11 august 2019

Muntii Bihorului

Am descoperit acum la batranete cat de mult imi plac pesterile :) 
Tot marea ramane iubirea mea cea mare (cat de pompos am zis-o!) dar in ultimii ani, vizitand niste pesteri, am descoperit ca imi place si mai vreau. Noi avem destule pesteri frumoase, insa toate departe de Cluj iar drumurile sunt praf, ceea ce le face si mai departe. Deocamdata am luat la rand pesterile din Muntii Bihorului, cele mai aproape de noi. 
Am mes din nou la Pestera Ursilor dar am postat o data fotografii de acolo asa ca trec peste ele acum, cele de mai jos sunt din Padis unde la inceputul lunii mai infloreau brandusele cat vedeai cu ochii si inca era o gramada de zapada. 








Pestera Meziad cred ca este foarte cunoscuta, este una din primele pesteri amenajate si una din cele mai mari din tara. Ca peste tot, doar o treime din lungimea ei este deschisa publicului. Incepand cu intrarea care impresioneaza prin dimensiuni (16x10m) - nu pare mare in fotografia de mai jos pentru ca nu exista nici un punct de reper, pe intreg parcursul ei se deschid goluri ample, te simti in interior ca intr-un palat gigantic. Pestera gazduieste intr-una din galeriile de langa iesire si o colonie foarmata din multe specii de lilieci, am vazut doi mici de doar cativa centimetri si am simtit si mirosul intepator de guano.






























Inainte de intrarea in zona sigilata a pesterii este amenajat um mic amfiteatru in care se tin concerte. 



Urmatoarea pe lista noastra a fost pestera cu cristale Farcu, o pestera mica si mult mai putin cunoscuta. Descoperita accidental in 1987, a fost vandalizata de mineri si inchisa in scurt timp din cauza surparii galeriei de intrare. A fost redeschisa abia in 2012, se intra in grupuri mici conduse de un ghid si este supravegheata cu camere video. Este compusa dintr-o galerie de 200 m a fostei mine de bauxita unde s-a amenajat un mic muzeu si din cei 100 de metri ai galeriei cu cristale. Este singura pestera cu cristale din Romania deschisa publicului si una din cele doua din Europa. 
























Libelula si fluturele, cele mai spectaculoase cristale, devenite simboluri ale pesterii.


Aici se vad o mica parte din distrugerile provocate in primii ani, insa se vede cu ochiul liber ca ele sunt enorme. Doar inaltimea galeriei si blocarea pesterii au salvat restul de la pieire.






Peisaje de pe drumul de intoarcere din zona comunei Bratca, un loc ciudat unde in primele zile ale lunii mai primavara si toamna convietuiau linistite.








Dealurile Damisului, doua dealuri gemene rotunde.



4 comentarii:

  1. Cat de interesant!! Iti multumesc mult de tot!! <3. Nu am fost la aceste pesteri - nici nu stiam de existenta lor (doar daca nu cumva or fi fost prin cartea de georgra dintr-a doispea, desi probabil ca mi-as fi amintit macar asa vag).
    Mi-au placut mult brandusele - pe Bran vedeam o multime cand eram mici si mergeam la bunici (Am fost acolo la Pestera Dambovicioara :D - apropo de pesteri).
    Prima pestera este intr-adevar foarte mare (ce e cu zona sigilata - nu se intra banuiesc, nu?) dar mie mi-a placut mai mult cea de-a doua. Am vazut libelula si fluturele <3. Ce pacat... banuiesc ca au vandalizat ca sa vanda nu? :(

    Si cele doua dealuri gemene sunt interesante ;)).

    Pupici cu drag :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat ma bucur ca pot sa arat si altora locurile frumoase din tara noastra! De Meziad e posibil sa fi scris prin manuale, e foarte mare, dar eu stiu de ea ca "prin zona", la nici 2oo km. De Farcu am aflat anul trecut cand am mers prima data la Pestera Ursilor si am vazut indicator cu pestera Farcu. S-a distrus si s-a vandut pe bani de nimic, oamenii necunoscand valoarea lor reala, pe piata neagra pentru ca si atunci era ilegala vanzarea stalactitelor. Numai ca au fost ultimii ani ai comunismului si primii ani de "libertate" si un haos total in tara.
    Zona sigilata e cea in care intri pe o usa metalica incuiata, ca de seif, si pana acolo la Meziad exista o parte unde poti intra cand vrei si sta cat vrei, fara sa platesti bilet. Acolo e amfiteatrul, intr-o cavitate cu o transmitere foarte buna a sunetului. Soptesti ceva in zona scenei si se aude pana la ultimele banci.
    Mie imi plac foarte mult toate florile salbatice, chiar mai mult decat cele de cultura. Am auzit de Pestera Dambovicioara, dar din pacate la cele din afara Ardealului nu am ajuns (sper sa ajung candva la cat mai multe).

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce faine sunt! Eu sunt cam claustrofoba, asa ca pana acum cativa ani nu vizitasem nici o peșteră. Acum cativa ani mi-am facut curaj cu Peștera Ursilor. Nu am avut asa o senzatie apasatoare ca in Salina de la Turda, asa ca am prins curaj. Ieri si alaltăieri am vizitat peștera de la Scarisoara si una mai micuța, a lui Ionele, nu departe de prima. Erau lilieci si acolo. Zicea ghidul ca primavara, când se topeste toata zapada, se umple peștera de apă și se formeaza o cascada in interiorul ei si e f fain de vazut.
    Ce pacat cu distrugerile din peștera cu cristale. Oricum, pare f frumoasă peștera. Din pacate, oamenii nu se jenează să distrugă orice. Mergând noi prin zona unde erau peșteri am observat ca nu era loc fara gunoaie: peturi, sticle, șervețele umede, ambalaje :( Astea se pot curăța cel putin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La Scarisoara am fost cu multi ani in urma, dar de pestera lui Ionele nu am auzit. Bun pontul cu cascada, poate ajung la primavara.
      Da, gunoaie sunt peste tot, dar munti de gunoaie ca pe Transfagarasan inca nu am mai vazut. A fost un soc pentru mine, inca imi amintesc ce multa mizerie eraacolo. Deh, le pot cara pana acolo dar nu le pot duce inapoi.

      Ștergere