Geanta din bluza tricotata

Am cam tras chiulul in ultima vreme la handmade, pentru ca am fost ocupata cu excursiile. Geanta asta am terminat-o de fapt prin mai, dar tot nu am gasit momentul sa o fotografiez. Acum reusesc in sfarsit sa o si postez :) 

Aveam in dulap de foarte multi ani un plover de iarna din bumbac pe care l-am purtat doar de vreo doua ori, pentru ca prin bumbac trece frigul la greu si nici nu ma avantajeaza albul iarna, concurez la culoare cu bluza. Asa ca am ciopartit ploverul, i-am pus intaritor termocolant si l-am accesorizat cu catifeaua dintr-o pereche de pantaloni. Are si captuseala. Cureaua era si ea cumparata de un secol dar nu am purtat-o niciodata, si-a gasit locul perfect in cele din urma. Eu sunt absolut incantata de geanta si prind curaj sa mai fac si altele!

Din nou in Malaga (mai degraba pe langa)

Din pacate nu prea am mai ajuns pe aici, e foarte tarziu dar vreau neaparat sa postez fotografii din zona orasului Malaga. Nu din Malaga pentru ca am stat intr-o localitate invecinata, am fost o singura zi in Malaga si ne-am invartit o ora dupa o parcare si din cauza aglomeratiei care mie nu imi face nici o placere am evadat in parc si pe plaja. Orasul este superb dar mult prea aglomerat si asta imi da o stare de agitatie si nu ma pot relaxa :( 

Am gasit vegetatie abundenta si flori superbe peste tot in luna martie cand la noi abia erau infloriti ghioceii si mai erau petece de zapada, ne-am plimbat pe plaja chiar daca vantul a fost puternic si am adunat multe-multe scoici, era plina plaja de ele, ba chiar am gasit si o steluta de mare.

Am vizitat Molino de Inca din Torremolinos, o gradina botanica  in jurul unei mori de apa. Foarte accesibila, intrarea este doar un euro. Tema centrala a gradinii este apa, un parau curge cu multe meandre prin toata gradina, pe cursul lui sunt amenajate lacuri, fantani arteziene, iar in partea cea mai joasa este moara, intr-o cladire solida si eleganta. Ea functioneaza si printr-o podea de sticla se poate vedea cum este zdrobit graul intre pietre. Vegetatia gazduieste multe pasari salbatice, dar sunt si custi de mari dimensiuni in care traiesc pasari exotice, majoritatea specii diverse de bufnite. 

O gradina japoneza este amenajata in jurul unui lac populat cu peste 20 de broscute si cu multi carasei.

Un alt loc care m-a fascinat este castelul Colomares din Benalmadena. Nu este nici vechi si nici castel autentic, a fost construit de un arhitect intre 1987 si 1994 si este un monument dedicat descoperirii Americii, lui Cristofor Columb, reginei Isabela si regelui Ferdinand si celorlati exploratori. Pare desprins din basme, este un loc destul de aglomerat, cu multi turisti straini dar au oprit si autocare cu turisti spanioli de varsta a treia. Intrarea este doi euro, un pret mic pentru aceasta zona, primesti o harta care iti explica ce reprezinta fiecare coltisor si poti alege daca doresti harta in limba spaniola sau engleza, cred ca mai au si in alte limbi.

Foarte aproape de castel ne-a atras atentia o cladire alba cu o forma neobisnuita. Ne-am oprit si am aflat ca este vorba despre o stupa asa ca am intrat si noi pentru ca nu am mai vazut temple budiste decat in filme. 

O imagine dintr-un parc din Malaga, practic este o fasie lunga si impadurita care creaza o perdea intre centrul orasului si zona de litoral. Poate am mai spus asta undeva, acum cativa ani Malaga a fost declarat cel mai verde oras al Europei in sensul ca are cel mai mult spatiu verde raportat la numarul de locuitori. Toate parcurile arata ca niste paduri, ai intrat in parc si ai lasat complet in urma orasul si agitatia. 

Valencia si Fallas 2019

In martie (vaaaai ce mult a trecut deja de atunci) am fost din nou o saptamana in Valencia insa cumva nu m-am descurcat sa scriu despre asta pana acum. O pasionata de portocale ca mine nu putea ocoli livezile de portocali, din care unele aveau si flori si fructe pe acelasi pom, o incantare! Parfumul florilor de portocal este foarte puternic, din ele se prepara dealtfel si parfumul cunoscut sub denumirea neroli. 

