Astazi este, sau mai degraba a fost deja, Valentine Day, o sarbatoare recent preluata si la noi si tot destul de recent transformata intr-un kitch imens. Cred ca sunt printre putinii romani care au auzit de aceasta sarbatoare in anii 80, am aflat despre ea dintr-un roman istoric cu actiunea in secolul XVII. Am fost cucerita de simplitatea si puritatea ei, ceea ce nu mai este cazul in prezent. Tot atunci si acolo am citit faimoasa versificatie Roses are red/Violets are blue/Honey is sweet/And so are you. Cu acea imagine in minte am fost incantata cand in anii 90 a inceput sa se vorbeasca si la noi despre Valentine, dar mi-a trecut repede, cu atat mai mare a fost dezamagirea cand am vazut la ce distorsiune s-a ajuns. Dar daca ma pui sa aleg intre Valentine si Dragobete, aleg fara ezitare Valentine. Poate pentru ca de Dragobete eu una am auzit candva dupa 2010. Nu zic ca nu o fi fost pe undeva, dar eu nu m-am intersectat cu asa ceva. Nu am auzit absolut niciodata de la nimeni si nici nu am citit undeva, si eu am citit mult si divers, despre Dragobete. Am auzit doar foarte recent, cum ziceam, din presa, si nu m-a prins absolut deloc.
Deci, sa revenim la oile noastre si la transformarile creative din februarie: inimioarele sunt foarte potrivite pentru Valentine. Cu cat mai mari, cu atat mai bine, inimioara creata de mine are 20 de cm latime si 16 cm inaltime. Am folosit carton de la o cutie de napolitane, am decupat doua inimoare, le-am vopsit si le-am suprapus. Am folosit vopsea roz, verde metalizat, auriu metalizat si alba, dar am dat cu vopsea doar peste partea de sus a onduleurilor si am lasat adanciturile natur. Am lipit cele doua inimioare si am decorat foarte simplu, cum cred ca deja v-am obisnuit. Am folosit o floare din satin mov inchis recuperat de la o camasa din anii 80 (le mai tineti mine?), material de calitate si dens, nu poliesterul case se gaseste la ora actuala. In partea de jos am agatat un ornament desprins de pe o brosa mare de tot, cred ca tot din anii aceia dateaza ca prea era extravaganta, si am inconjurat inimioara mai micuta cu un snur rasucit rosu. Snurul acela l-am primit candva demult, cel putin din anii 80 dateaza si el. La final i-am montat o agatatoare dintr-o panglica subtire de satin rosu, un capetel ramas si el de pe vremea gand faceam kusudame, au trecut ceva ani de atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu