Salciua: Huda lui Papara si Cascada Sipote

 Anul acesta nu a fost deloc unul bun pentru noi. Amandoi am continuat sa lucram normal pe intreaga perioada a pandemiei pentru ca nu avem genul de slujbe care se pot desfasura de acasa. Asta a presupus pentru mine naveta, mijloace de transport in comun, interactiune cu multi oameni zi de zi pentru amandoi. Nu, nu ne-am imbolnavit, nu am patit nimic nici noi si nici colegii nostri, nu despre asta vroiam de fapt sa vorbesc. Ne-am limitat mai mult sau mai putin voit iesirile, in primul rand pentru ca evenimentele de vara la care mergeam noi aka festivaluri antice si medievale s-au anulat toate. La inceputul lunii septembrie socrul meu a plecat dintre noi, viata noastra a fost serios data peste cap, implicit am renuntat si la concediul din luna septembrie pentru ca nu mai era momentul potrivit pentru asa ceva. 

Am facut doar o iesire de o zi la munte, la mica distanta pentru ca trebuia sa fim mereu disponibili. La inceputul lunii august cand simteam ca ma sufoc daca mai stau in casa (a se citi apartament) am pornit spre Salciua, o comuna din judetul Alba aflata la o ora si jumatate de Cluj unde am gasit exact ce ne trebuia: mult verde, racoare, apa rece si cristalina. Aproape de sat si accesibila cu masina se gaseste o pestera, Huda lui Papara, in care sotul meu a intrat acum 30 de ani si de atunci tot zice ca ma duce si pe mine :) Se pare ca am intarziat un numar de ani pentru ca pestera nu mai este accesibila, in fata intrarii s-au prabusit stanci de mari dimensiuni iar apa din pestera curge in cascada peste ele. Se poate intra cu echipament adecvat si cu o serioasa pregatire fizica, dar nu e cazul la noi. Ne-am catarat cat am putut sa vedem mai bine intrarea, am fotografiat, am filmat cascada, am stat cateva ore pentru ca era lume putina si ne-am putut bucura de liniste si ne-am intors acasa. Am gasit aici un melcusor ciudat, cu corpul negru, o gramada de plante de in care au florile ca niste ochisori albasti sau ca niste bucatele de cer senin cazute in iarba,si o floare care mie imi place tare mult si creeed (numai cred) ca este o specie de arnica.

Pe drumul de intoarcere am oprit in dreptul Cascadei Sipote de pe celalat mal al Ariesului. Este doar partea inferioara a cascadei, restul nu este vizibil de pe malul acesta. Peste cursul Ariesului, destul de lat in aceasta portiune, apa cascadei este adusa printr-un jgheab suspendat. 

Papusa crosetata

 Daca tot m-am (re)apropiat in ultimul timp de lumea papusilor, mi-am luat inima in dinti si am lucrat o papusica crosetata. Nu am mai pus mana pe croseta de  cativa anisori asa ca a mers destul de incet la inceput, dar greu nu este. Mai greu mi-a fost sa gasesc un tutorial, am ales unul care mi s-a parut mai ok dar a trebuit sa improvizez pentru in mod clar nu iesea ce ar fi trebuit. Gatul e cam lung si capul prea greu de prea mult par :) nici rochita nu e ce ar fi trebuit sa fie, dar totusi mie imi e draga. I-am pus si nume, Blue, se vede clar de ce. 

E facuta din firicele ramase de mult, de la alte proiecte, iar nasturasii folositi au stat candva pe niste bluzite. Parul e ondulat fiindca firul a fost lucrat candva si desirat. E umpluta cu vatelina scoasa dintr-o geaca veche de fas. E a mea si pentru mine e ok asa, pentru ca prea multe se arunca pe planeta asta. Tara noastra mai are pana sa-i ajunga pe altii la capitolul lucruri aruncate, dar parerea mea este ca o situatie materiala mai putin stralucita decat a occidentalilor ii opreste pe multi de la o prea mare risipa. Constiinta si grija pentru mediu nu au ajuns prin prea multe locuri. 

Bosai din banuti aurii

S-au mai adunat banuti in borcanel, asa ca am luat o cutie de conserva, niste dantela si vopsele si am confectionat un bobocel auriu, numai bun de inveselit un coltisor intunecos. 

Tablou cu scoici

Pandemia asta m-a adus intr-un punct in care nu credeam ca o sa ajung, renuntarea la concediul la mare. Adica la Mediterana. De 11 ani, la mare insemna pentru mine la Mediterana. In Grecia nu o sa merg pentru ca dupa ce am vazut cum se face testul Covid nu am de gand sa-l fac de buna voie :( mai aveam posibil Turcia pe lista dar numarul mare de cazuri de acolo si preturile in crestere abrupta m-au facut sa renunt si la varianta asta. Nu am de gand sa platesc sume care nu mi se par rezonabile, si preturile au sarit foarte mult fata de anul trecut. Poate ajung pe la noi, inca nu e nimic sigur, dar nu e acelasi lucru. In primul rand gandul la drumul lung pe drumuri proaste ma darama. 

Asa ca intr-o zi in care m-a apucat nostalgia mi-am amintit ca prin multele cutii, borcane si pungute cu scoici am unele cu o forma speciala, din care am stiut ce o sa fac inca din momentul in care le-am adunat. Pe plaja din Malaga am gasit sparturi de scoici evantai de dimensiuni mari cu marginile finisate de apa, pe care le-am vazut imediat formand margarete. 

