28 septembrie 2024

Bancuta si buturugile

De data aceasta am avut intarzieri serioase si nu am reusit sa fac miniaturi pentru provocarile verzi asa cum am intentionat, asa ca vin cu ce am la scara mare: doua buturugi, una in apartament, una in gradina, si o bancuta veche. 



Bancuta asta am primit-o de la cineva, a apartinut bunicii doamnei care ne-a dat-o, dar are banuiala ca de fapt era mostenire de la strabunica ei. Este degradata pentru a scos-o din casa in urma cu cativa ani, nu mai avea spatiu pentru ea si era intr-un loc unde o ploua, dar nici nu ar fi vrut sa o arunce. Cand a aflat ca suntem interesati de ea s-a bucurat ca nu se va distruge si ne-a facut-o cadou (bineinteles ca ne-am revansat, chiar daca nu a vrut bani pentru ea nu ne-am dus cu mana goala). Deocamdata este in starea care se vede, faceti si voi abstractie de lucrurile pe care le gazduieste, pentru ca am alt proiect in derulare, o sa dau de veste cand va fi gata, si ii va veni si ei randul la restaurare abia anul viitor. Dar uite ca tema asta m-a strans cu usa si asa ati ajuns sa o vedeti si voi :)) 



27 septembrie 2024

O mica vaza din sticla de suc

 Aveam de (foarte) mulți ani o sticlă de suc de 250 tăiată și sablată de soțul meu pe vremea cand invata sa taie sticla, dar ar mai fi avut nevoie de ceva imbunatatiri, un bling-bling si pe moment nu am avut inspiratie, asa ca a ajuns inghesuita intr-un colt. Transformarile creative gazduite de Mihaela au ca tema in aceasta luna sticla, un material mai rar folosit de mine in ultimul timp, asa ca am rascolit toata casa si am gasit obiectul. (Cand zic ca am rascolit toata casa suna dramatic si culmea chiar este, pentru ca desi am doar un apartament mic cu doua camere, nu vreti sa stiti ce am prin sertare si prin colturi, pffff. Ca acolo unde traiesc doi oamenu cu mai multe hobby-uri). 


Am decis rapid ca la cei 11 cm inaltime poate deveni o vaza, dar la fel de bine poate fi si un suport de pensule, creioane, foarfeci sau alte minunatii. Am decorat-o inspirata de filmul postat de Suzana acum doua zile, chiar daca acolo erau prezentate miniaturi. Pentru ca mi-a placut cum aratau dar imi lipsea un marker argintiu, am cumparat ieri unul, o mica exceptie la interdictia pe care mi-am pus-o singura de a mai cumpara materiale, pana subtiez consistent ce am deja. Din motive de spatiu, evident. Asa ca am lipit niste ceva-uri argintii din plastic la gura paharului, si am decorat cam stangaci cu markerul. Tot cu markerul argintiu am colorat si buza paharului, dar aici nu se vede. 
I-am dat in grija un mic trandafir, un pic cam mare pentru el dar se descurca. Anul acesta din cauza secetei extreme trandafirii abia au supravietuit, pentru ca i-am putut uda doar de 2-3 ori pe saptamana. Nu prea au mai inflorit in ultimul timp, dar dupa cele cateva ploi din luna septembrie s-au format din nou boboci. Daca reusesc sa treaca cu bine de furtuna asteptata saptamana viitoare si de temperaturile scazute, poate voi mai inflori in octombrie. 
Abia din acest an am auzit sa primeasca nume si furtunile de la noi. Dupa ciclonul Boris temperatura a crescut din nou, astazi au fost 30 de grade si maine va fi la fel. De duminica vine furtuna Ashley, iar temperatura va cobori la 14-15 grade peste zi si 6 grade dimineata. Dupa o saptamana de frig si ploi se pare ca o sa avem din nou caldura, sper sa nu brumeze sa ne mai putem bucura de trandafiri,


26 septembrie 2024

Reflexii în oglindă - rățuște la apă

 Tot din sertarul cu amintiri imaginile de azi, am așa de multe și nu prea le-am folosit. Am mai vorbit despre grădina botanică din Ardud, acum am scos din sertar niște păsări care se jucau pe malul lacului.






Jocul reflexii în oglindă este gazduit de Carmen. 

Fotografii din arhiva personală.

21 septembrie 2024

Intalnirea cu profesorul bufnita

Cele doua eleve au ajuns la scoala, unde s-au intalnit cu profesorul bufnita, unul dintre spiritele padurii. 


