță. 

De mult am abandonat obiceiul, din lipsă de timp și viață prea aglomerată, dar anul acesta am făcut un mini-dovleac din tuburi de carton. Dacă sunteți curioase, acum câțiva ani am făcut dovleci din materiale textile, postarea este aici. 

Am folosit trei tuburi de carton de la hârtia igienică pe care le-am tăiat în fâșii de 1,5 cm și am lipit pe ele bandă adezivă colorată. Le-am legat între ele cu o sârmă, am încercat cu sfoară inițial dar nu stau frumos. O codiță din lemn de soc și o frunză artificială completează aspectul dovleacului. 

Încă o transformare creativă realizată!