Fata noua a unui borcan vechi

Borcane din astea vechi si fara capac cam toata lumea a avut pe vremuri, puneai conserve in ele, le legai cu celofan si sperai sa supravietuiasca. Erau vitale in epoca in care cu gaseai nimic prin magazine. Acum au ajuns prin podul parintilor mei, noi punem in continuare conserve dar folosim borcane cu capac. De ceva vreme mama le-a pus gand rau, vroia sa le arunce ca nu mai folosesc la nimic, dar cum eu sunt o nostalgica incurabila, nu am lasat-o. 

Si am decorat unul cu sfoara si scoici aduse din Creta, care va gazdui colectia mea de foarfeci, drepte si cu zig-zag. Dar pana sa le adun de pe unde stau acum, nu am mai avut rabdare si l-am fotografiat pe post de vaza.

Sticla de sticla (si de decor)

De mult ma mancau palmele sa imi decorez bucataria cu o sticla gen sporul casei, asa ca provocarea de pe http://www.provocariverzi.ro a venit la fix. Am luat frumusel o sticla de gin goala (cam mare dar ador sticlele cu sectiune patrata) si am umplut-o cu tot felul de seminte in straturi. Am pus in ea fasole cu bobul mic si rotund, porumb, grau si floarea-soarelui. Am uscat semintele pe rand in cuptor, cu usa deschisa si cu focul la minim, sa nu cumva sa ma trezesc dupa un timp cu fluturasi prin sticla. Dupa ce am umplut sticla am inchis-o cu dopul ei care e absolut banal, asa ca am decorat capacul cu o bucatica de material din niste pantaloni mai vechi pe care nu m-am indurat sa-i arunc, imi placea stofa de lana din care erau confectionati. Am lasat intentionat marginile nefinisate pentru ca bucataria mea are decor si mobilier cu tenta rustica si trebuia sa se asorteze. 

Si o sectiune de detaliu sa se vada semintele: 

Bruschetti... homemade

Nu Maretti. Desi imi plac foarte mult, cand citesc lista de ingrediente parca imi trece pofta. Si cum aveam chef de ceva crantanele, am taiat felii un corn simplu, am amestecat intr-o cescuta putin ulei de masline cu nucsoara, praf de ardei iute (foarte putin, ca pisca), praf de usturoi, oregano si vegeta. 

Le-am pus in tigaia ceramica, le-am pensulat cu putin ulei condimentat si le-am rumenit pe ambele parti cu focul la minim. Merg si la cuptor, dar pe caldurile astea eu nu pornesc cuptorul. 

Si a iesit un bol plin cu bunatati: 

Cateva bijuterii varatice

Sau mai colorate decat de obicei... ca doar e vara. Cel putin asa sustine calendarul.

Adica... pana la urma nu au iesit toate prea colorate. Am tendinta sa fac doar ceea ce as purta, si nu ma dau in vant dupa culorile tari. Dar am zis ca hai sa fac o concesie, ca nah, e vara, chiar daca nu se vede... 

Visine uscate

Saptamana asta am uscat vreo trei kilograme de visine, din care au ramas cele doua borcane de mai jos:

Adica putin peste 300 de grame. Multa munca si cam putin produs finit, dar sunt atat de bune... Si arata minunat:

Sunt o alternativa mai gustoasa la visinele congelate. Se rehidrateaza sau se mananca pur si simplu uscate, au o aroma intensa, un gust concentrat datorita pierderii continutul de apa. Si evident, mult mai multe calorii, din acelasi motiv! 

Ce poti face cu niste dischete

In afara de a le arunca... Pentru ca imediat dupa ce arunc niste lucruri nefolosite de ani de zile descopar ce as fi putut face cu ele, in ultimul timp evit sa le arunc. Asa am ajuns sa descopar niste dischete de prin 2000 sau mai vechi, si mi-am amintit ca am vazut pe net suporturi pentru pixuri facute din dischete. Munca in sine a fost foarte simpla: am lipit muchiile cu super glue si m-am straduit sa le fixez corect. Aici am intampinat unele dificultati, pentru ca nu vroiau in ruptul capului sa stea drepte. Pana la urma m-am descurcat, arata chiar bine si este rezistent. Pot sa il ridic si sa il mut cu continutul in el fara sa simt ca cedeaza.