Sau este profesoara? Pentru ca este imbracata cam feminin. Am lucrat bufnicioara dupa tutorialul de aici si sunt foarte multumita de ce a iesit, doar romburile de pe burtica sunt cam oblice, pentru ca nu am fost atenta. Si de entuziasm am cusut aproape tot si pe urma am realizat ca nu am pus agatatoarea, intentionam sa o pun. Asta este, la urmatoarea 😀.




Cele doua eleve abia asteapta sa vada ce vor invata de la aceasta profesoara dragalasa. 

Daca va intrebati ce am reciclat la acest proiect, nu au fost prea multe dar totusi este ceva. Pe langa atele cu care am cusut, din interminabila rezerva de care am tot vorbit, maroul ochisorilor nu este din fetru, pentru ca nu am avut fetru maro inchis. Am avut in schimb o bucata de polar kaki inchis, spre maro, ramasa de cand am scurtat niste pantaloni, asa ca am taiat de acolo rondelele care formeaza irisul ochilor.

19 septembrie 2024

Reflexii in oglinda - valul amintirilor

 Anul acesta din motive obiective si care nu tin numai de noi am sarit peste concediu, adica l-am petrecut acasa, dar am dat zilele trecute peste niste imagini de la care au trecut deja cativa anisori, pe cand faceam ordine prin foldere. 



Fotografiile sunt facute de sotul meu in Zakinthos, i-a trebuit multa rabdare pana a reusit sa surprinda valul asa cum isi dorea. 

Postarea participa la jocul reflexii in oglinda gazduit de Carmen.

17 septembrie 2024

Întâlnirea cu gnomul de toamna

 In drum spre școală, cele două ștrengărițe s-au întâlnit cu un gnom de toamnă și imediat au solicitat o ședință foto. Altfel cum ar fi putut dovedi că această întâlnire chiar a avut loc? 

Gnomul cel bărbos le-a povestit cum a fost creat el, spre amuzamentul păpușilor. O să vă spun și vouă povestea, să vă amuzați și voi 🤣. 


La origini a fost o sticluță de la sosul de soia, are o formă simpatică și am pastrat-o. Din păcate forma s-a pierdut sub hainele lejere de toamnă. A primit gnomul hăinuțe potrivite, o robă in carouri, o pălărie din fetru roșie ca frunzele de toamnă sarutate de foc, un ditamai nasul dintr-un pom-pom galben, câteva ornamente din mărgele și o barbă lungă și stufoasă . Iar la palarie si-a agatat o brandusa de toamna. 




Toate bune și frumoase, își fac ei toți fotografii împreună, pozează gnomul pentru portret, și eu încep să scriu postarea. Noroc că mă iau cu altele și nu termin. Când se inserează și ajunge soțul meu acasă culege de pe canapea o bucățică de blană și râde: asta este o aluzie să îmi las barbă? Vaaaaaai gnomul meu nu avea barbă! Aveam o senzație că ceva lipsește, dar nu am realizat că lipsește podoaba esențială, barba. Așa că am lipit repede barba și am lăsat pe azi ședința foto, in speranța că am lumină mai bună.
Vreți să îl vedeți fără barbă? El se cam rușinează, dar vi-l arăt:


Ah, era să uit esențialul luată de poveste: gnomul a apărut special pentru parada transformarilor creative propuse de Mihaela. Altfel, puteam sa il cautam mult si bine, ar fi stat ascuns pe sub frunze sau prin scorburi. 

14 septembrie 2024

Rochițe capucino pentru zile de toamnă

 A venit toamna, a început școala! Ocean s-a întors la școală cu o ținută nouă, o rochiță in culoarea cafelei cu lapte, capucino adică. Cred că așa ceva se numea mai demult "sare și piper". Recunosc că nu m-am priceput niciodată la numit culorile in felul acesta. 



Povestea rochiței este cam așa: căutând culori de toamnă printre ghemele mele vechi am văzut două care păreau să meargă combinate, unul de bumbac crem in vreo patru fire, nu am numărat, și unul garofița, foarte subțire, maro închis cu alb. S-au combinat foarte bine împreună, dar evident că s-a lucrat greu combinația, tot scăpam câte un firicel de pe ac, și se agăța firul buclat. 
Ca să fie toate perfecte și să termin târziu, lucrând după ureche am făcut o rochiță mult prea largă pentru Ocean, care este foarte subțirică. Pentru că am oroare să stric, eram deja pe la talie, am adus-o și pe Ilincuta și i-am făcut ei rochița. Ea are o siluetă mai de copil, este ușor mai plinuță, și îi vine foarte bine. Apoi am lucrat alta pentru Ocean, la care am făcut mici modificări în model. Evident că nu mi-am notat nimic, am lucrat după ureche și probând întruna, așa că tot am bătaie de cap dacă vreau să mai fac altele.
După cum vedeți, ele s-au întâlnit undeva pe drum, s-au luat de mână și au plecat împreună spre școală. Arată ca două surori îmbrăcate aproape la fel, și mai au și bentițe in păr identice, făcute dintr-o danteluță rustică foarte îngustă. 


