De data aceasta am avut intarzieri serioase si nu am reusit sa fac miniaturi pentru provocarile verzi asa cum am intentionat, asa ca vin cu ce am la scara mare: doua buturugi, una in apartament, una in gradina, si o bancuta veche.
28 septembrie 2024
Bancuta si buturugile
27 septembrie 2024
O mica vaza din sticla de suc
Aveam de (foarte) mulți ani o sticlă de suc de 250 tăiată și sablată de soțul meu pe vremea cand invata sa taie sticla, dar ar mai fi avut nevoie de ceva imbunatatiri, un bling-bling si pe moment nu am avut inspiratie, asa ca a ajuns inghesuita intr-un colt. Transformarile creative gazduite de Mihaela au ca tema in aceasta luna sticla, un material mai rar folosit de mine in ultimul timp, asa ca am rascolit toata casa si am gasit obiectul. (Cand zic ca am rascolit toata casa suna dramatic si culmea chiar este, pentru ca desi am doar un apartament mic cu doua camere, nu vreti sa stiti ce am prin sertare si prin colturi, pffff. Ca acolo unde traiesc doi oamenu cu mai multe hobby-uri).
26 septembrie 2024
Reflexii în oglindă - rățuște la apă
Tot din sertarul cu amintiri imaginile de azi, am așa de multe și nu prea le-am folosit. Am mai vorbit despre grădina botanică din Ardud, acum am scos din sertar niște păsări care se jucau pe malul lacului.
Jocul reflexii în oglindă este gazduit de Carmen.
Fotografii din arhiva personală.
25 septembrie 2024
21 septembrie 2024
Intalnirea cu profesorul bufnita
Cele doua eleve au ajuns la scoala, unde s-au intalnit cu profesorul bufnita, unul dintre spiritele padurii.
Cele doua eleve abia asteapta sa vada ce vor invata de la aceasta profesoara dragalasa.
Daca va intrebati ce am reciclat la acest proiect, nu au fost prea multe dar totusi este ceva. Pe langa atele cu care am cusut, din interminabila rezerva de care am tot vorbit, maroul ochisorilor nu este din fetru, pentru ca nu am avut fetru maro inchis. Am avut in schimb o bucata de polar kaki inchis, spre maro, ramasa de cand am scurtat niste pantaloni, asa ca am taiat de acolo rondelele care formeaza irisul ochilor.
19 septembrie 2024
Reflexii in oglinda - valul amintirilor
Anul acesta din motive obiective si care nu tin numai de noi am sarit peste concediu, adica l-am petrecut acasa, dar am dat zilele trecute peste niste imagini de la care au trecut deja cativa anisori, pe cand faceam ordine prin foldere.
Fotografiile sunt facute de sotul meu in Zakinthos, i-a trebuit multa rabdare pana a reusit sa surprinda valul asa cum isi dorea.
Postarea participa la jocul reflexii in oglinda gazduit de Carmen.
18 septembrie 2024
17 septembrie 2024
Întâlnirea cu gnomul de toamna
In drum spre școală, cele două ștrengărițe s-au întâlnit cu un gnom de toamnă și imediat au solicitat o ședință foto. Altfel cum ar fi putut dovedi că această întâlnire chiar a avut loc?
Gnomul cel bărbos le-a povestit cum a fost creat el, spre amuzamentul păpușilor. O să vă spun și vouă povestea, să vă amuzați și voi 🤣.
Ah, era să uit esențialul luată de poveste: gnomul a apărut special pentru parada transformarilor creative propuse de Mihaela. Altfel, puteam sa il cautam mult si bine, ar fi stat ascuns pe sub frunze sau prin scorburi.
14 septembrie 2024
Rochițe capucino pentru zile de toamnă
A venit toamna, a început școala! Ocean s-a întors la școală cu o ținută nouă, o rochiță in culoarea cafelei cu lapte, capucino adică. Cred că așa ceva se numea mai demult "sare și piper". Recunosc că nu m-am priceput niciodată la numit culorile in felul acesta.
