Cutia cu vise

E vorba despre exteriorul cutiei, nu despre continutul ei. La interior, e mai degraba o cutie cu maimute :). 

Fiind o cutie mai incapatoare, ramasa de la niste cizmulite, si bine construita, parea numai buna pentru a mai ordina din miile de maruntisuri de care am neaparata nevoie. Dar avea un aspect... Asa ca am pus mana pe foarfeca si am decupat din cateva reviste de care nu mai aveam nevoie imagini cu locuri frumoase, in care mi-as dori sa ajung. De-aia este cu vise cutia. Si o sa ramana vise in continuare. Le-am lipit frumos cu adeziv, le-am lacuit cu lac de parchet, daca se ingalbeneste nu-i nici un bai, devine vintage, am umplut-o cu toate cele si acum de cate ori ma uit la ea imi creste inima. Si visez la vacante exotice... 

Padurea fermecata

In vremea din urma, am facut copacei. O padure intreaga. Parca se pomenea prin basmele copilariei de o padure fermecata, in care toti copacii erau prefacuti in stana de piatra, sau nu mai tin eu minte? E cam mult de-atunci :) 

N-o sa insir denumirile pietricelelor, desi ar suna atat de... delicios, dar nu le stiu pe toate si oricum sunt false, cine face pomisori din semipretioase adevarate?!!! False sau nu, arata foarte bine, si am schimbat si modul de fixare in ghivece, pe acestea le-am intepenit in gips. Cu pietricele deasupra, sa aiba un aspect mai frumos. Inainte lipeam doar pietricele de marmura cu silicon, dar tot timpul ma temeam sa nu se desprinda (imi mai facea cate una surpriza). Cu gips este mai sigur si mai rapid, si se vede mai frumos prin vasele transparente. 

Cutiuta shabby chic

Prima mea cutiuta in tehnica servetelui. Cu destule imperfectiuni, dar macar stiu ce sa nu fac la fel la a doua. Am dat doua straturi de bait, patru straturi de acrilic, si am lipit servetelul. Apoi am smirgheluit bine, da bine, ca nu vroia sa plece acrilicul nici in ruptul capului, si am aplicat trei straturi de lac. Am aplicat acrilicul cu pensula, pentru ca am vrut sa am dungi orizontale de vopsea, mi s-a parut mie ca se integreaza in tema de "vechi". 

Iar fundul cutiei l-am captusit cu tafta visinie, pentru ca vopseaua simpla mi se pare mult prea seaca (o idee preluata de la ghemuletul incalcit). Nu am mai adaugat si un chenar pentru ca cutiuta mea este mica, mica si nu mai aveam spatiu. Ati observat ca in general cutiutele care se gasesc peste tot de vanzare nu au interiorul decorat? De cele mai multe ori nici nu apar deschise in fotografii, vezi doar exteriorul. 

O sa fac cat de curand si un tutorial cu poze, pentru ca mi s-a parut mie ca unele sfaturi pentru care se insista in alte tutoriale nu au nici un fundament. Acuma nu inseamna ca am facut o cutiuta si sunt experta, dar un sfat regasit peste tot m-a incurcat cu deosebire, m-a tinut in loc cateva zile si mi-a tocat nervii. Poate ca experienta mea va fi de ajutor si altor incepatori. 

Kusudama Electra cu margarete

Am lipsit cam mult de pe blog, dar am lucrat intre timp mai multe kusudame Electra, de fapt Lazy Electra, care asteapta sa le fac si niste floricele pentru accesorizare. Prima dintre ele si-a primit deja podoabele, un strat de margarete in onoarea primaverii care se anunta mai repede anul acesta. 

Sunt atat de usor de facut margaretele ca nu imi venea sa ma opresc, as fi umplut toata casa cu ele!

Morning Glory

Imi era dor sa lucrez cu hartie, asa ca am adunat frumusel toate bucatelele ramase de la alte proiecte, si am incropit o kusudama multicolora. A iesit chiar frumusica asa baltata, nu-i asa?