De astăzi au venit ploaia și frigul, așa că le vor prinde foarte bine rochițele grosuțe cu mâneci lungi la școala pădurii


13 septembrie 2024

Reflexii in oglinda - candela dintr-un borcan vechi

 Tema transformarilor creative din aceasta luna mi-a oferit ocazia sa folosesc un borcan din acelea din vremurile comuniste, cand la noi borcanele cu filet erau inexistente. Nu stiu de ce or fi pus interdictie pe asa ceva, dar de fapt era interdictie cam pe toate comoditatile. Cu filet aveam cateva de la maslinele Krinos, odata la un an-doi reusea tata (el era responsabil cu cumparaturile) sa cumpere cate un borcan, si dupa ce mancam maslinele una-doua odata, sa tina mai mult, pastram borcanele ca pe ceva foarte valoros. 

Nici din acestea fara filet nu era usor sa iti aduni, nu se gaseau de cumparat decat cu "ceva" in ele, si de multe ori nu le puteai cumpara daca nu dadeai borcan la schimb. Cel putin in anii 80, de cand tin eu minte lucruri de-astea. Foarte mica fiind nu ma interesau :))) . Si mai aveam si de dus la scoala anual un numar de sticle si borcane, de fapt le duceam la magazinul din sat, ne adunam toti din scoala acolo, si primeam bani pe ele. Un leu pe borcanul de 400 si 2 lei pe cel de 800. Vesnic se suparau mamele ca raman fara borcane, erau esentiale pentru ca "pusul pe iarna" era o necesitate, nu o joaca. In ultimii ani din deceniul 8 in judetul Cluj magazinele erau absolut goale. Borcanele astea le acopeream cu celofan, care si el era greu de procurat, si ungeam gura borcanului cu albus sa se lipeasca celofanul, apoi legam cu ata. Unul tinea degetul, altul lega cat de strans se putea. Apropo de celofa, cand eram in clasa a VI-a, in 86, am fost in excursie cu scoala la Bucuresti si trecand pe langa un magazin am vazut coada. Ne-am asezat cu totii la coala, peste 30 de copii si profesori, si apoi am intrebat "ce se da". Chiar asa, nu ce se vinde. Se dadea celofan, 4 coli de persoana, pliculete cu scortisoara si ciocolata chinezeasca de 50 de grame, tot 4 de persoana. Am cumparat de toate si ne-am dus frumos acasa din excursie cu celofan si scortisoara. Ciocolata nu ne-a tinut atat :))))


Am avut peste 100 de asemenea borcane, am salvat vreo 30 maxim, restul le-a aruncat mama dupa ce au aparut cele cu capac si a avut destule, undeva prin 2000. Am facut diverse organizatoare cu ele, a avut Rux o tema ofertanta, "borcanase dragalase", si o singura candela daca bine tin minte. Asadar, candela de astazi a dat o noua viata unui asemenea borcan, si a oferit si niste reflexii in oglinda foarte bine-venite. Am folosit vopsea de creta aplicata cu buretele, de aceea are acest aspect cu buburuze, iar pentru fereastra am decupat o frunza din hartie, am udat-o si am fixat-o asa pe borcan, dara sa fie nevoie de lipici. Dupa vopsire a fost asa de bine lipita ca abia am scos-o, cu cate un pic din margini, pentru ca vopseaua a format o pelicula. 

2 septembrie 2024

Felicitare cu bucățele de sticlă

 Bănuiesc că știți sticla numită sea glass, cioburi șlefuite și matuite de apele mării. Uneori am găsit așa ceva pe plajă în Grecia, majoritatea sunt de pe aceeași plajă din Creta. Sunt amintiri din vacanță, așa cum cere tema de săptămâna aceasta a provocărilor verzi. Când le-am adunat nu știam ce să fac cu ele, dar mi-au plăcut. Nu am găsit prea multe, după cum o să vedeți, și abia acum am făcut ceva cu ele. Din nou nu este o idee originală, am văzut o imagine care mi-a mers la suflet și am reprodus-o. S-a potrivit la țanc și cerința transformărilor creative de a realiza o felicitare cu sticlă, altfel făceam un tablou. 




Mai jos o vedeți pe Ocean răscolind entuziasmată printre cioburi și încercând să se hotărască ce bucățele o să folosim.