Nu am mai făcut gem de ani buni pentru că ne-am pierdut apetența pentru el. Eu nu prea mai mănânc dulce, iar soțul meu preferă de o vreme ciocolata. Dar am avut o cantitate destul de mare de vișine culese din gradina mamei mele, erau prea multe pentru mâncare și după ce le-am ținut trei zile am ajuns la concluzia că ori fac ceva cu ele ori se strică. Cum sunt de acasă, netratate cu nimic, gustoase și naturale ( și mărunțele, este un soi vechi, la noi vișinii au fost aduși din gradina bunicilor) era păcat de ele sa se strice.
Așa se face că seara la 7, după ce am ajuns de la serviciu și am mâncat, m-am apucat de scos sâmburii din vișine. Nu am cântărit, nu m-am uitat la ceas, dar am aproximat cam trei kg de vișine și peste o oră de muncă.
Am pus zahăr peste ele (nu l-am cântărit, ăsta este stilul meu 🙆) și le-am pus la frigider. A doua zi fiind joi, abia la 7 seara ajung acasă, așa că am amestecat vișinele și le-am lăsat acolo. Vineri am ajuns la 4, am scos vișinele de la rece, am separat o grămadă de sirop, am cules și niște viermișori (totul bio 😄), am gustat și am mai pus niște zahar. Nu mult, că ne place gemul acrișor. Am fiert câteva ore bune la el, l-am pus în borcane și chiar dacă soțul preferă ciocolata a promis că următoarele clătite vor fi cu acest gem.
Fotografiile au fost făcute seara târziu la lumina becului din bucătărie așa că nu au putut ieși foarte bine. In plus abia se terminaseră vreo patru serii de ploaie torențială, am primit și Ro alert, nici afară nu mai era lumină.
In sucul rămas de la vișine am mai dizolvat niște zahăr și l-am pus într-o sticlă la frigider. Nu îmi plac siropurile fierte, in general nu îmi place să beau altceva in afară de apă, dar vara când e cald parcă nu te saturi numai cu apă simplă și merge mai bine ceva care are și gust.
Ca bonus, gemul, inoxul și sticla au reflectat lumina la greu.
Postarea participă la rubrica Reflexii în oglinda de pe blogul lui Carmen