Floricele yo-yo

Floricelele astea sunt foarte usor de facut si de mare efect. Mie imi place cel mai mult aspectul celor facute din satin sau alta matase groasa. Daca este lucioasa e si mai bine. Daca este reciclata e chiar mai bine (poate o rochita care va este draga, dar in cele din urma ati inteles ca la 40 de ani nu veti mai incapea in hainele de la 20, ca in cazul meu?). 

Nici nu intra prea mult material, va trebuie doar un cerc cu diametrul dublu fata de cat vreti sa fie floarea de mare. De exemplu, cercul mare de mai jos are 9 cm, iar floricica rezultata din el are 4,5 cm. 

Asaaa... Acum ca ati decupat cercul, il tineti cu dosul materialului in sus si insailati marunt si cat mai aproape de margine. Adica la 1 - 2 mm, altfel o sa arate urat. 

Cand ati insailat complet cercul, il intoarceti pe fata

si strangeti de ata, sa se increteasca mijlocul. O sa arate cam asa: 

Este aproape gata. Luati o margeluta sau un nasturel dragut si o coaseti peste gaura din mijloc (sper ca nu ati folosit un ac prea mare, ca nu mai intra margeluta prin el!). 

Si cam atat! A fost simplu, nu? Mai jos se vede productia mea din doua zile: 

Mai ramane sa va hotarati ce faceti cu ele: agrafe, brose, martisoare, ca tot vine martie, sau un colier statement? La mine va urma un colier, ca de mult clocesc ideea. 

Metoda naturala de spalare a parului

Poate ca va asteptati sa vedeti ce am mai lucrat nou. Am mai lucrat cate ceva, dar nu am reusit sa fac fotografii. Asa ca am ales un subiect care nu necesita asa ceva :). Presupun ca si pe voi va intereseaza cosmeticele naturale. Si cand spun naturale nu ma gandesc la alte cutiute frumoase si scumpe, de la raionul bio sau mai stiu eu ce. ma gandesc chiar la produse naturale. Am citit odata undeva ca nu trebuie sa iti pui pe piele lucruri pe care nu le-ai manca. Are sens afirmatia, cred ca a fost un punct de plecare pentru mine, pentru ca pana atunci naturalul insemna doar masti de fata. 

Dar cum nevoia te invata, a trebuit sa am probleme cu parul ca sa renunt la sampon. Aveam parul lung in urma cu cativa ani, dar a trebuit sa il tai scurt pentru ca se rarise considerabil. In crestet aveam un inceput de chelie, in pozele de atunci mi se vede pielea capului. Am fost la dermatolog si diagnosticul a fost un exces de hormoni masculini, incurajarea ca este o chelie de tip masculin si nu exista decat un tratament, hormonal, pe care nu l-am suportat. Cat pe ce sa ma resemnez si sa accept ca voi fi o femeie cheala. 

Intr-o zi, cautand pe net remedii contra ingrasarii parului, am ajuns pe blogul unei americance care se spala pe cap cu bicarbonat de sodiu. Postarea avea sute de comentarii favorabile, toate cele care incercasera erau multumite. Sceptica, dar cu gandul ca nu am ce pierde, am incercat si eu. Inca de la prima spalare am descoperit ca am parul mai curat decat cu sampon. Si acum pot sa spun, ca la AA, ca am doi ani si jumatate de cand nu mai folosesc samponul, parul meu arata foarte bine, se ingrasa vizibil mai greu si s-a indesit. Am aproape desimea de dinainte, oricum nu se mai vede pielea capului in poze. 

Si metoda: o lingurita buna de bicarbonat la o cana de cafea cu apa, se amesteca bine, se toarna cu grija in parul udat in prealabil, se maseaza si se clateste. Imi ajunge o singura aplicare, am parul lung din nou, cu 10 cm mai jos de umeri. Cred ca functioneaza bine pentru parul gras si fin, confera si volum. A incercat si o prietena care are parul uscat si foarte des, la ea nu a mers, pentru ca ea nu dorea volum suplimentar. Si am auzit de la unele cu parul negru ca ar decolora, eu am parul saten inchis dar nu observ diferente.