13 septembrie 2024
Reflexii in oglinda - candela dintr-un borcan vechi
Tema transformarilor creative din aceasta luna mi-a oferit ocazia sa folosesc un borcan din acelea din vremurile comuniste, cand la noi borcanele cu filet erau inexistente. Nu stiu de ce or fi pus interdictie pe asa ceva, dar de fapt era interdictie cam pe toate comoditatile. Cu filet aveam cateva de la maslinele Krinos, odata la un an-doi reusea tata (el era responsabil cu cumparaturile) sa cumpere cate un borcan, si dupa ce mancam maslinele una-doua odata, sa tina mai mult, pastram borcanele ca pe ceva foarte valoros.
Nici din acestea fara filet nu era usor sa iti aduni, nu se gaseau de cumparat decat cu "ceva" in ele, si de multe ori nu le puteai cumpara daca nu dadeai borcan la schimb. Cel putin in anii 80, de cand tin eu minte lucruri de-astea. Foarte mica fiind nu ma interesau :))) . Si mai aveam si de dus la scoala anual un numar de sticle si borcane, de fapt le duceam la magazinul din sat, ne adunam toti din scoala acolo, si primeam bani pe ele. Un leu pe borcanul de 400 si 2 lei pe cel de 800. Vesnic se suparau mamele ca raman fara borcane, erau esentiale pentru ca "pusul pe iarna" era o necesitate, nu o joaca. In ultimii ani din deceniul 8 in judetul Cluj magazinele erau absolut goale. Borcanele astea le acopeream cu celofan, care si el era greu de procurat, si ungeam gura borcanului cu albus sa se lipeasca celofanul, apoi legam cu ata. Unul tinea degetul, altul lega cat de strans se putea. Apropo de celofa, cand eram in clasa a VI-a, in 86, am fost in excursie cu scoala la Bucuresti si trecand pe langa un magazin am vazut coada. Ne-am asezat cu totii la coala, peste 30 de copii si profesori, si apoi am intrebat "ce se da". Chiar asa, nu ce se vinde. Se dadea celofan, 4 coli de persoana, pliculete cu scortisoara si ciocolata chinezeasca de 50 de grame, tot 4 de persoana. Am cumparat de toate si ne-am dus frumos acasa din excursie cu celofan si scortisoara. Ciocolata nu ne-a tinut atat :))))
Am avut peste 100 de asemenea borcane, am salvat vreo 30 maxim, restul le-a aruncat mama dupa ce au aparut cele cu capac si a avut destule, undeva prin 2000. Am facut diverse organizatoare cu ele, a avut Rux o tema ofertanta, "borcanase dragalase", si o singura candela daca bine tin minte. Asadar, candela de astazi a dat o noua viata unui asemenea borcan, si a oferit si niste reflexii in oglinda foarte bine-venite. Am folosit vopsea de creta aplicata cu buretele, de aceea are acest aspect cu buburuze, iar pentru fereastra am decupat o frunza din hartie, am udat-o si am fixat-o asa pe borcan, dara sa fie nevoie de lipici. Dupa vopsire a fost asa de bine lipita ca abia am scos-o, cu cate un pic din margini, pentru ca vopseaua a format o pelicula.
11 septembrie 2024
5 septembrie 2024
4 septembrie 2024
2 septembrie 2024
Felicitare cu bucățele de sticlă
Bănuiesc că știți sticla numită sea glass, cioburi șlefuite și matuite de apele mării. Uneori am găsit așa ceva pe plajă în Grecia, majoritatea sunt de pe aceeași plajă din Creta. Sunt amintiri din vacanță, așa cum cere tema de săptămâna aceasta a provocărilor verzi. Când le-am adunat nu știam ce să fac cu ele, dar mi-au plăcut. Nu am găsit prea multe, după cum o să vedeți, și abia acum am făcut ceva cu ele. Din nou nu este o idee originală, am văzut o imagine care mi-a mers la suflet și am reprodus-o. S-a potrivit la țanc și cerința transformărilor creative de a realiza o felicitare cu sticlă, altfel făceam un tablou.