O zi intreaga am petrecut in Orasul Stiintelor si Artelor din care data trecuta nu am reusit sa vedem decat Oceanograful si o sectiune exterioara. La Oceanograf nu am mai intrat de data asta dar tot nu am reusit sa-l vedem in intregime, chiar daca am stat acolo cam 8 ore. Asta pentru ca nu ne place sa fim pe fuga, sa bifam in graba un obiectiv. Daca mergem undeva preferam sa fie mai putine vizite dar cu timp pe indelete :)

Am intrat in Muzeul Stiintelor si dupa o mica dezamagire initiala, pentru ca sectiunea de inceput este clar dedicata copiilor si seamana cu o sala de clasa cu planse si diapozitive, adica e destul de simpluta, am dat si peste lucruri interesante de langa care nu as mai fi plecat. Tot felul de jocuri in care poti sa iti testezi forta, sa estimezi greutati, sa iti testezi echilibrul si multe multe alte lucruri. O micuta cafenea la care te poti aseza langa o familie neanderthal imbracata in haine moderne avea coada pentru fotografii :) evident ca am stat si eu la coada. Un pendul al lui Foucault in marime naturala este un alt punct de atractie. 

Pentru mine insa deliciul a fost ultimul etaj, dedicat explorarii spatiului. Cred ca aici am facut si cele mai multe fotografii, si tot aici am fost prinsa pe picior gresit, insuficient informata. Am dat peste o cabina unde puteai experimenta gravitatia zero. Se platea bilet de intrare 2,5 E de persoana, dar toate biletele pentru ziua respectiva fusesera cumparate in principal on-line si nu am putut intra. Asta este un motiv serios sa ne intoarcem si alta data!

In Domul Emisferic am vizionat un film 3D care este proiectat pe suprafata interioara curbata si nu pe un ecran, aici ruleaza numai documentare pe teme ecologice. De altfel intregul complex este un proiect ecologic in sine, fiind construit in albia secata a unui rau care in trecut a provocat inundatii grave si al carui curs a fost deviat in afara orasului. Cea mai mare parte a albiei a devenit parc iar partea de la varsarea in Mediterana este actualul Oras al Stiintelor si Artelor.

Dupa ce am iesit din Emisferic am vazut niste copii in bule de plastic pe unul din multele lacuri ale complexului si evident ca am vrut si eu. Ma bazam pe inaltimea mea sa ma primeasca :) dar mi s-a spus ca nu exista limita de varsta, inaltime si greutate. Doar ca adultii sunt mai reticenti, dar dupa mine au intrat si niste chinezoaice in bule. Va asigur ca e mai greu decat pare sa iti pastezi echilibrul in ele, eu una nu am reusit sa ma ridic in picioare si am iesit de acolo aproape cu febra musculara. Distractia costa 5E pentru 15 minute, dar am vazut ca minutele sunt de fapt la libera aproximare a detinatorului baloanelor. Fiind si coada, nu cred ca te lasa mai mult de 10 minute, si asta au spus si cei care au stat pe margine, nu numai eu care nu as mai fi iesit de acolo. 

Restul zilei ne-am plimbat prin sectiunile exterioare, am descoperit si gradina botanica si am facut o multime de fotografii din toate unghiurile.

Pe o alee mi-a atras atentia o galerie de imagini pe panori luminoase dedicate contributiei femeilor la evolutia stiintei. Primul panou o infatiseaza pe Maria evreica, inventatoarea faimosului bain-marie, daca bine am retinut sunt 50 de panouri cu nume mai mult sau mai putin cunoscute mie, pana la cercetatoare contemporane.

Noaptea mii de lumini se reflecta in suprafetele nesfarsite de apa.

Despre Fallas am mai vorbit asa ca de data asta las imaginile sa vorbeasca. Anul acesta nu am stat pana dupa miezul noptii sa vedem focurile, dar totusi la lasarea serii am asistat la o parada cu efecte pirotehnice pentru ca nu-i asa, Fallas este festivalul focurilor si flacarile sunt vedetele.