Acesta este bicarbonatul pe care il folosesc eu, ultima data l-am gasit la 3,5 lei cutia de 500g. 

Sunt curioasa, a mai incercat cineva? Folositi si alte produse naturale in scopuri cosmetice? Eu mai am cateva, daca veti considera interesant articolul o sa vorbesc si despre ele. 

Vacanta in Valencia

In sfarsit am revenit pe blog, dupa o vacanta minunata si o prima saptamana de lucru criminala. Abia acum am reusit sa-mi revin, sper sa se mai calmeze apele. Nu am avut nici timp nici energie sa lucrez ceva nou, asa ca in domeniul asta nu am ce sa va arat, dar vreau sa vedeti niste imagini din minivacanta petrecuta in Valencia, la invitatia unui prieten drag. Am plecat din Cluj iarna si am ajuns acolo aproape vara. 

Ne-am plimbat prin tara portocalilor

si a eucaliptilor, din pacate fara frunze in acest anotimp.

In 1 ianuarie am urcat la munte, la un lac de acumulare imens. Se vede in fotografie cat de mult a a scazut apa din cauza secetei, dar chiar si asa privelistea a fost deosebita. 

In ziua urmatoare ne-am plimbat prin Valencia, in special prin centrul istoric. Mi-au placut foarte mult cladirile cu arhitectura de inspiratie maura, deosebite mi s-au parut mozaicurile de mai jos, din Gara de Nord a orasului

Aleile pietonale plantate cu portocali te imbie la un rasfat, o cafea fierbinte si aromata si o multime de gustari si dulciuri prin vitrine :)

O imagine din zona moderna a orasului

Si inainte de intoarcerea acasa, o paella valenciana pregatita de gazda noastra. Am luat reteta, stati pe aproape!

CRACIUN FERICIT!

Podoabe de brad in stil traditional

Ieri am impodobit bradul, si am pus in el, pe langa globuri din sticla, care de care mai minunat pictate, lucrate manual la noi la Cluj, si podoabe facute de mine. Si nu vorbesc despre globurile cu floricele pe care vi le-am aratat nu de mult, ci despre niste modele cu aspect mai rustic, care mie imi sunt foarte dragi. Am adunat diverse tehnici si materiale si am facut o cutie intreaga cu decoratiuni! 

Mai intai, mici cadouri agatate in brad, realizate din doua cutii de chibrituri suprapuse, si invelite in staniol ramas de la bomboane. Am adunat la cutiutele astea vreo doi ani, si am facut o punga mare de "cadoute", o parte au plecat de acasa cu cei care le admirau, iar restul s-au cocotat in bradul meu. 

Apoi, am imbracat tot in staniol de la bomboane (cum altfel?) papiote de ata. Dintr-astea nu am avut decat cateva bucati, pentru ca nu cos prea mult. Nu ca nu as vrea, dar mi-ar trebui un curs de croitorie :)

Apoi, apropo de croitorie, am croit saculeti mititei din resturi de materiale, i-am umplut cu vatelina scoasa dintr-o geaca veche, i-am legat la gura cu un snurulet, si gata punguta cu doi bani. 

Acum urmeaza talentele la crosetat, am facut o steluta micuta si dragalasa, am urmat tutorialul de aici. Daca va intrebari unde este elementul cu R, toata ata provine din desirari. 

Si am lasat la urma cel mai rustic element, nucile. Desfacute frumos cu un cutit, spalate cu periuta, lipite la loc cu un fir argintiu la mijloc, si lacuite. Si evident, mancat miezul, ca doar nu era sa-l arunc??? 

Le multumesc fetelor de la Provocari verzi pentru ca mi-au oferit ocazia sa ma gandesc cum isi impodobeau oamenii casele mai demult, inainte de epoca plasticului si a consumerismului, iar provocarea lor ne demonstreaza din nou ca ne putem inconjura de lucruri frumoase pur si simplu privind in jur si muncind putin impreuna cu cei dragi. De altfel aceasta munca ofera un moment de relaxare si timp petrecut impreuna, in loc sa ne inghesuim prin magazine, sa stam cu orele la casele de marcat si sa iesim nervosi de acolo.