Ar mai fi ceva: nu stiu daca sa ii las aspectul tehno sau sa il invelesc in hartie decorativa... poate intr-o harta veche. 

Kusudama Venus

In sfarsit am incercat si modelul acesta! Am facut mai multe globuri, dar oricat m-am straduit nu am reusit sa le cos suficient de bine, asa ca se vad mici diferente, cate un modul iese putin in afara. Toti cei care le-au vazut spun ca sunt frumoase, dar cum eu am o gena de chinez batran nu sunt foarte multumita. Ma gandesc sa le lipesc pe urmatoarele, dar oare nu vor fi prea inghesuite in felul acesta? Nu cred ca se mai pastreaza ceva din supletea modelului, ma tem ca ii dispare farmecul. 

Pentru globurile din a doua fotografie, am reciclat niste pliante, are mult mai multa consistenta decat cel din hartie de xerox. Si mi-au ajuns 36 de module, fiind hartia mai groasa. Globul de sus are tot 36 de module, dar a ramas loc si pentru suport, daca vroiam sa fie un glob complet mai aveam nevoie de vreo 3 module. 

Bounty bars

Zilele astea m-au chinuit talentele culinare, si am incercat o prajitura care cuprinde doua din ingredientele mele favorite: cacao si cocos. Dupa ce am tot cautat inspiratie pe net, m-am oprit la Bounty bars, pentru ca imi place si ciocolata Bounty. Eu am o tava mai marisoara, 20x32 cm, si imi plac prajiturile inaltute, asa ca am marit cantitatile pentru ca nu am gasit decat retete pentru tavi mici. 

Blat: 

200 g unt, 100 g zahar, 3 oua, 500 g faina, 4 lg cacao, 1 lingurita praf de copt, lapte 

Crema: 

500 ml lapte, 5 linguri amidon, 100 g unt, 100 g zahar, 100 gr cocos, zahar vanilat

Preparare: 

Am frecat ouale cu zaharul, am adaugat untul si am mai frecat putin, apoi am adaugat cacaoa, faina, praful de copt si lapte cat a avut nevoie aluatul (nu l-am masurat, dar au fost cam 150 ml). Am copt blatul si l-am lasat la racit. Intre timp am pregatit crema: am pus laptele cu zaharul pe foc  mic si cand s-a incalzit am adaugat amidonul desfacut in putin lapte rece. Am amestecat in continuare sa nu se prinda de fund, pana s-a ingrosat. Am luat crema de pe foc si am adaugat imediat cocosul si vanilia. Dupa ce s-a mai racit am amestecat si untul, apoi am intins crema calduta peste blat. Ar mai fi trebuit sa ii pun si o glazura de ciocolata, dar am zis ca pentru prima incercare merge si fara. 

Si asa arata: 

Gauricile din blat au aparut pentru ca nu am amestecat bine untul si au ramas bucatele care s-au topit la copt, dar a fost gustoasa si asa! 

Suport pentru incarcarea telefonului

Cand am reusit in sfarsit sa termin un flacon cu crema de corp (nu de alta dar pe toate le iau maaari sa tina cat mai mult ca ma dispera mersul la cumparaturi), l-am decupat repede sa fac un suport pentru pus telefonul la incarcat. De mult filasem pe net tot felul de modele de suporturi, dar nu aveam nici un flacon gol. Si pentru ca era in intregime alb, l-am decorat cu o pisicuta pictata cu aerograful. 

Acuma, pictura cu aerograful este de fapt opera sotului meu, doar ideea imi apartine, si se pare ca devine un motiv care se repeta. Vara trecuta mi-a decorat o caserola din polistiren cu aceeasi pisicuta, care a devenit un ghiveci pentru flori. 

Din nou flori...

... de data asta naturale. Am fost la parintii mei, care au o gradina minunata, si m-am simtit in alta lume. Intr-un colt de paradis. Mi-am reincarcat bateriile si am reusit sa scap de oboseala care ma bantuia de foarte mult timp, parca am absorbit energia de la culorile si parfumul care domina gradina. Daca le-as fi putut aduce cu mine... Dar le-am lasat la locul lor, sa traiasca atata cat le este dat, nu mi-a placut niciodata sa rup florile ca sa le pun in vaze, din acel moment sunt moarte si ma intristeaza.

 lalele

maci

 clopotei (caldaruse)

 un colt mai salbatic cu nu-ma-uita

 bolta de glicina cu un miros ametitor