In
martie (vaaaai ce mult a trecut deja de atunci) am fost din nou o
saptamana in Valencia insa cumva nu m-am descurcat sa scriu despre
asta pana acum. O pasionata de portocale ca mine nu putea ocoli
livezile de portocali, din care unele aveau si flori si fructe pe
acelasi pom, o incantare! Parfumul florilor de portocal este foarte
puternic, din ele se prepara dealtfel si parfumul cunoscut sub
denumirea neroli.
O
zi intreaga am petrecut in Orasul Stiintelor si Artelor din care data
trecuta nu am reusit sa vedem decat Oceanograful si o sectiune
exterioara. La Oceanograf nu am mai intrat de data asta dar tot nu am
reusit sa-l vedem in intregime, chiar daca am stat acolo cam 8 ore.
Asta pentru ca nu ne place sa fim pe fuga, sa bifam in graba un
obiectiv. Daca mergem undeva preferam sa fie mai putine vizite dar cu
timp pe indelete :)
Am
intrat in Muzeul Stiintelor si dupa o mica dezamagire initiala,
pentru ca sectiunea de inceput este clar dedicata copiilor si seamana
cu o sala de clasa cu planse si diapozitive, adica e destul de
simpluta, am dat si peste lucruri interesante de langa care nu as mai
fi plecat. Tot felul de jocuri in care poti sa iti testezi forta, sa
estimezi greutati, sa iti testezi echilibrul si multe multe alte
lucruri. O micuta cafenea la care te poti aseza langa o familie
neanderthal imbracata in haine moderne avea coada pentru fotografii
:) evident ca am stat si eu la coada. Un pendul al lui Foucault in
marime naturala este un alt punct de atractie.
Pentru
mine insa deliciul a fost ultimul etaj, dedicat explorarii spatiului.
Cred ca aici am facut si cele mai multe fotografii, si tot aici am
fost prinsa pe picior gresit, insuficient informata. Am dat peste o
cabina unde puteai experimenta gravitatia zero. Se platea bilet de
intrare 2,5 E de persoana, dar toate biletele pentru ziua respectiva
fusesera cumparate in principal on-line si nu am putut intra. Asta
este un motiv serios sa ne intoarcem si alta data!
In
Domul Emisferic am vizionat un film 3D care este proiectat pe
suprafata interioara curbata si nu pe un ecran, aici ruleaza numai
documentare pe teme ecologice. De altfel intregul complex este un
proiect ecologic in sine, fiind construit in albia secata a unui rau
care in trecut a provocat inundatii grave si al carui curs a fost
deviat in afara orasului. Cea mai mare parte a albiei a devenit parc
iar partea de la varsarea in Mediterana este actualul Oras al
Stiintelor si Artelor.
Dupa
ce am iesit din Emisferic am vazut niste copii in bule de plastic pe
unul din multele lacuri ale complexului si evident ca am vrut si eu.
Ma bazam pe inaltimea mea sa ma primeasca :) dar mi s-a spus ca nu
exista limita de varsta, inaltime si greutate. Doar ca adultii sunt
mai reticenti, dar dupa mine au intrat si niste chinezoaice in bule.
Va asigur ca e mai greu decat pare sa iti pastezi echilibrul in ele,
eu una nu am reusit sa ma ridic in picioare si am iesit de acolo
aproape cu febra musculara. Distractia costa 5E pentru 15 minute,
dar am vazut ca minutele sunt de fapt la libera aproximare a
detinatorului baloanelor. Fiind si coada, nu cred ca te lasa mai mult
de 10 minute, si asta au spus si cei care au stat pe margine, nu
numai eu care nu as mai fi iesit de acolo.
Restul zilei ne-am plimbat prin sectiunile exterioare, am descoperit si gradina botanica si am facut o multime de fotografii din toate unghiurile.
Pe o alee mi-a atras atentia o galerie de imagini pe panori luminoase dedicate contributiei femeilor la evolutia stiintei. Primul panou o infatiseaza pe Maria evreica, inventatoarea faimosului bain-marie, daca bine am retinut sunt 50 de panouri cu nume mai mult sau mai putin cunoscute mie, pana la cercetatoare contemporane.
Noaptea mii de lumini se reflecta in suprafetele nesfarsite de apa.
Despre
Fallas am mai vorbit asa ca de data asta las imaginile sa vorbeasca.
Anul acesta nu am stat pana dupa miezul noptii sa vedem focurile, dar
totusi la lasarea serii am asistat la o parada cu efecte pirotehnice
pentru ca nu-i asa, Fallas este festivalul focurilor si flacarile
sunt vedetele.