Am baituit si lacuit trei bucati de placaj si am lipit scoicile, cu cate o actinie in mijloc, iar coditele si frunzele le-am modelat din sfoara rasucita in doua. Si am obtinut un triptic (intotdeauna mi-a placut genul acesta de tablouri) care imi aminteste de prima mea vizita in Malaga.

Cutie Micuta Japoneza

Nu am disparut de tot din peisaj, dar nici mult nu mai aveam :) 

O cutiuta lucrata mai demult de sotul meu, scobita dintr-o creanga de copac, care astepta de multisor o idee. Destul de mititica, 8 cm diametru si 7 cm inaltime, cu capac pivotant. 

Aveam figurina cu fetita japoneza de vreo doi ani prin cutiile cu maimute si mi s-a parut brusc ca merge perfect cu servetelul acela rosu cu flori, crenguta inflorita parca aduce a ramura de cires. (Crenguta abia se ghiceste in fotografie, dar e acolo in dreapa, parole d'honeur :) 

Sticla decoupaje cu imagini vintage

Am luat o sticla patrata (primita gata golita de la prieteni care ne cunosc pasiunile :) si am decorat-o cu lut modelat in formele comandate de la chinezi. Servetelul s-a incadrat perfect in arcadele de lut, de cand ma chinuiam sa gasesc ceva potrivit de decorat cu el si mi se parea ca nu se integreaza nicaieri.
Nu stiu altii cum sunt :) dar eu una mi-am tot cumparat de-a lungul vremii servetele, de obicei la pachet, am adunat doua cutii maricele, si nu am folosit nici jumatate din modele. Le tot sucesc si le invartesc si parca tot altceva mi-ar trebui. Modelul acesta il am de vreo doi ani si abia acum i-am gasit "casa".

Cercei din piele

Perioada asta pentru mine a fost la fel de aglomerata ca de obicei, am lucrat zilnic si am mers la serviciu, doar durata navetei a mai scazut pentru ca s-au eliberat strazile. Munca multa, stres, nu prea am simtit nici o diferenta :( dar am gasit timp intr-o dupamasa ploioasa si rece sa ma joc cu niste bucatele de piele. 

Pasti fericite!

Sarbatori fericite, in izolare, carantina sau distantare sociala, oriunde ne-am afla!

Flori de primăvară

Chiar dacă uneori (destul de des) îmi doresc să pot ignora tot ce se întâmplă în jurul meu, pur și simplu nu se poate în întregime. Sunt mulți ani de când televizorul înseamnă pentru mine exclusiv documentare și filme, explicația e destul de lungă, la fel e și acum, numai că în ultimele săptămâni am urmărit și știrile pe net. Foarte selectiv și scurt, dar totuși ceea ce se petrece în jur nu poate fi ignorat. 

Am cam lipsit de aici pentru că mi-am făcut în sfârșit curaj să rezolv o problema veche și la sfârșitul lunii februarie m-am operat și mi-am scos fierea. Cu tot cu pumnul de pietre din ea. Cât timp am stat in spital a intrat și coronavirusul in țara noastră. A durat și recuperarea, am mers o săptămână la serviciu apoi am rămas în concediu de odihna, concediu planificat din prima zi a anului și imposibil de amânat la mine la serviciu. Tot asta a fost și perioada in care am inceput sa mă simt bine și cum de plecat undeva nu se mai punea problema am rămas în casă adică în apartament și am început să scotocesc după proiecte începute și abandonate. 

Am găsit o mulțime, cele două săptămâni s-au terminat și eu nu am terminat cu ele :) dar macar am mai finalizat cate ceva. Unele habar nu mai am ce vroiau sa fie, căutăm idei noi. 

Cutiile de mai sus zăceau date cu grund și cam atât. Le-am vopsit cu vopsea de cretă mint green, le-am decorat și am abandonat ideea inițială de a le umple cu flori din hârtie creponată pentru că... ar fi trebuit să fac întâi florile. Așa că am căutat prin cutiile cu flori textile și am găsit o mulțime, inclusiv astea in nuanțe de piersica. Cum culorile par sa se împace foarte bine le-am ales pe ele. In interior aveam de gând să pun polistiren, dar am găsit niște bureți semirotunzi (pernițe de umeri de la cămăși desființate păstrați în ideea că or fi buni la ceva) și s-au potrivit perfect. 

Așa că... am adus un pic de culoare și de primăvară cu ele in casă, dacă de ieșit ies exact până la munca și înapoi. 

Cutie de bijuterii metalica

Aveam cutia asta de un secol, de la o crema de maini. Ea in sine nu avea nimic special, in afara materialului din care este facuta, si care este tocmai motivul pentru care am cumparat-o. Adica, daca tot imi trebuie o crema de maini hai sa o iau pe aia cu o cutie de calitate, pe care nu va trebui sa o arunc la final. Nu e chiar maruntica, are 9 cm diametru si 4,5 cm inaltime. Am tot depozitat in ea  maruntisuri si margelute pana cand intr-o zi i-a venit randul la infrumusetat si am pictat-o cu acrilic albastru, am indulcit-o cu patina aurie si deasupra i-am lipit o floare din coji de fistic care, dupa mine, aduce cu un nufar.