Nostalgii

Stiti ca se spune "on revient toujours au premier amour"? Pentru mine prima iubire in materie de handmade au fost bijuteriile. Inceputurile au fost mai modeste, pe la 11-12 ani, cu coliere din samburi de mere si din paste fainoase prajite, sa aiba culori diferite, dar ati inteles ideea. 

Asa ca m-am intors la niste cercelusi... Imi place foarte mult sarma argintata, numai ca ma omoara cat de repede se duce argintiul. Stie cineva o sarma care sa reziste? Ca eu nu mai am incredere in ele nici daca se numesc non-tarnish. 

Colier din flori de matase

Din matase intr-o culoare calda de toamna, floricele cusute cu margele de nisip in centru si lipite pe un suport de piele. 

 

Pernuta cu fulg de zapada

De prea mult timp am lipsit de la provocarile verzi, si cum  tema cea noua imi venea manusa am pus mana pe materiale si am incropit repede o noua fata pentru o pernuta veche. Pernnuta e una clasica, din pene de gaina, facuta de mama mea, dar fata i se rablagise serios. Adica ajunsese sa arata asa

si nu era bine deloc. Asa ca am cautat o bluza de lana care a trecut de vreo doua ori prin masina de spalat la 90 de grade 

si am croit din ea fata si spatele pernei, apoi le-am cusut impreuna. Pernita arata acum asa

destul de anonima, ii mai trebuia ceva. Stiu ca e toamna dar vine ea si iarna, eu simt deja miros de zapada, miros care m-a inspirat sa pun mana pe croseta si sa lucrez un fulg de zapada.

Fulgusorul a aterizat pe pernuta mea cea noua si acolo a ramas.

Zakynthos episodul doi

Ce sa faci intr-o duminica de toamna rece si ploioasa? Sa rascolesti printre amintiri pare o idee buna, si cele mai potrivite erau amintirile cu mare si soare... 

Am promis de mult o mai multe poze din Zakynthos, asa ca astazi s-a nimerit sa si rasfoiesc folderele.

O plimbare prin satele de munte ne-a dus in Kiliomeno, un sat mic si cochet, cu o piata centrala linistita si eleganta, cu biserica venetiana din secolul XVI in centru 

In Exo Chora am intalnit cel mai batran maslin din insula, se spune ca ar avea 2000 de ani.

Seara ne-a gasit admirand panorama capitalei Zante de pe dealul Bochali. Este si un castel medieval acolo, dar din pacate seara este inchis vizitatorilor. Din acest punct se poate vedea si cat de ingusta este insula, se vad ambele tarmuri.

Hoinarind prin sate ne-am oprit sa admiram opera artizanilor locali

Imaginile urmatoare sunt de pe insula invecinata, Kefalonia, o insula cu munti inalti si cu pesteri spectaculoase

Pestera Drogarati, cu mii de stalactite si stalagmite

si pestera Melissani, cu tavanul surpat, unde intra apele marii formand un lac foarte adanc cu apa sarata

Sa ne intoarcem pe plajele din Zakynthos, unde am fotografiat special pentru iubitoarele de flori crinii de nisip.

Zakynthos

Privind in urma vad ca am lipsit aproape o luna de pe blog, si nu ma intrebati unde s-a dus timpul ca habar n-am. O saptamana am fost in concediu, acolo stiu foarte bine cum s-a scurs timpul (mult prea repede), si cam atat. Ne-am dus a doua oara in Zakyntos, si deja ne dorim sa mergem a treia oara. am devenit dependenti :)

Si cum sa nu fii, cand faci plaja cu insula Cameo in fata ochilor 

Mergand seara pe plaja catre insula, am dat peste un bar care isi facea reclama cu masuta asta 

Desi era foarte ok si plaja din statiune, noi ne-am pus pe explorat, am inchiriat o masina si am batut insula in lung si-n lat (nu e greu deloc, ca e foarte mica, judetul Cluj e mai mare)

Si am gasit plaje mici si linistite, fara muzica, fara oameni galagiosi, cu plante si cuiburi de broscute testoase

Gerakas

 Si un bananier inflorit langa plaja

Porto Vromi

Dafni Beach, un loc unde se ajunge destul de greu, dar merita

 

 

Esti doar tu, muntele si marea 

Au gasit o utilizare si vechiturilor, numic nu se arunca 

Si ar mai fi multe lucruri si locuri frumoase, dar... continuarea in episodul viitor :)

Dupa ploaie...

... in balcon

Ciuperci cu pesmet

In ultimul timp nu am mai apucat sa lucrez nimic, se si vede :), dar prin bucatarie tot am mai intrat. Pe caldurile astea prefer sa nu stau langa foc, dar nu putem manca numai cruditati. 

Am gatit de curand ciupercile astea, cu inspiratie dintr-o emisiune a lui Jamie Oliver, si care au devenit intre timp reteta mea preferata cu ciuperci: 

Ingrediente:

500g ciuperci champignon

o cescuta de cafea cu pesmet

un catel de usturoi, ulei, sare, piper

Se taie palariile ciupercilor in bucati mai marisoare, se taie si piciorusele in 2-3 bucati si se pun in tigaie. Se presara cu putina sare si se lasa la foc mediu pana se inmoaie. Se scot ciupercile pe o farfurie si se rumeneste pesmetul in tigaie cu putin ulei, preferabil de masline. Cand pesmetul este suficient rumenit se adauga ciupercile, un catel de usturoi zdrobit, se potriveste gustul cu sare si piper. Se servesc de preferinta  calde. 

Stiu ca nu e foarte clar ce am in farfurie, dar sunt ciupercile de mai sus, parol! Nu sunt ele tocmai fotogenice, dar sunt gustoase!

Tava decorata cu servetel

Abia astept sa vina toamna, cu zile racoroase si dimineti cu ceata usoara, care se ridica repede si impodobeste panzele de paianjen de prin tufisuri cu margaritare... Si sa se coaca coastanele...

Un alt suport pentru creioane (reciclat of course)

Reteta simpla-simpla, se ia o conserva goala, se vopseste cu alb si in interior si la exterior, se lipesc pe ea bucatele de hartie invechita cu cafea si dupa ce s-a uscat bine se lacuieste (macar 2-3 straturi).
Se decoreaza apoi cu ce aveti la indemana, eu am avut niste panza de sac si o floare yo-yo.

Numai buna pentru un cadou, nu-i asa?