Colier cu flori din voal

Un colier lucrat la comanda cu flori din voal montate pe fetru, culorile au fost alese de beneficiara. Imi place in mod deosebit nuanta de auriu care se regaseste in irizatiile voalului si ale margelutelor.

Ciupercute din ghinde

Pe masura ce inaintez in varsta invat tot mai mult sa apreciez toamna. Daca in anii tineretii toamna mi se parea deprimanta, acum ma bucur de culorile frunzelor, de soarele potolit al amiezii din zilele senine, dar si de ploaia marunta si zilele tot mai scurte, cu seri lungi si linistite. Si ne place sa hoinarim prin padure de cate ori ne permite vremea, avem noroc ca e aproape de noi. Si you know me :), nu ma intorc acasa cu buzunarele goale. 

Aveam deja niste ghinde adunate, asa ca provocarea zanelor verzi a venit la fix. Din capacele de ghinda si cateva crengute am realizat niste ciupercute, fixate pe o bucata de lemn gasita si ea in padure. 

Bol din ziare

Vorbeam candva despre reluarea unor proiecte abandonate de ani de zile, ei bine si acesta face parte dintre ele. Cred ca de vreo 2 ani am vazut netul invadat de diverse obiecte lucrate din ziare, si cu mare entuziasm m-am apucat de rasucit bete. Am si facut un cerculet pentru fundul bolului, si l-am lasat balta. 

Acum l-am gasit inghesuit intr-un coltisor, am pus mana pe betele abandonate si m-am apucat de lucru. Un ziar de la Kaufland, daca imi amintesc bine a intrat tot in betele vechi, evident ca nu au ajuns asa ca am mai masacrat niste pagini, ceva acrilic maro si lac de barci, o margea de lemn de la o husa pt scaunul de masina, si gata bolul! 

Dupa mine numai bun de pastrat niste cercei sau margelute mai finute, de exemplu acestia de aici :).

Mi-e dor de vara...

Deja. E prima data cand duc dorul verii, pana acum nu agream caldura, preferam perioadele reci. Deh, se pare ca imbatranesc... 

Mersul in concediu in septembrie e tot un fel de a prelungi vara, mai adaugi o saptamana de caldura anotimpului care a trecut. Problema e la intoarcere, ca dai de frig si ai vrea sa fugi inapoi...

M-am intors deja de doua saptamani din concediu, dar nu m-am invrednicit sa va arat inca locurile prin care am umblat. Da, am fost a treia oara in Creta, dar prima data in zona de vest a Cretei, si a fost minunat. Peisaje de vis si apa de culori ireale. Noi iubim apa, marea in special, si nu concepem un concediu fara apa in care sa te balacesti (si nu vorbesc de apa cu clor :) Daca am fost intr-un astfel de concediu, putem merge si la munte, si sa vizitam orase, dar marea e pe primul loc. 

Am ajuns intr-o statiune linistita, in golful Aghii Nicolaos, cu plaje mici acoperite cu nisip fin, marginite de conifere si cu ape transparente, separate de dealuri pietroase. Printre noi inotau intruna pesti, de la cei de spa pana la cei numai buni de pus in tigaie :), care veneau foarte obraznici la ciupit picioarele. Mi-a placut mult linistea de acolo, sezlonguri putine, un local micut, mai degraba bar decat taverna, fara muzica pe plaja, loc din belsug sa stai pe nisip la umbra pinilor. 

Seara urcam pe dealurile despartitoare, sa vedem marea cum face spume lovindu-se de stanci si sa admiram apusul.

Am gasit acolo si crescatoria de scoici :) erau cu sutele, lipite de stancile negre.

Zona era minunata, dar noi ne-am dus sa exploram, asa ca am inchiriat o masina pentru doua zile si in prima zi am plecat spre Elafonissi. Dupa un drum superb prin munti, am ajuns in laguna cu nisip roz. Nisipul este format de sfaramaturile scoicile cu interior roz si este foarte fin, de fapt este un strat roz adus de ape care se aseaza peste nisipul albicios al lagunei. In combinatie cu culorile nisipului, apa primeste reflexe alb-azurii in interiorul lagunei, o culoare specifica mai degraba marilor tropicale. 

Daca explorezi tot cuprinsul lagunei, care este foarte intinsa, gasesti niste dune din nisip alb pe care cresc mai multe specii de flori protejate, in general crini de nisip, si dincolo de dune ajungi la o alta plaja, chiar mai roz si cu apa verde intens. 

Destul de greu ne-am despartit de Elafonissi, insa in ziua urmatoare am plecat spre renumitul Balos, pe o ploaie torentiala si cu o masina pe jumatate decapotata :)

Accesul la Balos este mai dificil, dar merita efortul.

Dupa un drum neasfaltat care serpuieste pe marginea muntelui, am lasat masina intr-o parcare si am plecat vitejeste pe jos inca 2 km. Singura problema este intoarcerea, poteca respectiva este singura cale de acces, destul de abrupta si din cei 2 km unul este cu trepte. In plus nu vezi laguna de sus, habar nu ai spre ce te indrepti. Dupa ce treci bine de jumatarea drumului ti se dezvaluie privelistea: 

Cand in sfarsit ajungi jos, gasesti o zona protejata de mare intindere, numai nisip alb-gri si roz si ape turqoise foarte putin adanci, cateva sezlonguri din care cele de pe limba de pamant care duce spre insula sunt cele mai strategic amplasate. Acolo ne-am asezat si noi, am agatat gentile la umbrela pentru ca parea ud pe jos, si cand stateam mai linistiti ne-am trezit cu niste valuri care treceau pe sub noi, care ne duceau papucii. 

Aici, in Balos, am aflat de la ghidul agentiei de turism ca si-a petrecut lady Diana doua saptamani din luna de miere, pe un yacht, perioada in care evident accesul a fost interzis turistilor.

La intoarcere, niste magarusi isi asteptau cuminti clientii: 

In penultima zi am luat un autobuz si am vizitat Chania, un orasel romantic cu cladiri medievale venetiene. Doua dintre iubirile mele, porturile si apusurile de soare, de data asta impreuna: